Page 23 - vl_49

O încântătoare carte pentru copii

L a rugămintea bunului meu prieten, Aurel Pop, încep să citesc, pentru a scrie o recenzie,
Hei, copii, vă salut din Euforia!, scrisă de Doina Petrulescu Anton (Editura Limes,
Cluj, 2013, 69 pp.).
De foarte multă vreme nu am mai citit o astfel de carte. Ce păcat că noi, cei mari, nu ne mai
amintim că odată am fost și noi mici și că răsfoiam fascinați cărțile de povești. Nu știam să citim, dar
unele versuri sau pasaje din basmele pe care le ascultam le corelam cu ilustrațiile cărților și, așa, le
învățam și le rosteam pe de rost.
Iar dacă ele mai erau scrise în versuri, atunci chiar că uneori le recitam cu plăcere, sau poate
că o facem și acum la vârsta maturității sau a senectuții. Acele cărți poate nu mai există prin bibliotecile
noastre și cine mai știe cui vor fi fost date cu ocazia vreunei mutări dintr-o casă într-alta, sau al vreunei
curățenii generale… Fizic vorbind, nu mai
știm pe unde sunt, dacă mai sunt și cine le-a
scris, dar ele continuă să existe în sufletul
nostru, apărând uneori în fața noastră, cu un
crâmpei, o poză cu vreun personaj, un obiect
sau animal.
Ele ne-au legănat copilăria,
populându-ne acei ani de început de viață cu
eroi de neuitat, înflăcărându-ne imaginația,
visele, făcându-ne să ne dorim să fim
asemenea lor. Ce frumoase erau basmele și
poveștile pe atunci! Ce frumos erau ilustrate
acele cărți! Și cât de diferite, pline de monștri,
de violență și de ură sunt multe din cărțile de
astăzi adresate copiilor! Și atunci vine
întrebarea firească: unde-l găsim și care este
mesajul acestui gen literar, conceput și ieri ca
și astăzi pentru copii? Unde se reflectă
educația de atunci meșteșugit disimulată în
cărțile de povești de astăzi? Cu ce ajută
literatura pentru copii la dezvoltarea gândirii,
vocabularului, imaginației, când personajele lor nu sunt decât monștri, ființe extraterestre, robotizate,
fără suflet etc.? Copiii nu știu și cred că așa este bine. Aceasta vrem noi, cei maturi, să fie lumea lor? Și
ne mai mirăm că sunt nervoși, hiperactivi, agitați, violenți în exprimare și în gesturi…
Dar iată că Doina Petrulescu Anton, alături de Teodora Gogea (cea care a asigurat inspirat
ilustrația), vine cu o carte de poezii, care ne surprinde, în mod plăcut, încă de la dedicație. Autoarea
insistă asupra metodei de a-i învăța pe copii ,,dulcele grai românesc”, adresându-se, în același timp,
atât celor mici, cât și celor mari. Hei, copii, vă salut din Euforia! captivează încă de la bun început prin
ușurința exprimării, poeta scriind, în principal, pentru copii, importanții ei cititori sau auditori.
Ea oferă într-un limbaj frumos și curgător un decor minunat colorat, cu tot felul de lucruri mici,
care să incite și mai mult imaginația acestora, reușind să le creeze un univers în miniatură, în care ei să

Vox Libri, Nr. 4 (49) - 2018 21