Page 67 - 1906-13-16
P. 67
Nrul 13—16, 1906. LUCEAFĂRUL 325
lie 1839 în Sigmaringen. Pînă la vrîsta de 11 jurămîntul în mijlocul Adunării constituante,
ani Principele Carol îşi primi educaţia în casa încredinţă pe Aleşii Neamuiuî că le-a adus „o
părinţilor săi, continuîndu-şl apoi studiile uma inimă leală, cugetări drepte, o voinţă tare de-a
nitare la Dresda, militare la Diisseldorf şi Berlin, face binele, un devotament fără margini cătră
şi superioare la Bonn. La 1857 intră în ar noua sa patrie şi acel neînvins respect cătră
mata prusiană, la 1859 e înaintat sublocotenent lege pe care l-a cules în exemplul alor săî“.
în regimentul de artilerie al Gardeî, iar la 1863 Apoi zise:
locotenent în regimentul 2 al Dragonilor de „Cetăţean astăzi, mine, de va fi nevoie, soldat,
Gardă. în acest timp călătoreşte prin Franţa, Eu voii! împărtăşi cu D-voastră soarta cea bună
Anglia, Spania şi Africa septentrională. La 1863, ca şi pe cea rea. Din acest moment totul este
reîntorcîndu-se în Franţa, e oaspete împăratu comun intre noi: Credeţi în mine, precum cred
lui Napoleon al 111, la Compi^gne. Intră în eu în D-voastră!
războiul contra Danezilor pentru Schleswig- „Căci singur numai Dumnezeu poate şti ceia
Holstein, fiind în cele mal bune relaţiunl cu ce viitorul păstrează patriei noastre! Din parte-ne
Principele de coroană Frideric (mai apoi îm să ne mulţumim întru a ne face datoria; să ne
părat al Germaniei) şi participînd la intrarea întărim prin concordie, şi să unim puterile noastre
trupelor germane în Jiitland, la asediul Frede- spre a fi la înălţimea evenimentelor.
ricel şi la asaltul dela Diippel. Reîntors din „Providenţa, care a condus pe Alesul Dom
războiu, e decorat atît de Regele Prusiei cit şi niei Voastre pînă aci, şi care a înlăturat toate
de împăratul Austriei şi înaintat Căpitan în arma piedicele din calea sa, nu va lăsa neîndeplinitâ
cavaleriei. opera sa.
Aceasta era cariera militară a Principelui „Trăiască România!' 1
Carol — care se bucura de cea mal bună re Urării acesteia, îl răspundea o alta, tot atît de
putaţie pretutindeni şi de o specială conside sinceră şi care răsuna dela un capăt la altul al
raţie la curtea împăratului Napoleon 111, — ţării:
cînd Ion Brătianu veni la Diisseldorf să-î ofere, „Trăiască M. S. Domnitorul Carol!"
din partea poporului român, coroana României
viitoare. Principele primi. Şi dupăce Adunarea Alegerea Principelui Carol ca Domn al Ro
constituţională din Bucureşti îl proclamă Domn mâniei dădu prilej atît Turcilor cit şi Ruşilor
hereditar al României, plecă spre noua sa pa de a înainta un protest cătră Puterile garante,
trie, încredinţat că îndeplineşte pe lîngă voinţa cerînd, conform tratatului din Paris, teveniiea
Poporului Român şi pe acea a Providenţei. la vechea practică a domniei separate pentru
Astfel străbătînd, nu fără greutate şi pericol, fiecare ţară. Mal mult încă. Turcii ar fi vrut
Statele Austriei ce se pregătiau de războiu chiar să intervină cu puterea armată în Princi
contra Prusiei, descălecă, în ziua de 8 Maiu, pate, ca astfel să înduplice pe Români a le în
pe pămîntul românesc, la Turnul-Severin, adecă deplini pretenziunea. Inţelegînd însă că Puterile
acolo unde, cu optsprezece veacuri inaî înainte, garante nu vor învoi intenţionata lor intervenţie
descălecase şi acel Mare împărat care e părin şi văzînd hotărîrea tînăruluî Domnitor de a-î
tele dintîl al Neamului Românesc. Despre so propi tot cu putere armată, în care scop îşi
sirea sa aci, Principele înştiinţă Locotenenţa strînsese oastea in tabără la Giurgiu, — Turcii
domnească prin o telegramă în care pe lîngă lăsară mult din pretenziunea lor: cerură numai
salutul ce aducea noii sale Patrii, zicea : „Adre ca Domnul să-şî primiască investitura, potrivit
sez mal înainte de toate rugăciunile mele Ce tratatelor, dela Sultan în Ţarigrad. Aceasta se
riului ca să-ml ajute a îndeplini cu demnitate făcu, însă într’un mod cu totul deosebit şi ono-
marea şi frumoasa misiune ce Providenţa mi-a rător pentru Ţară şi Domn. Turcia recunoscu
impus." aşa dar noua stare de lucruri din România şi
In ziua de 10 Maifl, Domnul Românilor îşi pe Principele Carol ca Domn hereditar al el.
făcu intrarea solemnă în Capitala Ţării. Aci merse Tot astfel făcură în curînd, rînd pe rind, şi
de-adreptul la Mitropolie şi dupăce depuse celelalte Puteri ale Europei.