Page 57 - vl_51

Nu este prima dată când dragostea pentru literatură, pentru poezie, face casă bună cu
profesiuni care aparent nu au nimic în comun cu sensibilitatea, cu visarea, cu dragoste pentru cuvânt.
Ambele volume lansate ne-au relevat un poet sensibil, cu un real talent și o forță lirică
impresionantă. Imaginile poetice sunt de o mare delicatețe, ceea ce îl face pe scriitorul Dumitru Velea
să afirme că Andrei Caucar „când se apropie de poezie are candoarea unui copil față de o floare”.
Iubitorii de poezie, iubitorii de frumos vor găsi, fără nicio îndoială, în ambele plachete de
versuri, poezii care îi vor îndemna la visare, poezii care le vor stârni imaginația, poezii care îi vor purta
într-o lume ideală, a frumosului și a iubirii.
Fiecare poezie pune în lumină strădania autorului de a „găsi cuvântul ce exprimă adevărul”,
cum spunea Eminescu, referindu-se la trudnicul act al creației poetice. Este o creație care cere în
primul rând chemare pentru arta cuvântului, o creație care cere talent bine dozat, bine șlefuit și, nu în
ultimul rând, o permanentă căutare a unor imagini poetice expresive, de cele mai multe ori încărcate de
simboluri. Dar cei care știu să aprecieze o poezie bună vor afla toate acestea în poezia lui Andrei
Caucar și se vor bucura de fiecare poem care poartă în el sufletul celui care l-a creat.
Poetul însuși mărturisește atât de sugestiv și, mai ales, cu o sinceritate impresionantă: „Nu îți
cere nimeni să fii poet. Suntem voluntarii imposibil de oprit. Cei mai mulți nu înțeleg. Nici noi nu ne-
am descoperit îndeajuns. (...) Sufletele noastre încărcate caută răspunsuri care nu există și atunci
eliberăm versurile.”
Întâlnirea cu poetul Andrei Caucar s-a încheiat cu o sesiune de autografe oferite de autor pe
volumele lansate.

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 54