Page 68 - VoxLibri

remarcă: ,,Între aceste specii ale prozei scurte, schițele sale, concentrate, fin cizelate, perfect
echilibrate, reprezintă un model de clasicitate. (…)
Însă cantonarea în spațiul securizant al
clasicității, pe terenul realismului cotidian, nu avea
cum să fie suficientă pentru talentul debordant al
scriitorului. Ca atare, scriitorul încearcă formule
inovative, preponderent în povestiri și nuvele.”
(p. 80)
Capitolul IV, cu titlul Cronicar al
vremurilor, este cel în care autoarea face referire la
ancorarea în cotidian și veridicitatea epicului,
dobândite prin notele autobiografice atribuite
personajelor: ,,Este o particularitate a prozelor lui
Cornel Nistea faptul că de multe ori autorul însuși
devine personaj al prozei, cu date exacte din viața
lui, ca o garanție în plus parcă privind faptul că
datele socio-politice prezentate sunt reale, că
tabloul oribil al regimului comunist rezultat din
asamblarea acestor puzzle al prozelor este real, că
toate atrocitățile, toate ororile prezentate sunt reale
și el depune mărturie.” (p. 83)
Parabola, alegoria, simbolul este titlul
capitolului V, unde Elisabeta Bogățan tratează
caracterul alegoric prezent în proza scurtă a lui
Cornel Nistea, exemplificând prin scrierile
Colonia de vulturi, Lumină și aer pentru cactuși,
Eu, Mitică și unchiul meu, deputatul, Papagalii
mei adorați și Jocul de-a eretele, în care ,,…scriitorul Cornel Nistea, din rațiuni relativ calofile
pe de o parte și din rațiuni de adaptare la vremuri pe de altă parte, a exersat îndelung și temeinic
parabola și alegoria, creând unele parabole care au devenit deja de referință în marea literatură,
cum este, de exemplu, Colonia de vulturi.” (p. 85)
În capitolul VI, Concluzii, autoarea conchide: ,,Adevărat bijutier al scrisului,
concentrându-și textul până aproape de implozie, prinzând în el esențe general-umane care-l
înscriu pe coordonatele scrisului major, Cornel Nistea își reconfirmă mereu un stil personal de a
aborda atât abisalul sufletului omenesc, cât și mecanismul social în care, cel mai adesea, insul
este strivit.” (p. 88)
În concluzia mea, volumul Cornel Nistea - fascinația prozei scurte reprezintă un bun
exemplu de manifestare a interesului pentru cunoașterea absolută. Este abordarea cu
profesionalism și pasiune a unei opere literare, prin care Elisabeta Bogățan pune în valoare cum
nu se poate mai bine creația prozatorului de mare talent Cornel Nistea.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 66