Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” din Deva a organizat  joi un eveniment cultural de excepție: lansarea volumului intitulat „Interviuri hunedorene”, semnat de cunoscutul și apreciatul dascăl de limba și literatura română, profesorul Mihai Petre.

Evenimentul s-a desfășurat la Galeriile de Artă din Hunedoara. Volumul cuprinde o serie de interviuri, dialoguri cu profesori din școli hunedorene și cu scriitori din Hunedoara.

Volumul „Interviuri hunedorene” este structurat în două părți. Prima parte este consacrată unor dialoguri ample și documentate cu profesori, colegi de breaslă: profesorii de limba și literatura română Viorel Avram, Mihai Barbu și Cristian Lunel, profesorii de istorie Gheorghe Alimpesc și Viorel Lupu, de filosofie Gilbert Danciu, de educație fizică Iuliu Deldegan și Ioan Silvestru, de matematică Dumitru Lațcu și Gheorghe Șincu, de cultură civică și drept Grațian Ordean. Toate aceste dialoguri, convorbiri amicale, pornesc de la un adevăr axiomatic așezat de domnul Mihai Petre la începutul fiecărui astfel de dialog: A fi educator e mai mult decât o profesie, e o vocație. Ea completează triada slujirii omului în ipostaza educare și instruire, suferință și vindecare, credință și iertare.

Din dialogurile purtate cu acești dascăli răzbate ca un fir roșu dăruirea și pasiunea cu care s-au dedicat acestei nobile meserii, cât de mult au dorit ca din mâinile lor să iasă oameni adevărați, cu temeinice cunoștințe, dar și cu o ținută morală ireproșabilă. În opinia autorului, exprimată în prefața volumului, acești dascăli au fost aleși ca interlocutori pentru că sunt veritabile „repere profesionale și morale” care „au marcat cu lumina cunoașterii, a adevărului și a frumosului foaia de parcurs a elevului ajuns muncitor, medic, jurist, artist, politician, dar – mai ales – Om… Contestați de foarte multe ori, și-au dus crucea alegerii unei profesii pentru care au simțit chemarea de a lucra cu copilul, această fragilă ipostază a omului… ”

Mihai Petre se apleacă cu afecțiune, cu respect și admirație asupra personalităților interlocutorilor săi cărora le dă prilejul să-și deschidă sufletul cu sinceritate și căldură, știe să conducă dialogul în așa fel încât, la finalul acestuia, să ni se contureze fiecare personalitate cu ceea ce are caracteristic și special. Confesiunile reușesc să alcătuiască, toate la un loc, atât portretele unor intelectuali, cât și tabloul unei epoci dificile, a unei epoci frământate și complicate din istoria noastră. Relatările curg dinspre primii ani, cei ai instaurării comunismului, până în zilele noastre, o epocă nu mai puțin complexă, dar așezată, totuși, sub semnul libertății.

DSCN4641

Îl cunoaștem apoi pe Eugen Evu, cel care, cum spune domnul Mihai Petre, „ascunde în înfățișarea lui ascetică un suflet de poet autentic, capabil să ardă liric în cuvinte, în expresii sau panseuri”. Dialogul cu acesta urmează parcă un itinerar inițiatic, alcătuit pe zile, șapte zile, ca în Biblie, subiectele puse în discuție fiind subsumate unui număr de șapte concepte generice: Facerea, Ispitirea, Chemarea, Deschiderea, Călătoria, Risipirea și Odihna. Dialogul este închis    printr-o serie de poeme semnate Eugen Evu, poeme care îi subliniază, încă o dată, personalitatea fascinantă.  

Fratele lui, Ioan Evu, întruchipează și poetul format la Cercul literar „Flacăra” din orașul Hunedoara, dar și cantautorul de mare sensibilitate din grupul Canon, sufletul acestui grup. Dialogul curge firesc, se vorbește despre poezie, cuvânt, om, omenie, poet, teme urmărite de-a lungul unei vieți dăruite poeziei și muzicii. Nu sunt uitați mentorii poeților hunedoreni: Iv Martinovici, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, cei care au format o adevărată școală de poezie hunedoreană.

„Cvartetul” scriitorilor hunedoreni este încheiat de poetul-muzician Nicolae Szekely, dialogul cu acesta fiind structurat pe „intrări”: în lumina zilei, în lumina cuvântului, în lumina amiezii, în lumina sinelui, secvențe care ilustrează faptul că viața lui a fost, este și va fi un perpetuu „tic-tac poezie-muzică, muzică-poezie”.

Confesiunile adunate între copertele acestui volum ne aduc în față dascăli și scriitori care, cu sinceritate și o generozitate spirituală remarcabilă, se constituie în adevărate modele etice, personalități de o bogăție sufletească remarcabilă. Aceste modele ar trebui să fie urmate de toți cei care pornesc în viață, au un ideal și, mai ales, vor să devină oameni adevărați. Volumul este o reușită incontestabilă a dascălului și scriitorului Mihai Petre și suntem onorați să avem această carte în biblioteca noastră.  

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Inapoi Sus