Page 4 - VoxLibri_67
P. 4

Denisa Toma
                                          Denisa Toma






                                         Și cărțile așteaptă...









                        șteaptă și stau la rând, de cele     Iar ele așteaptă și acum, cu răbdare,
                        mai multe ori ani de zile. .. Au   să fie deschise și să ne intre în suflet, să fie
                 Afost ani în care am stat la cozi    citite pe îndelete, în tihnă, așa cum se bea un
          lungi ca să cumpărăm o carte nou apărută.   vin bun, cu înghițituri mici. Unele păstrează
                 În  librării  sau  pe  tonetele  din  oraș,   între file mici mărturii ale momentului când
          cărțile noi stăteau frumos aliniate și își așteptau   au  fost  cumpărate:  un  bilet  de  tramvai,  o
          cititorii. Romane, memorii, biografii, cărți de   recipisă de la poștă, un bon de la un magazin,
          istorie, excelente albume de artă, toate ofereau   un  bilețel  de  pe  vremea  când  nu  existau
          mai  întâi  o  veritabilă  plăcere  vizuală  care   telefoane mobile: „Am trecut pe la tine, te
          devenea bucurie tactilă, olfactivă și, în sfârșit,    mai caut”.
          simțeam bucuria lecturii.                          Iar  acum,  când  cărțile  necitite  își
                 S-au adunat așa multe, zeci, poate sute   așteaptă cuminți rândul, intră într-un fel de
          de  cărți  care  au  fost  citite,  unele  mai  atent,   competiție cu cărțile pe care le reluăm și le
          altele  mai  în  diagonală,  dar  lectura  multora   tot reluăm din vreme în vreme, cărțile care
          dintre ele am tot amânat-o pentru anii în care   ne-au  intrat  în  suflet  și  din  care  vrem  să
          vom  avea  mai  mult  timp,  când  grijle   recitim  pagini  întregi  sau  doar  câteva
         serviciului,  obligațile  de  familie  vor  fi   rânduri, așa cum este scrisoarea de dragoste
         dispărut.                                    din  finalul  romanului  „Pavilionul
                 Anii au trecut și au venit zilele marelui   canceroșilor” a lui Soljenițân sau  descrierea
         răgaz, zile pe care le menisem lecturii cu mult   colinelor provensale din „La Gloire de mon
         timp în urmă. Și așa, aranjând și rearanjând   père” a lui Marcel Pagnol.
         biblioteca, făcând loc cărților care tot vin și     Fiecare avem cărțile noastre iubite,
         vin, ne dăm seama că au rămas necitite multe,   cărți care, asemenea celor încă necitite, ne
         prea multe cărți.                            așteaptă și ele așa cum odinioară am stat la
                                                      cozi ca să le cumpărăm.




         Vox Libri, Nr. 2 (67) - 2023            2
   1   2   3   4   5   6   7   8   9