Page 33 - 1908-11-12
P. 33
Nrul 11-12, 1908. LUCEAFĂRUL 273
precum şi sfârşitul dureros al acestei vieţi dis Singurii păcat!
tinse de artist. Studiile şi le a început în Lugoj, Sub lumina ha şîerească
unde le-a urmat, până în cl. IV, la gimnaziul Pâ largu pământului
de stat, de unde, în vârstă de 14 ani, a fost în bătaia vântului,
Firle dulşîe omenească,
eliminat, pentrucă a purtat împreună cu Po-
Graiu blând şi cumpătat
povici Bănăţeanul şi alţii panglici tricolore. Pe
Ca în dulşlele Bănat
urmă a trecut în România, urmându-şi studiile Nu mai cred să să găsascăl
la liceul Sf. Sava, apoi şcoalele militare din
Craiova, Iaşi şi Bucureşti, de unde iasă sublo Şle mândreţuri prîn câmpiei
Şle dă holge cu rod buni
cotenent de marină, iar la 1895 e înaintat
Creşce prunu lângă prun
la rangul de locotenent. Cariera de marinar
Şî struguri frumoş’ în vile!
şi-o începe pe bricul .Mircea*, iar mai târziu Bănăţeniî-au ochi frumoş’,
face o călătorie mai lungă pe încrucişătorul Iei îs vrednişl, sânătoş’,
.Elisabeta* prin Bosfor, Marea-mediterană şi Şî tot natu-I d’omenie!
Adriatică.
Cum răsună ’n ghîes pădurea,
Impresiile călătoriilor le-a descris şi ilustrat
Dă glas dulşîe dă şîimpol,
în schiţele de călătorie, cari se găsesc în po Ori dă fluier dă la oii
sesiunea surorii sale, d-şoara Laura Vlad, din Dar auzîtu-s'o p’aiurea
a cărei bunăvoinţa reproducem atât textul cât Că săceanu lucrător
şi minunatele ilustraţii, aproape în întregime. Ca ’n Bănat să cânce ’n cor?
Pun rămas — că: nicăurea!
îmbolnăvindu-se de piept se caută înzadar
pe la Worishofen, Abazzia şi Meran; în 3 Maiu Dă creginţă ş’a lui faptă
1896 se stinge, pe moşia .Pietroasa* lângă Bănăţanu ăl frumos
Herendeşti (aproape de Lugoj), în braţele mamei Totd’auna i fălos!
,Tu şle lesei?* Dă-întrebî, ce-aşceaptă
sale, pe care o numea .sfântă*.
Dă la-orl care băleţan:
.Bage, — Io mis Bănăţanll*
*
O fi vorba lui gireaptă.
în viaţa-i scurtă şi sbuciumată, aruncat de
P’ângă tece estea bune,
soarte într’un mediu străin înclinaţiunilor lui
Care îs pă la Bănat
fireşti, Vlad-Delamarina nu a putut să ne lase
Ieste ş'un micuţ păcat,
o creaţiune artistică desăvârşită şi bogată. Atât Nu vă râgeţ, — dar l-oi spune:
poeziile cât şi picturile lui sunt mai mult înve- Farba şî albelele
derarea unui talent artistic, care, ajuns în îm Strâcă bănâţenele
Ca pă flori o uscăşîune!
prejurări prielnice, putea să creeze opere de o
valoare trainică. După cum vedem şi din amin în această poezie găsim sinteza sufletului bă
tirile surorii sale, avea mai multă înclinaţiune năţean, care ne explică de ce îşi iubesc Bănă
spre pictură, iar cele câteva schiţe, făcute cu ţenii cu atâta îndărătnicie .dulşlele Bănat*, de
prea puţină şcoală, anunţau într’ânsul un pictor ce poetul n'a putut să-şi uite nici ţara, nici limba,
de mare talent. Poeziile, încercările lui literare, nici feliul de a gândi al .natului* său ,de omenie*.
par a fi făcute mai mult în glumă; ele nu .Mândreţurile prîn câmpie*, .holdele cu rod
constitue partea esenţială a talentului său artistic, bun*, .strugurii frumoşi din vie* arată bogăţia
care îl îndruma spre poezia colorilor. Cu toate pământului, care face pe .sătenii lucrători* .vred
aceste poeziile lui, adunate în broşură de Dr. Vaier nici*, .sănătoşi*, şi ,de omenie*, a căror viaţă
Branişte, sub titlul Poezii bănăţeneşti, e bogată în manifestări artistice şi plină de poezie.
întocmiri (Lugoj 1902), prezintă destule note Toate aceste crează o solidaritate socială, tre
artistice pentru a fi amintit în istoria literaturii zesc într’ânsul o mândrie locală şi conştiinţa
noastre, pe care o îmbogăţeşte cu o notă ori superiorităţii lui faţă de ceilalţi vecini, cărora
ginală, cea dialectală. le răspunde cu vorba lui direaptă: ,io mis Bă-
Poezia cea mai caracteristică a creaţiunii năţanl* E o mândrie, care place şi impune.
sale este: Acest fond sufletesc al Românului bănăţean se
3