Page 70 - vl_49

Prin marile biblioteci ale lumii

după moartea ducelui, în 1728, achiziția de carte a scăzut în mod dramatic.
Biblioteca revine la viață în epoca ducesei Anna Amalia, ale cărei însemnate eforturi și
inițiative culturale fac ca, începând cu anul 1991, odată cu aniversarea a 300 de ani de existență,
Biblioteca să-i poarte numele, devenind Biblioteca Ducesa Anna Amalia.
Anna Amalia von Braunschweig – Wolfenbüttel (24 octombrie 1739 – 10 aprilie 1807) a fost
o prințesă și compozitoare germană. Prin căsătoria cu Ernst August al II-lea, Duce de Saxa-Weimar,
ajunge ducesă și, după moartea timpurie a acestuia, devine regent al ducatelor Saxa-Weimar și Saxa-
Eisenach din 1758 până în 1775, când fiul cel mare, Karl August – care avea numai nouă luni la
moartea tatălui său –, împlinește vârsta majoratului. Anna Amalia a reușit să transforme Weimar în cel
mai important și influent centru cultural al țării, atrăgând la curte personalități marcante, precum
Goethe, Herder, Lichtenberg. Tot ea a inițiat nenumărate reforme în justiție, administrație și educație,
a reușit să introducă iluminatul stradal în oraș și, pentru a veni în ajutorul copiilor din familii nevoiașe,
a înființat o școală publică.
În 1766, la insistențele ei, Biblioteca ducală a fost mutată din Palatul ducal în așa-numitul
Palat verde (numit astfel probabil din cauza nuanţelor verde – gri ale acoperișului). Din această
perioadă datează și celebra sală roccoco pe trei nivele, creație a arhitectului August Friedrich
Straßburger. Noul sediu al bibliotecii se bucura astfel de mult mai mult spațiu, necesar atât dezvoltării
colecțiiilor, cât și pentru accesul publicului. Schimbarea de sediu a fost, de altfel, una providențială,
dat fiind că la nici opt ani de la mutarea fondului de carte palatul ducal a fost distrus într-un incendiu.
Ocrotitoare a cuvântului scris, Anna Amalia a alocat bibliotecii un buget generos pentru
achiziția de carte și chiar a donat numeroase titluri din propria ei colecție, ediții princeps de literatură
în limbile italiană, engleză, franceză și germană, până la sfârșitul vieții numărul volumelor donate
ridicându-se la peste 5.000.
Pasionată de muzică, Anna Amalia este cunoscută și pentru compozițiile sale muzicale: o
simfonie, un oratoriu, un divertisment și muzica pentru opera germană (singspiel) Erwin und Elmire
de Goethe.
Odată cu venirea lui Goethe la Weimar în 1775, orașul a atras minți luminate din întreaga țară,
Sala Roccoco

Vox Libri, Nr. 4 (49) - 2018 68