Page 79 - VoxLibri_nr.1_2021

Atelier de creatie

1918), avea să fie mama cunoscutului inginer și om politic Ion Gigurtu (1886-1959). Ultima
născută, Ana (1859-1944), devenise soția doctorului Dumitru Culcer (1850-1927). Toate trei,
înclinate spre poezie, muzică și arte plastice, dăruite cu priceperea de a aduna în jur figuri
importante ale epocii, și-au ținut casele deschise, cu primiri mult râvnite în Târgu Jiu și la
Craiova, orașele unde au locuit Ana și Olga, și unde frecventarea lor însemna o adevărată
consacrare. Zoe Mandrea a avut un salon literar de o anume anvergură, în casa ei de la București.
Fiecare dintre ele a lăsat în urmă câte un volum de memorii, cu întâmplările și chipurile
importante ale vieților lor.
Amintiri și icoane din trecut, cartea Olgăi Gigurtu, recent
reeditată, apăruse în 1935, după ce Zoe murise, dar scrisă pe când
ea mai trăia, și regăsim în paginile ei imagini tandre: …portretul
surorii mele și al meu, lucrat de profesorul nostru de desen și de
pictură, Selejianu, pe care îl stimam mult și țineam la el ca la un
prieten în vârstă, el deșteptase în noi simțul vederii care, ca și al
auzului, are nevoie de educație! Ne reprezenta împreună, capul
meu rezemat de umărul ei, o vădită melancolie ne învelea fața și
zâmbetul! Avusesem o copilărie încercată, lipsită de duioșia și de
mângâierile unei mame, o adolescență plină de griji, măritată
una de doi ani, cealaltă de unu, nu ne familiarizasem cu fericirea!
Parcă ne temeam să nu fie un vis. O altă amintire este aceea a unui
dar primit de Olga de ziua ei, la moșie – o fântână. Zoe scrisese, la
rugămintea familiei, câteva versuri, inscripționate pe ghizd,
pentru că știi dumneata cum e conița, când va citi poezia, i se va
părea apa și mai bună.
Adresându-se cititorilor, Olga se dezvăluia: …am dat de aceste compoziții, cum le
ziceam noi, cele trei surori, care toate am avut patima scrisului! Impresiuni, descripțiuni, mai
târziu amintiri, reflecții, tot servea de materie pentru a ne satisface pasiunea!
Ana Culcer, cea de-a treia soră Bălcescu, pianistă de valoare și, la Târgu-Jiu,
amfitrioană a unor reuniuni literare și muzicale, vorbește în amintiri despre lumea întâlnită la
București, în Casa Mandrea.
Încă necăsătorită, rugată să-și asiste sora mai mare după o naștere, locuise un timp
acolo, în strada Fântânii, unde veneau, între alte personalități ale vremii, Titu Maiorescu, soția
lui, Clara, fiica lor, Livia, medicul curant al familiei, Kremnitz, soția lui, poeta Mite Kremnitz,
un cerc de prieteni foarte legați. Tânăra fată îl vede într-o zi în Casa Mandrea și pe Mihai
Eminescu, și nu rămâne străină de niciuna dintre dramele adulților din jur.
Prin înrudirea cu Bălceștii se explică tema singurei colaborări a juristului Nicolae
Mandrea la Convorbiri literare. În 1892, el publică Anul 1848 (după hârtiile lui Nicolae
Bălcescu), un articol trecut, cu obișnuita acuratețe călinesciană, în bibliografia ediției din 1941 a
Istoriei literaturii române.
Inima casei din strada Berthelot era doamna Mandrea. Cânta la pian, scria poezie,
moştenise, de la unchiul ei mare, talent, şi picta în acuarelă peisaje campestre. Există la Muzeul
Eminescu din Ipotești un panou de ușă de la conacul familiei din Floreștii Gorjului, pictat în ulei
de Zoe, cu o compoziție florală plină de grație. Cum va fi ajuns tocmai acolo, în inima Moldovei?

Vox Libri, Nr. 1 (58) - 2021 77