Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în ziua de 8 martie 2016, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, manifestarea cultural-educativă din ciclul „Reginele României” cu titlul „Elena şi Ana, regine în exil”. 

 

Adresându-se cu predilecţie unui public format din elevi de colegiu/ liceu, şi această prezentare, ca şi precedentele (dedicate reginelor Elisabeta şi Maria), şi-a propus să completeze cunoştinţele de istorie dobândite în şcoală şi să aducă informaţii noi. Bazată pe o minuţioasă documentare, pe selectarea riguroasă a detaliilor semnificative din viaţa celor două regine, prezentarea a scos în evidenţă şi rolul monarhiei în istoria recentă a României. Spre deosebire de primele două regine, care au trăit în România şi au contribuit, fiecare în felul ei, la propăşirea şi afirmarea ţării lor de adopţie pe care au iubit-o profund, reginele Elena şi Ana au avut traiectorii diferite, au trăit în epoci de o mare complexitate, dar ambele au fost devotate necondiţionat fiului şi, respectiv, soţului lor, Regele Mihai I al României. Soarta ambelor regine a fost marcată de exil, de ani grei în care au fost obligate să stea departe de ţara pe care nu au încetat s-o iubească. 

Fiică a regelui Constantin al Greciei şi a principesei Sofia a Prusiei, Elena a devenit în 1920 soţia regelui Carol al II-lea al României, căsătorie în urma căreia, la 25 octombrie 1921, s-a născut viitorul rege Mihai. Vitregia sorţii i-a hărăzit exilul în trei rânduri, începând cu vârsta de 14 ani. Căsătoria cu regele Carol al II-lea a fost marcată de suferinţă şi umilinţe, ceea ce a determinat divorţul şi al doilea exil, la Florenţa. După instaurarea comunismului, regina Elena şi-a urmat fiul într-un ultim lung exil terminat în anul 1982 când a murit la Lausanne, în Elveţia. 

A doua regină, soţia regelui Mihai, regina Ana, fiica prinţului de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei, este o personalitate remarcabilă, cu o tărie de caracter deosebită, cu o viaţă exemplară. A fost alături de soţul ei în toţi anii grei ai exilului ce au urmat alungării din România a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947. 

Genealogia ei coboară în ramurile caselor regale daneză şi portugheză. A luptat în al Doilea Război Mondial şi, asemenea reginei-mame, Elena, a avut mereu o atitudine antifascistă fără echivoc. De altfel, regina Elena s-a implicat în operaţiuni concrete de salvare de la deportare a mii de evrei din Cernăuţi şi Transnistria, în timpul Holocaustului, merite pentru care a fost distinsă post mortem, în 1993, cu titlul de „Drept între Popoare” acordat de statul Israel celor care au fost alături de evrei şi i-au ajutat în anii cumpliţi ai prigoanei antisemite.  

Cele două femei extraordinare prezentate cu acest prilej se înscriu cu cinste şi pe merit în frumoasa galerie de personalităţi feminine româneşti, în şiragul de doamne şi domniţe, cu vieţile lor înscrise în cronici: de la Oltea Doamna, la Doamna Stanca, de la Maria de Mangop şi Voichiţa, la Elena Cuza, Elena Văcărescu şi Martha Bibescu. S-a putut constata, şi din această prezentare, cât de bogată în personalităţi remarcabile este istoria României, ce caractere puternice şi ce modele etice găsim în galeria marilor oameni, dar şi a femeilor remarcabile care fac parte din istoria noastră. 

Ori de câte ori facem cunoştinţă cu biografia unei personalităţi, ne impresionează trăsături de caracter care fac ca aceste personalităţi să fie adevărate modele etice, repere morale demne de urmat. Tărie de caracter, demnitate, patriotism profund, altruism, spirit de sacrificiu, consecvenţă sunt doar câteva dintre aceste trăsături care, în cazul reginelor Elena şi Ana, se găsesc la ele cu asupra de măsură şi stârnesc admiraţie şi respect. 

Prezentarea acestor două importante femei din istoria recentă a României a adus informaţii deosebite care vor putea să întregească tabloul personalităţilor româneşti cu un rol deosebit în momente-cheie ale ultimilor ani. 

Ca de obicei, la finalul prezentării, au fost adresate întrebări celor din sală, răspunsurile corecte, care au demonstrat interesul şi atenţia, fiind răsplătite cu frumoase premii constând în diplome şi cărţi oferite de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.  

Ioan Sebastian BARA