Page 9 - sr
P. 9

Biobibliografie Stelian Radu





                        Dar au fost și zile triste, de doliu, când noi ne luam rămas bun de la
                  profesori  renumiți:  Rimski-Korsakov,  Vanin  și  Tkacenko,  al  cărui  manual
                  capital, publicat înainte de război, în 1939, ocupă un loc de cinste în vasta
                  mea bibliotecă științifică. Oare pot să-i uit pe colegii și prietenii mei apropiați
                  N. Moiseev, I. Antonov, V. Alekseev, G. Rediko, C. Kaluțki, A. Isaev și pe toți
                  ceilalți, cu care noi avem atât de multe amintiri comune din acei ani ai
                  tinereții noastre? Mulți dintre voi au devenit savanți eminenți, miniștri și
                  mari specialiști sau modești dar vajnici truditori în slujba pădurii, uneori în
                  cele mai îndepărtate colțuri ale imensei voastre țări.


































                         Ivan Ivanovici Șișkin, „Stejari la vreme de seară”, 1887. © Galeriile Tretiakov, Moscova

                        Anii trăiți la tensiuni înalte și-au lăsat însă urmele. Și eu, deși mă simt
                  încă  tânăr  sufletește  și  fizic, știu  că  în  curând  inevitabil  mă  voi limita  la
                  satisfacția unor călătorii liniștite și imaginare prin pădurile din amintirile
                  mele, cu ajutorul colecției de filatelie forestieră, deși, bineînțeles, aș fi vrut să
                  reiau de la început viața mea silvică, dar cu forța și cunoștințele experienței
                  dobândite între timp, ceea ce, din nefericire, rămâne numai un vis irealizabil.
                        Transmițându-vă salutul meu călduros și urări sincere de înflorire pe
                  mai departe a Academiei, îngăduiți-mi să mă adresez actualilor studenți ai
                  LTA cu sfatul de a studia profund științele și însăși pădurea, legitățile ei, care
                  ascund încă multe necunoscute. Să ne străduim toți ca, folosind forțele și
                  cunoștințele noastre, să ne apărăm pădurile și să le gospodărim cu multă grijă,
                  în condițiile pericolelor catastrofelor ecologice. Tuturor trebuie să ne fie clar
                  adevărul după care în veacul ce vine, dacă nu vor mai fi păduri, atunci nimic
                  nu va mai fi. Să ne străduim să nu permitem acest lucru, de dragul copiilor și
                  nepoților  noștri.  „Fie  ca  întotdeauna  să  fie  soare”,  „fie  ca  întotdeauna  să
                  înflorească pădurile noastre”, „fie ca întotdeauna să fim noi înșine”.

                                                                       Acad. dr. ing. Stelian RADU


                                                            7
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14