Page 23 - vl_50

La lumina iubirii. Așa cum, de altfel, anunță și titlul. Și firul de legătură între cele două părți ale cărții îl
reprezintă patima: patima băuturii și iubirea ca patimă.
Ciclul de poeme de iubire începe cu trimiteri livrești, construind un piedestal de clasicitate
poemelor, ca într-un dezacord evident cu orizontul crepuscular anterior: Femeia lui Baudelaire,
Julieta și Romeo. Înălțându-se deasupra orizontului comun al vorbelor de iubire, poetul meditează la
destinul personajelor literare – simboluri ale iubirii: „julieta/ de ce nu mă lași / să-mi dorm somnul de
veci/ în cavoul operei literare / între cuvintele reci / julieta înțelege odată / Însă această meditație se
face pe un ton colocvial, păstrându-se unitatea de stil a volumului. Mai mult, reușește să reînvie poetic
personajele, păstrând un surprinzător echilibru între lumea lor și lumea noastră. Pentru un plus de
culoare a acestei lumi, poetul adaugă acestui orizont livresc și Cavalerul, un „selfie” adaptat epocii:
„eu am rămas același rebel/ adolescent/ scriind la cartea vieții/ cu aceeași mirare/ „timpuri grele femei
ușoare”/ și care în clipele de mister/ poartă în inimă/ însemnele de cavaler”.
Tonul ludic, tonul şăgalnic contribuie la crearea unei atmosfere pline de prospeţime : „ca să mă
iubești/ îți voi sădi lalele/ între stele/ tufe de liliac/ pe norii oglindindu-se/ -n lac/ agățat de coada/
cometei/ sigur/ nu voi grădinări/ prea mult/ pregătește vaza te rog”.
Suita de Romanțe și catrene pentru clipa de-acum, așa cum mărturisește poetul, încearcă să
prindă lumina clipelor de atracție și de iubire, de amintire, de bucurie: „astăzi e ziua în care îți fac
reverențe/ ziua în care m-ai reinventat/ după atâtea și-atâtea absențe/ ziua în care m-ai iubit în zdrențe/
după care în iordan m-ai aruncat”.
Versurile au în general cadențări clasice: „femeie bună femeie rea/ haide cu mine la o cafea/ și
în zațul de două dește/ ghicește-mi cine mă iubește// femeie nebună femeie cuminte/ scoate-mă din
caimacul cel gros/ în care pluteam mai-nainte/ (și adu-mi te rog și hainele de Făt-Frumos...)”.
Benzinăreasa accentuează nota ludică, care nu tulbură însă frumusețea unor pasaje: „înainte să
zboare/ în țările calde/ păsările călătoare/ poposesc/ la benzinărie/ (le-am văzut eu/ cu melancolie/ de
nenumărate ori/ cum își curăță penele / cu ciocurile colorate/ cu ghiarele arcuite) / benzinăreasa le face
plinul/ (e neobosită în zilele acelea/ nedezlipită de pompă) / după care le arată/ cu duioșie traseul
migrației/ desenat în palma ei”.
Ciclul Femeie între femei. Fluturi de febră continuă de fapt suita catrenelor „pentru clipa de-
acum”, dar nota ludică este treptat înlocuită cu flashuri meditative: „ay / calc pe iubire/ ca pe o sticlă
de/ șampanie/ spartă” (Pentru muză), sau „în orașul de la capătul poeziei/ poetul avea o muză/ de
porțelan/ aceeași muză/ bibelou al tinereții sale/ casante” (Muza de porțelan) ori „iubesc/ fără să știu/
că sunt pasager/ pe titanic”. Uneori versul poetului ia ton de odă închinată iubirii, femeii: „poet între
poeți/ femeie între femei/ minut între ore/ misiunea mea e să fiu la/ picioarele tale de marmură”
(Femeie între femei). Poetul își încheie ciclul și în același timp volumul în ton de odă iubirii: „nu mai
vreau/ nu mai pot/ decât să iubesc” (Sfârșit).
Poeziile volumului sunt însoțite de Câteva tălmăciri în limba engleză de Ivona Berceanu, care
aduc un plus de eleganță ediției, având rostul de a extinde adresabilitatea și pe alte meridiane, întru
conturarea unui profil de poet ajuns la maturitate artistică, deschis înnoirilor de stil și de viziune
poetică.

Elisabeta BOGĂȚAN

Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019 21