Page 22 - vl_50
P. 22

Observație și instrospecție la Marian Boboc



                            n volum aparte a fost publicat de Editura Fundației Alfa, Cluj, 2018, str. bețivilor.
                            poeme de iubire, semnat de Marian Boboc, un poet cu un fin simț de observator al
                  Urealului.
                 Asistăm la o focalizare interesantă a analizei poetice, care necesită atât un ochi lucid, cât și un
           apetit pentru excentricitate, pentru penumbre, descoperind izvoare ale poeticului în zone care pentru
           alții rămân intangibile. În acest sens, de exemplu, avem afirmația lui Nicolae Manolescu, citat de
           Daniel Cristea-Enache în volumul Convorbiri cu Nicolae Manolescu: „m-au speriat totdeauna bețivii,
           din pricina incapacității mele funciare de a accepta iraționalul, fie și din comportarea oamenilor. (...)
           nu-mi pot ascunde spaima pe care o trăiesc de fiecare dată când am de-a face cu oameni amețiți de
           băutură”.
                 Ne  amintim,  de  asemenea,  de  Tudor
           Arghezi,  care  în  Flori  de  mucigai  descoperea
           poezie și frumusețe în cotloane nebănuite ale vieții.
                    Poetul începe prin a contura un orizont
           crepuscular, „al bețivilor”, așa cum previne în titlu:
           „cu capetele în jos/ cu ochii țintă-n pahare/ stau
           bețivii aliniați în jurul /mesei”, orizont   suficient
           lui-însuși, amenințat doar rareori de lumina treziei:
           „atunci  am  tăiat  capetele  balaurului  treziei  /  dar
           cum tăiam unul răsărea o trezie și mai mare / de era
           să  ne  înghită  trezia  pe  toți”,  povestește  absent
           veteranul bețiv”.
                 Marian Boboc știe să alterneze registrele,
           mascând  elegant  ironia  și  detașarea,  printr-o
           aparență  de  participare  empatică  sau  de  analiză
           pertinentă a fenomenului: „căci tremuratul de frică/
           nu-i totuna cu tremuratul de băutură/ unul îți aduce
           rușinea/  celălalt  gloria”.  Când  tușa  tabloului  se
           apropie de grotesc, punctul de vedere este dat ca
           exterior, asumându-se doar o simplă notație: „se
           feresc de bețivi / cred că le poartă ghinion / nu le
           suportă duhoarea / risipa timpului banilor stărilor /
           mototolul  hainelor  /  ochii  roșii  vorba  îngălată  /
           mersul  împleticit”  (Albine  ucigașe).  Nota  ludică
           este mereu prezentă, ca și subtextul umoristic: se
           fac  scurte  instructaje  pentru  bețivi  (Îmblânzirea
           băuturii), se explică circumstanțe sociale prin prisma bețivilor: „niciun candidat la municipalitate / nu
           a cuprins vreodată în programul său electoral/ edificarea unei cârciumi/ unei amărâte de bodegi
           (...)//de aceea noi/ cetățenii străzii bețivilor/ nu am votat niciodată” (Boicot).
                 Și totuși, acest ciclu cu orizont crepuscular care dă (parțial) titlul volumului nu este prea întins,
           de parcă poetul n-ar fi rezistat prea mult în aerul greu al cârciumilor și simte nevoia să iasă la lumină.

            Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019                                               20
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27