Page 6 - 1929-n1
P. 6
LUMEA PIUN ( ARE AM TRECUT 5
Şiria mai e vestită şi pentrucă acolo a capitulat la 13
August 1849 oştirea maghiară comandată de Artliur Gorgei
în faţa Ruşilor comandaţi de generalul Paschievici.
In castelul domnului de pământ Boliuşse afla ’n timpul co
pilăriei mele masa, pe care a fost subscris actul de capitulare,
şi data era săpată în o placă de argint din mijlocul mesei.
Fiind mai înstăriţi, mai înaintaţi în cultură şi mai
sfătoşi, podgorenii, aproape numai Români, se simt ei înşişi,
şi sunt socotiţi şi de alţii, cei mai de frunte dintre Românii
din partea locului, iar fruntea frunţii, adică cei mai de
frunte dintre podgoreni sunt Şirienii.
Afară de Podgoreni mai sunt pe acolo Mureşeni, Câm-
pieni, Crişeni pe la isvoarele Crişului Alb, Pădureţii prin
valea Crişului, Luncani înspre şes, şi Vidicani pe la isvoa
rele Crişului Negru.
N.u sunt însă nici Şirienii, nici Podgorenii, Câmpienii şi
Pădurenii locuitori de baştină, căci nomenclatura satelor nu
e deloc românească. Radna, Miniş, Cladova, Ghioroc, Cubiu,
Govăşinţ, Siria, Galşa, Mişca, Măderat, Pâncota, Agrij, Ară-
niag, Şilinghia, Dund, Drauţ, Cermeiu, Câcărau, Mocrea,
n’au înţeles în limba românească.
Poporaţiunea din zilele noastre e venită în partea locu
lui după încheerea tractatului de Carlovâţ, când atât şesul,
cât şi podgoria erau pustii.
In deosebi la Şiria sunt şi puţini Şvabi, mai puţini
Maghiari şi’n timpul copilăriei mele mai erau şi Slovaci
aduşi acolo de Bohuş, care era şi el Slovac dela Ciaba.
Având să descriu lumea prin care am trecut, nu pot
să ’ncep decât de aici, unde m’am născut, unde mi-atn pe
trecut copilăria şi cea mai frumoasă parte a tinereţelor,
unde au fost aşezate temeliile vieţii mele sufleteşti. Cu naş
terea se ’ncepe numai viaţa trupească, cea sufletească e
plămădită ’ncetul cu încetul potrivit cu felul de a fi al ace
lora, cu care ne petrecem zilele copilăriei şi ale tinereţelor.
2. Vilagăşul
Când eram copil mai mic, vedeam cetatea Vilagăşului
numai de jos, din sat, mi se părea mică şi nu mă ’ndoiam,
că grăesc adevărul cei ce-mi spuneau, că ea a fost zidită