Articole de acelasi autor

Europa, o complexitate de valori

Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare din Timișoara te dă pe mâna angajatorilor încă din facultate

Termocentrala Paroșeni, în pericol să fie închisă

Activităţi de vacanţă la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva

La Deva / „Dacii de la munte. Dacii de la câmpie”

Un bărbat din Petrila s-a „răsculat” împotriva vecinului şi a decis să-i dea foc

Ediția a IV-a SoNoRo Conac la Castelul Gyulay Ferencz din Mintia

Petroșani. Centrul de colectare a deșeurilor electronice și electrocasnice se află în fostul sediu al Gospodăriei

La USAMVB Timișoara, singura secție de Inginerie Genetică în agricultură din țară

Reparaţii în sistemul de canalizare

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva şi-a format deja o tradiţie din organizarea unor activităţi educative menite să facă cunoscute, în special tinerilor, momente importante din istoria noastră, profilurile unor mari personalităţi, evenimente deosebite din istorie.

De fiecare dată, ne străduim ca informaţiile pe care le oferim să completeze în mod fericit cunoştinţele pe care elevii le-au dobândit la şcoală, la orele de curs.

În organizarea Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva  a avut loc în ziua de 9 iunie 2016, la Casa de Cultură „Drăgan Muntean” Deva, Sala „Liviu Oros”, o manifestare cultural-educativă desfăşurată sub genericul „100 de ani de la intrarea României în Războiul de reîntregire a neamului”. Această activitate, organizată în principal pentru elevii de la colegiile şi liceele din Deva, face parte din seria de manifestări dedicate împlinirii, în anul 2018, a unui secol de la Marea Unire de la 1918 şi făurirea României Mari.

Pentru istoria României, vara anului 1916 reprezintă un punct de cotitură, momentul în care a fost luată o decizie crucială pentru viitorul naţiunii române. În acest an, în luna august, se împlinesc o sută de ani de când România a decis ieşirea din neutralitate şi intrarea în război de partea statelor Antantei – Franţa, Anglia, Italia, Rusia – pentru a-şi împlini idealul naţional.

După doi ani de neutralitate, începută în august 1914, intrarea României în război s-a hotărât la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, convocat de Regele Ferdinand şi ţinut la Palatul Cotroceni. La acest Consiliu de Coroană au fost de faţă cei mai marcanţi lideri politici ai vremii, personalităţile care şi-au legat numele de făurirea României Mari: Regele Ferdinand, principele Carol, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, P.P. Carp, Titu Maiorescu, I.G. Duca, Al. Marghiloman etc.

Cei doi ani ai neutralităţii au fost ani de aşteptare, ani de tatonări, de activităţi diplomatice intense, ani de evaluare a situaţiei conflictului care apăruse în Europa anului 1914. România a aşteptat momentul prielnic de intrare în război de partea unor aliaţi alături de care se putea realiza mai bine proiectul de ţară, idealul unităţii naţionale. Presa vremii a consemnat cu fidelitate atmosfera din ţară, mai ales dorinţa unanimă de a se realiza unirea românilor din toate provinciile istorice într-un singur stat. Astfel, la 24 ianuarie 1915, la a 56-a aniversare a unirii Principatelor Române, ziarul „Românul” din Arad scria: „Sufleteşte poporul român este pregătit, sufleteşte poporul român ştie ce vrea şi ştie ce aşteaptă!...; să sune numai, ca în alte vremuri, buciumul şi atunci se va vedea ce poate şi ce crede acest neam.”

Consiliul de Coroană din acea duminică de august a anului 1916 a pus capăt acestei aşteptări şi a înviat speranţele românilor. În după-amiaza acelei zile, străzile  Bucureştiului erau pline de oameni care aşteptau vestea cea mare. În Proclamaţia către ţară, publicată a doua zi în presă, se spunea: „După vremi îndelungate de nenorociri şi grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze Statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor!”

Pentru Regele Ferdinand, intrarea în război de partea Antantei a fost o decizie dramatică, sfâşietoare, făcută împotriva glasului sângelui, dar luată cu sufletul alături de naţiunea română pe care o slujea cu devotament, cum însuşi mărturiseşte: „...nu cunosc decât interesele ţării. (...) Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă, după matură chibzuinţă, eu am ajuns la convingerea adâncă şi nestrămutată, că el corespunde cu adevăratele aspiraţiuni ale neamului a căror răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea.” Acţionând astfel, Regele Ferdinand s-a dovedit a fi român cu tot sufletul, cu toate gândurile, iar peste doi ani, la Marea Unire, devenea Ferdinand Întregitorul.

Cele două tabere – Antanta şi Puterile Centrale – au încercat să atragă România de partea lor dar, aşa cum nota Regina Maria în însemnarea din ziua Consiliului de Coroană din 14/27 august 1916, „(...) totuşi în fundul inimii lor, românii mei n-aveau decât o singură adevărată simpatie, Franţa, şi un singur ideal, Transilvania”.

A doua zi după istoricul Consiliu de Coroană, batalioanele române au trecut Carpaţii în acordurile acelui îndrăgit cântec, ostaşii români au început să scrie cu sângele şi viaţa lor epopeea făuririi României Mari.

În acele zile, şi de atunci încoace de foarte multe ori, s-au adeverit cuvintele marelui nostru istoric Nicolae Iorga: „Suntem un singur trup tot acest neam. O mie de ani ne-a despărţit, da... dar niciodată această mie de ani nu ne-a putut despărţi deplin. Graniţe, da; peste carnea noastră, apăsând-o fără a o tăia, dar graniţe în sufletele noastre, niciodată.” 

Împreună cu tinerii prezenţi în sală, am mers pe firul istoriei, am ascultat ce s-a întâmplat acum un secol şi am adresat un gând de recunoştinţă eroilor noştri. 

Ca de obicei, la sfârşitul prezentării, au fost adresate întrebări din tematica adusă în atenţia publicului, răspunsurile corecte fiind răsplătite cu premii constând în diplome şi cărţi oferite de Biblioteca Judeţeană. 

Ioan Sebastian BARA