Page 85 - Vox Libri Nr.73/2024

Atelier de creatie
,

În ce privește sufletul îl vede drept un complex al celor mai fini și mai rotunzi atomi (cercul
fiind perfecțiunea) care sunt răspândiți în tot corpul și care, după moarte, se risipesc din nou. Într-o
astfel de lume omul născut incidental are dreptul să trăiască după propria dorință, conforma poftelor
sale. El definește astfel scopul existenței ca fiind plăcerea și veselia fără griji, durabilă și
netulburată. Idealul acesta duce la apoteoză în lucrarea despre zei. Doctrina despre zei propune o
imagine a unei libertăți „atomice” de-a dreptul. Zeii se desfătează în inter-lumi (Intermundii)
netulburați de nimic. Nici măcar de grija pentru oameni. Nu-i vede astfel în slujba binelui uman, ci a
unui bine de sine. Adevărata fericire, care decurge astfel din doctrina aceasta, se află în restrângerea
exigențelor vitale la strictul necesar și în societatea prietenilor ce-și sunt fideli, credincioși. Păstrăm
aici un text: „Fericit este cel ce fără ură se retrage din fața lumii, strânge la pieptul său un prieten și
cu el se bucură!” 27
Părerea lui Epicur este și mai interesantă în ce privește empatia umană. El spune că înainte
de toate înțeleptul se va păzi de dureri. Cel mai bun serviciu în această privință îi aduce gânditorului
înțelegerea vieții și a realității. De moarte nu se teme, știind că numai viața aceasta există și moartea
pe el însuși nu are a-l atinge.

Câteva definiții specifice

1. Oricând și oriunde să te însoțească împătritul leac: a) Zeul nu are nimic de temut; b) moartea nu
are nimic îngrijorător; c) binele este ușor de obținut, iar teribilul este ușor de îndurat (Etica,
200) 28
2. Omul drept este cel netulburat, în timp ce omul nedrept este plin de cea mai amre tulburare.
29
(Maximele fundamentale, XVII) .
3. Omul care cunoaște limitele vieții știe că e ușor de obținut ceea ce conduce întreaga viață la
desăvârșire, astfel încât el nu are nevoie deloc de lucruri care comportă confruntare (Maximele
30
fundamentale, XXI) .
4. Dintre bunurile pe care înțelepciunea le pregătește în vederea fericirii întregii vieți, de departe cel
31
mai important este dobândirea prieteniei (Maximele Fundamentale, XXVII) .
5. Dreptul natural este un semn de recunoaștere al folosului (reciproc), astfel încât oamenii nici să
32
nu se vatăme, nici să nu fie vătămați reciproc (Maximele Fundamentale, XXXI) .
6. Orice prietenie poate fi aleasă pentru ea însăși, cu toate că își are punctul de plecare în folos
33
(Gnomologium Vaticanum/ Chemarea lui Epicur, 23) .
7. Sărăcia măsurată cu scopul naturii este o mare bogăție, în vreme ce bogăția nelimitată este o mare
34
sărăcie (Gnomologium, 25) .
8. Natura e slabă în raport cu răul nu cu binele. Într-adevăr, plăcerile o păstrează, în timp ce durerile
35
o nimicesc (Gnomologium, 37) .
27. Nicolae Terchilă, op.cit., p. 61
28. Epicur, ed.cit, p. 505
29. Idem, p. 2779.
30. Idem, p. 281
31. Idem, ibidem.
32. Idem, p. 283.
33. Idem, p. 293.
34. Idem, ibidem.
35. Idem, ibidem.
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 83