Page 74 - Vox_Libri_1_2025

Pagina bibliofilului

lume, despre zona Apusenilor, unde s-au format în timp „adevărate dinastii de băieși care-și aveau
terminologia, cutumele, credințele și datinile specifice și, prin aceasta, identitatea lor
inconfundabilă (p. 60), însăilând imagini de epocă, „inclusiv unele din Roșia Montană din 2007, cu
vestigii ale familiei Gritta”, concentrându-se apoi pe biografia unchiului. În „manuscrisul
propriu-zis”, rămas neterminat, „prevalează caracterul memorialistic... animat de o ireprimabilă
voluptate a evocării” ( p. 20). Școlile urmate de unchi la Brad, Brașov, Sibiu, Cernăuți, unde și-a dat
și doctoratul, motivează apoi ierarhia funcțiilor ocupate (diacon, preot militar, confesor al
militarilor ortodocși și catihet al cadeților ortodocși din școlile militare ale Împărăției). Are meritul
de a fi înființat la Viena, în 1906, Capela Română, în jurul căreia va grupa prieteni cu renume din
comunitatea românească (dr. Sterie Ciurcu, dr. Aurel C. Popovici, Cezar Popovici, dr. Marius
Sturza, dr. Lazăr Popovici, dr. Sextil Pușcariu ș.a. - p. 6).
Din dorința sa de temeinică pregătire a carierei, tânărul Virgil Ciobanu, în 1911, se înscrie la
Facultatea de Medicină, însă izbucnirea războiului îl obligă să-și întrerupă studiile, urmându-și
regimentul pe frontul din Galiția. Ca și alții din generația lui, va avea pregătirea profesională
fragmentată de fluctuațiile luptelor la care va participa. Pentru comportamentul său impecabil, este
avansat la gradul de maior și mutat la garnizoana din Praga, unde își reia studiile medicale,
specializându-se în medicina legală și luându-și doctoratul cu celebrul legist prof. univ. și dr. E.
Hoffmann.
După finalizarea studiilor în profesia dorită, în 1919 se căsătorește cu Marioara Dima din
Brașov, al cărei tată era fratele compozitorului Gh. Dima, cel ale cărui merite vor justifica peste ani
denumirea Conservatorului clujean. În același an, înființându-se Universitatea din Cluj, este numit
șef de lucrări al profesorului Nicolae Minovici, fratele renumitului anatomist Mina Minovici. Va
ține și cursuri de medicină legală și va publica articole și lucrări, la pregătirea cărora lucrase cu
pasiune (Terminologia medico-legală și Omorul ritual). Tot în această perioadă va preda și cursul
de Medicină pastorală la Seminarul Teologic al Eparhiei Ortodoxe din Cluj, în a cărui editură a
publicat lucrarea „Preoții în medicină”. A fost „o perioadă de studii și cercetări” în care tânărul
medic a colaborat cu contribuții remarcabile la reviste germane de specialitate.
Manuscrisul primit i-a oferit domnului Radu Ciobanu informații interesante și fotografii,
pe care le valorifică oportun, luminând o diversitate a aspectelor ale acelor vremuri. Din motive
neclare, unchiul va practica apoi medicina generală la Karlsbad. Înainte de terminarea războiului
revine la Timișoara, dar, după decesul soției (1952), se retrage la Mănăstirea Hodoș-Bodrog,
devenind starețul acesteia din 1953. Beneficiind de pregătire medicală și teologică, în 1958 e numit
conferențiar de Medicină Pastorală la Institutul Teologic din București și se mută la Mănăstirea
Antim. Trecerea timpului lasă amprente și asupra dr. Virgil Ciobanu, care în 1962 s-a stabilit la fiica
sa, Sanda, la Cluj, și a murit în 1965. Din dorința de a recupera timpul, s-a retras pentru o scurtă
vreme la Mănăstirea Nicula unde și-a scris memoriile, adunate în „Ghiveciul călugăresc”, din care
recomanda o selecție a foilor, continuând cu Jurnalul, cu Biografia și cu cronica de familie.
Meticulozitatea prozatorului Radu Ciobanu descoperă, comentează și interpretează detalii
captivante din manuscrisul cercetat, interesante pentru societatea acelor ani ( Invitația la Jubileul de
60 de ani ai domnului dr. Sterie N. Ciurcu, plicul cu fotografii, între care era și dr. Carl Lueger. Se

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 72