Nu știm dacă valorile în care a crezut și pe care le-a promovat i-au fost cultivate de bunicul (medic militar) sau tatăl său (procuror militar), pe meleagurile de legendă și istorie puternic conservată a ținuturilor someșene, în inima Ardealului, la Cluj-Napoca, acolo unde a văzut lumina zilei în 26 mai 1952, ori dacă farmecul personal a reprezentat rodul experiențelor pe care le-a trăit ca medic legist în locurile în care a activat (Galați, Iași, București, Hunedoara) după absolvirea studiilor liceale în Brașov și pe cele superioare în centrul universitar din Târgu-Mureș, dar „rodul” acestor șlefuiri, caracterul, seriozitatea, determinarea, puterea de muncă și dragostea față de profesia pe care a îmbrățișat-o, au făcut din Dan Mărculescu omul pe care toți cei care-l întâlneau își doreau să îl numească „prieten”.

          Am multe amintiri cu Dan Mărculescu. Dar nu destule. Invariabil discuțiile noastre deviau de la aspectele personale (acolo fiicele sale Diana și Irina dețineau un rol „privilegiat”) la cele profesionale – unde fiecare caz instrumentat lăsase o urmă de inedit care i-a atras respectul colegilor și i-a desăvârșit cariera. Își aducea aminte de începuturile domeniului în care a profesat timp de peste patruzeci de ani, de momentele delicate în care se îmbărbăta spunându-și că ,,orice început este greu” și că „trebuie să o facă cineva și pe asta” și de cele mai grele operațiuni medico-legale: exhumările. Întrebat fiind, într-unul dintre interviurile pentru o revistă locală, despre exhumarea unui cadavru îngropat cu 11 ani înainte, Dan a răspuns trist: ,,e greu să înfrunți realitatea, să te uiți cum ajung oamenii după ce mor!”

          Un loc aparte în preocupările sale l-a constituit preocuparea pentru cercetarea științifică.

          Dan Mărculescu avea capacitatea de a asimila tot ce intra în zona sa de interes. Susținerea tezei de doctorat  în  științe medicale, pe care a prezentat-o ,,în fața unor nume de vârf din medicina legală românească”, a reprezentat (încă) una din realizările de care era mândru.

          Cu înțelepciunea specifică marilor caractere medicul legist Dan Mărcilescu - doctor în medicină, se preocupa să dăruiască altora ceea ce el dobândise: ,,secretele” medicinei legale. ca ;i lui Leonardo da Vinci, care spunea că ,,cea mai nobilă plăcere este bucuria de a înțelege”, lui Dan îi plăcea compania celor asemenea lui și credea că există oameni cărora le-ai putea spune o mie de cuvinte și nu te-ar înțelege, după cum există alții care te înțeleg fără să scoți un singur cuvânt.

          În perioada în care mulți dintre cei care consideră că etapa creativă s-ar estompa, Dan a reușit să ne surprindă din nou: înscrierea sa la o nouă școală doctorală, prin care intenționa să valorifice experiența sa de medicină legală prin consolidarea rolului acestei discipline în sistemul de ordine publică și siguranță națională, a reprezentat încă o pildă care, deși – din nefericire – nu s-a putut finaliza, ne arată că adevărata muncă de creație nu are limite.

          Rod al unei activități de cercetare de cinci ani, sistemul MLSIT (Medico-Legal System), pus la dispoziția tuturor agențiilor de investigații medico-legale și care oferă posibilitatea realizării unei transparențe totale a actului necroptic prin asigurarea posibilității analizării lui de mai mulți investigatori sau specialiști angajați în lupta împotriva criminalității, este concepția personală a dr. Mărculescu, care l-a brevetat în anul 2013.

          Înainte de a ne fi răpit prematur și nedrept de o boală necruțătoare, dr. Dan Mărculescu a publicat articole de specialitate în reviste indexate la nivel internațional, documente care urmau să-i întregească cercetarea finalizată prin elaborarea tezei de doctorat, în care a analizat, din punct de vedere al specialistului, pericolul producerii intoxicației cu metalele grele, în mod special fiind avute în vedere exploatările miniere de maxim risc, din județul Hunedoara.

          Recunoașterea rezultatelor profesionale l-a propulsat pe cea mai mare funcție pe care un medic legist o poate ocupa într-un județ în care profesează: șeful Serviciului de medicină legală Hunedoara, pe care l-a condus timp de patruzeci de ani, până la decesul său din 26 martie 2020. Serios și implicat, Dan Mărculescu a rămas în conștiința colegilor nu doar prin performanța managementului pe care l-a practicat (dotarea laboratoarelor și calitatea condițiilor în care medicii își desfășoară activitatea fiind în special rodul implicării sale), ci și prin prietenia pe care a știut să le-o arate, prin curajul de a-și asuma răspunderea pentru deciziile proprii și, mai ales, pentru spiritul său deschis și orientat către valorile în care a crezut.

Lucrarea de față, realizată cu sprijinul neprețuit al Editurii ARGONAUT, aduce la cunoștința publică forma finală a tezei de doctorat cu titlul „Activitatea de medicină legală, componentă a sistemului de ordine publică și siguranță națională”, realizată de dr. Dan Octavian Mărculescu în calitate de doctorand al Școlii Doctorale din Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, pe care am avut onoarea să o coordonez și, asemenea unei punți peste timp și dintre viață și lumea de dincolo, face dovada, o dată în plus, că autorul a fost și a rămas, atâta timp cât creatorul i-a îngăduit, omul potrivit la locul potrivit.

          Respect, Dan Octavian Mărculescu!

          Prof. univ. dr. COSTICĂ VOICU

TEZĂ ELABORATĂ în vederea obținerii titlului de DOCTOR în domeniul ”Ordine Publică și Siguranță Națională” sub coordonarea conducătorului de doctorat Prof. Univ. Dr. Costică Voicu

	Activitatea de Medicină-Lagală, componentă a Sistemului de Ordine Publică și Siguranță Națională, Editura Cetate Deva, Deva, 2020;