Page 75 - vl_49

Selma Lagerlöf - 160 de ani de la naștere

upă ce în 1866, la numai 33 de ani, chimistul și industriașul suedez Alfred Nobel
inventa dinamita, în 1896 hotăra, prin testament, ca, începând cu 1901, veniturile
Dimense să se constituie într-un premiu anual acordat pentru literatură, fizică,
chimie, psihologie, medicină și militanților pentru salvgardarea păcii.
A zecea scriitoare beneficiară a importantului Premiu
Nobel este – în sfârșit – o suedeză: Selma Langerlöf, la 51 de
ani „ca prețuire pentru nobilul său idealism, bogăția fanteziei și
expunerea spirituală care îi caracterizează opera” (motivarea
juriului – 1909).
Scriitoarea s-a născut în noiembrie 1858, în familia
unui locotenent din Mârbacka (Wărmland), iar talentul
excepțional îl moștenește de la bunica paternă, „o adevărată
comoară de legende și cântece populare”.
Încă de mică, Selma citea foarte mult și și-a propus să
devină scriitoare. Între anii 1885 și 1895 a fost învățătoare
într-o școală de fete din Landskrona, unde a cunoscut
psihologia vârstelor fragede și înclinația acestora spre fantezie.
Așa a luat naștere capodopera sa, Minunata călătorie a lui Nils
Holgersson prin Suedia (1907), „o carte de lecturi geografice
despre Suedia, plină de amintiri istorice și de excelente
descrieri” (Florin Murgescu). Încă de la apariție, a fost tradusă
în multe limbi; la noi, în 1961.
Vom urmări principalele merite ale acestei
capodopere, cu nimic mai prejos decât O mie și una de nopți,
cărțile lui Walter Scott sau Andersen. Aceasta valorifică
legende, mituri, momente cruciale din istoria Suediei. Făcând mult mai atractive lecțiile de geografie
și de istorie, scriitoarea rămâne fidelă notației din jurnalul său, la 13 ani: „ea dorea să se asemene cu
eroii care trăiesc și după moarte în amintirea urmașilor, fiindcă și-au închinat toată munca țării lor,
oamenilor și căutării adevărului” (cf. Viorica Huber). Aceasta îi face un frumos portret fizic: „Era
subțire și măruntă și umbla șchiopătând ușor. Obrazul ei colțuros [...] îi era, însă, îndulcit de lumina
cenușie și visătoare a ochilor și de zâmbetul bun și înțelegător...”.
Cartea Selmei Lagerlöf este o adevărată „saga”, o epopee, strânge, ca într-un corolar,
poveștile, legendele vechi, povestiri noi și reale despre oameni, animale și lucruri personificate, cu un
fir nevăzut care-i asigură unitatea, având ca personaj principal pe copilul Nils, transformat, ca în
basme, în spiriduș.
În această ipostază, eroul înțelege graiul păsărilor și al animalelor (vulpoiul Smirre, bufnița).
Acțiunea basmului se derulează între 20 martie și 9 noiembrie și conține două părți inegale, structurate
în capitole cu titluri vizând atât personajele (Ștrengarul, Fluturele cel mare, Ciorile, Vulturul Gorgo),
cât și peisaje (Insula Carol cea mică, Un rai pământesc, O dimineață în Angermanland, Argintul
mării, În țara laponilor), orașe (Două orașe, Stockholm), industria (Uzina metalurgică), legende

Vox Libri, Nr. 4 (49) - 2018 73