Page 39 - 1909-14-15
P. 39
1
94 G LUCEAFĂRUL Nrul 14—15, 1909.
multe din bucăţile lui frumoase, pe unele complec- şi al cărei viers plin de melancolie ne amintesc pe
tându-le mai târziu (Cezara, Melancolic etc.). Iulia Hasdeu. Din prilejul acestui centenar Jules Cla-
Mulţi de prin împrejurimile M-rei cunosc versuri retie dela Acad. Franceză, scrie, în „Annales politiques
de ale lui Eminescu cari n’au fost scoase la iveală, et litteraires" un frumos şi înduioşător articol.
fie din prejudiţii, fie din neştiinţă; cele mai multe sunt Elisa Mercoeur avea talent, aveâ un glas fermecător,
prea realiste, dar a căror imagini şi formă sunt uimi o inimă iubitoare, dar eră săracă şi sărăcia nu iartă.
toare şi nu pot fi atribuite decât maestrului Eminescu, Ş’apoi eră femeie, i-a fost deci cu-atât mai greu să-şi
aşa e o poezie compusă din vre-o 20 de strofe înti cucerească în societate locul ce i s’ar fi cuvenit, căci,
tulată „Elisa“, unde descrie vieaţa unei femei decăzute dacă sunt mulţi cari nu preţuesc poeţii, cei cari des-
in halul cel mai de pe urmă; imaginile sunt atât de preţuesc pe poete sunt nenumăraţi. Elisa Mercoeur
bine legate, onomatopeizarea versului e atât de plân a cântat aşâ, pentru ea, ca să se mângâie; căci ce-i
gătoare, că ar întrece chiar „Luceafărul" — versuri face pe poeţii să cânte dacă nu trebuinţa de a-şi şopti
excelente menite să moară fără să se spună. propriile lor dureri şi bucurii, nădejdile şi desamă-
* girile. Poeta a fost nefericită, a îndurat mizerie şi şi-a
Centenare (Darwin, Mercoeur). La universitatea din rezumat vieaţa în câteva cuvinte:
Cambridge s’au făcut serbări mari, celebrându-se îm M’am deşteptat... şi dureri nesfârşite
plinirea unui veac dela naşterea lui Darwin şi cinci
zeci de ani dela apariţia vestitei sale lucrări „Origina Mi-au apăsat inima şi mi-au zdrobit-o.
Speciilor". Maică-sa, care mai târziu o luase din orfelinat, eră
Cu acest prilej s’au scris mulţime de volume, bro săracă şi fata o susţinea din munca ei. S’au găsit
şuri şi articole despre vieaţa şi faptele marelui na câţiva cari i-au recunoscut talentul şi au îmbărbătat-o.
turalist, dar cea mai complectă şi interesantă scriere Chateaubriand i-a răspuns la o scrisoare în versuri
de felul acesta rămâne desigur monografia publicată şi biata copilă, a întrezărit, o clipă, gloria cu cununa
de Francis Darwin ca prinos de dragoste şi recuno ei de raze orbitoare. Dar fericirea i-a fost scurtă: pe
ştinţă fiiască. Această publicaţie are ca prefaţă o schiţă> când alţii o încurajau, Taylor, directorul Comediei
ce Darwin scrisese la 1876 pentru soţia şi copiii săi, Franceze, îi refuză o piesă de teatru. Această nere-
întitulată „Amintiri despre desvoltarea spiritului şi ca cunoaştere o aruncă într’o neagră desperare, care, aju
racterului meu". Din aceste pagini, din cari respiră sin tată de sărăcie şi de alte multe decepţii şi dureri din
ceritatea şi seninătatea, reproducem câteva mărturisiri „lumea celor năcăjiţi", îi sapă groapă pentru somnul
referitoare la părerile sale literare. de veci, la 7 Ianuarie 1835.
„Până la vârsta de 30 de ani poeziile de tot felul, Multă vreme, la mormântul ei în cimitirul Pere-
ca operile scriitorilor: Milton, Gray, Byron, Words- Lachaise, mergeau în pelerinaj visătorii şi întristaţii.
worth, Coleridge şi Shelley îmi făceau o viuă plăcere. Cine vrea să şfie, câte suspine poate cuprinde o
Shakespeare îmi eră un deliciu, mai ales dramele sale vieaţă curată de fată cinstită şi sfântă, care a visat
istorice, pe când eram şcolar. Am spus, de asemenea, dragoste, a visat glorie şi a murit, — să răsfoiască
că pictura şi mai ales muzica, îmi dedeau sensaţii poeziile Elisei Mercoeur.
plăcute. Dar, de câţiva ani încoace nu mai pot suferi *
cetirea unui vers; am incercat, nu de mult, să cetesc Şcoale şi ateliere de industrie naţională. E mare
pe Shakespeare şi l-am aflat aşa de plicticos încât şi îmbucurător avântul ce ia industria naţională atât
mă desgustâ". în România cât şi la noi. într’o călătorie recentă ce
Nu-i mai plăceau poeţii dar rămânea indulgent am făcut prin ţară, am văzut cu mulţumire că, pe
faţă de romancieri: lângă atelierele cele vechi şi cunoscute ca „Munca",
„Romanele, cari sunt opere de imaginaţie, chiar cele „Albina", „Furnica" din Bucureşti şi altele, despre cari
cari n’au vre-o însemnătate, mi-au adus, multă vreme, s’a vorbit adeseori în revista aceasta, s’au mai în
mare mângâiere şi plăcere şi binecuvintez adesea pe fiinţat ateliere şi şcoli nouă în centrele mai mari ale
romancieri." României. Astfel la Iaşi, mai multe doamne din înalta
Şi punea pe fiicele sale să-i cetească romane, gata societate au înfiinţat Şcoala de cusături româneşti
s’adoarmă între două capitole. „Domniţa Ruxandra", a cărei conducere s’a încredinţat
Romancierilor le cerea însă totdeauna „un desno- d-şoarei Ana Mihăiescu, absolv, şcoalei profesionale
dământ fericit" în romanele lor, ba ziceâ chiar, că „o Azilul „Elena Doamna". Aci se pregătesc eleve, cari,
lege ar trebui să împiedece romanele de a se sfârşi după 2—3 ani de învăţătură, se aplică pe lângă şcoli
rău." Şi încheie astfel: „Un roman, după mine, nu rurale de fete ca să îndrume pe ţărance de mici co
poate fi o operă de mâna ’ntâiu, dacă nu are cel puţin pile a-şi păstră portul şi cusăturile strămoşeşti.
o persoană pe care s’o poţi iubi. Şi dacă acea per în Bucureşti s’au mai înfiinţat atelierele „Domniţa
soană e o femeie frumoasă, romanul nu mai lasă ni Maria", unde se lucrează mai ales chilimuri şi scoarţe
mic de dorit." Aşa gândea Darwin ca estet literar. admirabile cum şi olărie şi lemnărie, şi „Ţăsătoarea"
* unde se ţes şi se vopsesc cele mai fine pânze de
Şi Franţa a serbat un centenar la 27 Iunie, zi în bumbac şi borangic.
care, acum 100 de ani, a fost găsită, în faţa orfelinatului în Craiova d-na Lucia Romanescu a înfiinţat ate
din Nantes, poeta Elisa Mercoeur, a cărei vieaţă scurtă lierul „Roiul", unde atât ţărancele din satele apropiate