Page 67 - VoxLibri

cuprinsul cărții. Evidențiază multiplele caracteristici exponențiale prin care Cornel Nistea
evidențiază subiectele: ,,Scriitorul are talentul de a dinamiza acțiunea prin introducerea unor
elemente inedite de potențare a interesului, elemente care, punând eroii într-o situație
neobișnuită, contribuie și la aprofundarea analizei psihologice.” (p. 39)
Mergând mai departe cu studiul, Elisabeta Bogățan dislocă eșantioane esențiale din
prozele analizate și le pune în antiteză, reliefând ,,specificul prozelor din volum, noutatea lor și
adecvarea la structurile clasice ale genului” (p. 47), așa cum se întâmplă în subcapitolul 3,
dedicat volumului Vânzătorul de apă colorată, publicat de Cornel Nistea la Editura Casa Cărții
de Știință din Cluj-Napoca în anul 2015. Referitor la nuvela intitulată Liber profesionist
autoarea consemnează: ,,Liber profesionist este o proză care prezintă și ea mediul declasaților.
(…) Acțiunea se transformă însă într-o șarjă accentuată la maxim a personajului care se sacrifică
pentru familia care-l disprețuiește tocmai pentru sacrificiul lui.
În felul acesta analiza depășește mediul social al declasaților, având valabilitate
general-umană.” (p. 55)
Următorul volum de proză scurtă, abordat în subcapitolul 4, este Ieri a fost duminică.
Făcând referire la proza Ochii albaștri ai femeii, din acest volum, autoarea notează:
,,…este o proză pe o temă recurentă la Cornel Nistea: o iubire ratată, reîntâlnită pe o altă spiră a
timpului.(…) Scriitorul conturează două personalități puternice: asistenta îndrăgostită devenită
apoi mamă devotată și profesorul chirurg,
dedicat profesiei și științei. Conturarea
psihologiei acestor personaje dovedește
talentul de fin psiholog al scriitorului.” (p.
67, 68)
Ultimul subcapitol, al cincilea,
cuprinde referințe la volumul Iar nimic în
cutia poștală, care conține și proza În
patru la canastă, despre care găsim scris:
,,Proza capătă profunzime prin
meditațiile asupra vieții și reflecțiile
psihologice prilejuite de povestiri.
Este analizată și pasiunea jocului
de canastă, care devine un substitut de
viață: ,,Deodată mi s-a părut că le văd
intrând în transă, iar asta s-a întâmplat
imediat ce au început să pună pietrele pe
table, jocul fiind pentru ele o preocupare
vitală.”
Dialogul prozei este suculent,
portretizările personajelor, realizate cu
măiestrie numai din dialoguri, sunt
admirabile.” (p. 76)
Urmează capitolul al III-lea,
Clasicism și inovație în proza scurtă a lui
Cornel Nistea, unde Elisabeta Bogățan

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 65