Page 7 - sr

Biobibliografie Stelian Radu

Spre finele sesiunii de examene din vara anului 1949, în
anul II, acceptă propunerea de a-și continua studiile, ca bursier
al statului român, în fosta URSS, la Academia Silvotehnică din
Leningrad (actualul Sankt Petersburg). Înființată în anul 1803,
Academia aceasta a devenit un centru de învățământ silvic de
prim rang, recunoscut pe plan internațional. Sub raport politic,
țara parcurgea ultimii ani de domnie absolută a lui Stalin a
cărui moarte, în martie 1953, avea să aducă la cunoștința
întregii lumi grozăviile petrecute sub îndelungata lui dictatură
și să demitizeze un idol fals. Pe lângă cursuri, Stelian Radu
profită din plin de uriașa bogăție culturală a Leningradului,
adevărat oraș-muzeu, cu clădiri de mare valoare arhitecturală,
cu muzee renumite în care are prilejul să admire tablouri ale
unor pictori celebri. Însușindu-și bine limba rusă, Stelian Radu
a înaintat cu consecvență pe treptele cunoașterii tainelor
arborilor și ale pădurii în această dificilă limbă. Disciplinele
noi, legate de specificul pădurilor din diferite zone de
vegetație, de la friguroasa tundră arbustivă până la pustiurile
uscate și fierbinți ale sudului, au servit drept fundament pentru
cunoștințele ecologice referitoare la păduri ca ecosisteme
complexe, condiționate geografic, dar și istoric. A fost
impresionant primul contact cu imensul și pitorescul peisaj al
Stelian Radu, pe vremea studenției pădurii de taiga, exemplarele gigant de larice plantate în
pădurea Lindulova, care sfidau prin înălțimea lor condițiile
vitrege ale nordului și dovedeau forța creatoare a silvicultorului. La fel de impresionant a fost și primul zbor
pentru descrierea aeriană a pădurii întinse ce depășea orizontul limitat al observatorului terestru, așa cum
memorabil a fost contactul cu pădurile din zona Lacului Ladoga și din Carelia.
AMINTIRI DESPRE LESOTEHNIC

Din „Jurnalul Academiei Silvotehnice de Stat”,
nr. 1 (2635) ianuarie, din Sankt Petersburg

Rubrica: „Absolvenții Academiei” (1803-2000)

DUPĂ O JUMĂTATE DE SECOL
Deseori, în minutele de repaus, în această lume palpitantă, mă întorc
spre trecutul meu, retrăind încă o dată momentele cele mai încordate și mai
hotărâtoare ale vieții mele, plină de speranțe, neliniști și succese.
Cu aceeași emoție răsfoiesc filele documentelor mele studențești, atât de
dragi mie: diploma de excepție, albumul cu fotografiile seriei noastre de
absolvenți din anul 1954 și multe alte fotografii ale perioadei de 5 ani de
formare a mea ca specialist în silvicultură în vechea și mereu tânăra Academie
Silvotehnică din Sankt Petersburg, citadela mondială a științei despre pădure.

Îmi amintesc dificultățile acelui început și chiar deznădejdea ce m-a
încercat la primele cursuri, când, după un studiu întensiv de trei luni al limbii
ruse, în ciuda înclinării mele spre însușirea limbilor străine (cunoșteam
franceza și germana), la primele ore de Geodezie în marele auditoriu, în
decursul a două ore nu am înțeles decât două cuvinte internaționale: „azimut”
și „busolă”. O mare responsabilitate mă apăsa atunci în sensul justificării
încrederii și bursei acordate de țara mea și datorită faptului că față de noii

5