Page 10 - 1923-08

In mijlocul covorului roşu, bogat, băete. (Fraza aceasta stereotipă la
era aşezată o masă Louis Quinze, el, o pronunţa într’un cuvânt: tinere-
„Eu ani fost zbiciul lui Dumnezeu“
albă, cu aurituri, o piesă antică de amice-băiete). Da, am făcut un salt
‘ Am trecut împreună cu Lordul toată frumuşeţa, acum pângărită în curagios, amândoi. Mi se pare, că
John Roxton prin Vigo Street, pe mod sacrileg de urme de pahare şi atunci, când ai întrat în sala aceia
subt maiestoasele portaluri ale a- semne arse, dela capete de ţigări. nu-ţi prea trăznea prin cap unde
cestui vestit cartier al aristocraţilor. Pe aceasta era aşezată o cutie de aveai să ajungi — hai?
In capătul unui pasagiu lung, ar- argint cu ţigări, o sticlă de beutură, — Nici prin minte.
chaic, noua mea cunoştinţă deschise din care şi din sifonul de lângă — Acelaş caz. Nici prin minte.
o uşe şi întoarse un buton electric. ea, amfitrionul meu tăcut umplu Şi iată-ne până în gât în joc. Eu
Un şir de becuri acoperite de aba­ două păhare înalte. Indicându-mi abea de trei săptămâni m’am îna­
jururi colorate, umplea întreaga ca­ un fotoliu, şi apropiind de el unul poiat din Uganda, abia am apucat
meră de o lumină purpurie. Stând dintre păhare, îmi întinse o havana să mă aşez în bătrâna noastră
aşa în prag şi privind în jurul meu, lungă bine netezită. Apoi, aşezându- Scoţie. Frumoasă afacere — ce
aveam impresia unui extraordinar se în faţa mea, mă privi lung şi zici? D tale cam cum îţi vine? *
confort şi eleganţă, combinate cu o fix cu ochii lui curioşi, neastâmoă- — Ce să zic? Pentru mine e o
atmosferă de virilitate bărbătească. raţi şi nepăsători — ochi de o chestiune de profesie. Sunt un
In tot colţul era întovărăşit luxul culoare vânăt deschisă, culoarea ziarist, dela „Gazette“.
omului bogat şi de bun simţ cu unui lac îngheţat. — Da, ai amintit-o şi când te-ai
disordinea tuturor locuinţelor de Prin vălul subţire al fumului de angajat.. . Apropos, ţi-aş propune
burlac. Parchetul era acoperit cu ţigare, îmi notam detaliile unei feţe, o mică aventură, dacă ai vrea să
blănuri bogate şi covoare mulţi co- care îmi era deja binecunoscută mă ajuţi.
lore adunate din vre-un bazar oriental. din multele ei fotografii pe care — Cu plăcere.
Pe pereţi, aproape acoperindu-i şi le-am văzut — nasul aquilin, faţa — Nu ţi-e teamă de o leacă de
pe aceştia, o mulţime de picturi şi suptă, părul roşiatic închis, rar pe primejdie?
gravuri, a căror mare valoare şi va­ vârful capului, mustaţa virilă, smo­ — Ce fel de primejdie?
rietate au putut-o constata şi ochii cul mic şi agresiv din barbă ieşită — Ballinger — el este primejdia!
inei nedeprinşi cu asemenea lucruri. în afară. l-ai auzit vre-odatâ numele?
Schiţe de boxeri, de baletiste şi de Avea ceva din Napoleon III, — Nu.
cai de rasă, alternau cu câte un avea ceva din Don Quixote, şi — Nu? Dar unde ai trăit până
Fragonard senzual, un Girardet răz­ totuşi avea ceva propriu boerului acum tinere amice? Sir John
boinic sau cu un visător Furner. englez, din provincie, isteţul, neîn­ Ballinger e cel mai bun călăreţ din
Intre aceste variate ornamente erau trecutul îndrăgostit al aerului liber, părţile nordice ale ţării. Pe teren
împrăştiate trofeele, care mi-au re­ al câinilor şi al cailor de rassă. neted îl 'întrec cu uşurinţă, dar la
amintit faptul, că Lordul John Rox­ Pielea îi era ’roşie-arâmâe, de soare obstacole mi-e mult superior. Ei
ton era unul dintre marii oameni şi de vânturi. Sprâncenele stufoase bine, e un secret public, că atunci,
de azi ai tuturor sporturilor şi ai şi coborâte asupra ochilor, ceea ce când nu e sezonul trening-ului,
atletizmului. Deasupra sobei, o lo­ dădea acestor ochi, şi de altfel reci, bea strajnic. Marţi a avut un atac
pată întunecos vânătă pusă cruce un aspect fioros. F gura îi era sub­ de delir şi de atunci e furibund,
cu alta roşie-vişinie îţi aminteau ţire, dar foarte bine zidită — du- ca un dea’vol! Stă în camera de
pe vechiul membru al cluburilor de păcum a dovedit de atâtea ori, că deasupra acesteia. Doctorii spun că
vâslii, iar floretele şi mânuşile de puţini oameni din Anglia au putut s’a gătat cu bietul bătrân, dacă nu
box din jurul acestora, erau lucruri răzbi încurcările prin care a trecut reuşim să-i dăm ceva de mâncare;
ale unui om, care a ştiut să învingă el. înalt ceva peste şase picioare, dar’ cum bătrânul zace în pat, pe
pururea cu ele. In jurul pereţilor, părea mai scund în urma unei noptieră cu un revolver încărcat
ca un curios brâu, se înşiruiau splen­ curburi curioase a umerilor, lată şi cum jură că trimite şase gloanţe
dide capete de fiară, cele mai fru­ cum cânta acest Lord John Roxton, din cele mâi bune prin ori cine
moase — din felul fiecăruia — care care acum stătea în faţa mea, mân­ s’ar apropia de el, servitorii i s’au
s’au putut găsi în lungul celor patru când în dinţi capătul ţigării lui şi pus în grevă. Bătrânul e un încăpă­
părţi ale pământului, iar deasupra examinându-tnă stăruitor într-o tă­ ţînat şi un ţintaş fără pereche; dar
tuturor capul unui rar rinocer, alb, cere lungă si apăsătoare. nu putem lăsa să moară în felul
din Lado Euclane, arâtându-şi bu­ — Ei, zise în urmă, noi amân­ acesta ignobil pe un câştigător al
za trufaş. doi am făcut-o bine, tinere amice, Marelui Premiu Naţional. Ce zici?