Page 95 - vl_50

rost, secvenţă lingvistică sinonimă cu pe dinafară (loc. adv.), care ar fi trebuit să apară în context.
Prezenţa în lucrări lexicografice academice a scrierii neadecvate sensului ce se vrea exprimat
în context constituie dovada de neiertat a neglijenţei şi un exemplu cu efecte negative dintre cele mai
greu de corectat: „deborda vb. I 1 intr. (despre ape curgătoare) A ieşi din albie, a se revărsa [...] 3 intr.
(despre vase) A nu mai cuprinde conţinutul; a fi prea plin; a lăsa conţinutul să curgă pe dinafară [...] ”
(DEXI, 2007, p. 511)
„exterior, -oară, adj., s.n. Care este în afară de ceva, care este pe dinafară [...].” (Ibidem, p. 699)
„paiet s.n. (mar.) pânză groasă, impermeabilă, servind la protejarea punţii, a mărfii etc. sau la
acoperirea pe dinafară a spărturilor mici produse în bordajul navei [...].”(Ibidem, p. 1356)
O cauză a scrierii adverbului dinafară, pe de rost, în locul adverbului din afară, din exterior,
este faptul că în anumite contexte secvenţa lingvistică în discuţie are un sens unitar: exterior /
exterioară.
„[...] când molidul e singuratec şi lumina îl scaldă peste tot, el are ramuri de-jur-împrejur până
aproape de faţa pământului. Când este însă la margine de pădure, numai partea dinafară poartă
ramuri.” (Geografia, manual pentru clasa a V-a, 1975, p. 58)
În enunţ, secvenţa lingvistică „dinafară” este utilizată în intenţia autorului ca sinonimă
adjectivului exterioară, pentru că se poate spune: partea exterioară poartă ramuri. Dar acesta ignoră
faptul că scrierea sudată a elementelor lexicale ale unei secvenţe lingvistice (din afară, din exterior)
se petrece numai în situaţia pierderii sensului şi a valorii gramaticale a acestora, or, în situaţia dată,
sensul adjectivului exterioară nu este diferit de cel al locuţiunii adjectivale din afară (din exterior).
Când secvenţa amintită, din (prep.) + afară (adv.), redă sensul pe de rost, fără text în faţă, din
pierde funcţia prepoziţională de stabilire a unui raport sintactic de dependenţă între părţile propoziţiei,
legând atributul de cuvântul determinat, iar afară, atribut, cu sensul exterior, înseamnă altceva, (din)
memorie, formând, împreună cu prepoziţia pe locuţiunea adverbială (pe) dinafară, scrisă fără blanc
între din şi afară.
Situaţia ortografică analizată este surprinsă perfect în enunţul: „Mişcarea, ca formă de
existenţă a lumii, porneşte [...] spre lumea din afară, e o mişcare centrifugală, din interior spre
exterior.” (Ştefan Bitan, Labiş, Albatrosul ucis, Editura Dacia, Cluj, 1970, p. 166)
ex-primar, ex-ministru...
Prefixul neologic ex-, împrumutat pe cale cultă din latină sau odată cu cuvintele pătrunse în
română din celelalte limbi romanice, pentru a exprima noţiuni ştiinţifice, subliniază exterioritatea („în
afară”) în cuvinte ca exmatricula, expatria, excentric, situaţie în care are şi varianta e- (elansa),
folosită şi în cazul în care are rolul de indicator al sensului concretizat de cuvântul căruia i se antepune
(elibera), sau valoarea (eventivă sau factitivă) de trecere într-o nouă stare (elucida, enerva, evapora
ş.a.). Aceste derivate nu întâmpină greutăţi în scrierea lor.
O altă valoare semantică a prefixului (care este, de fapt, un dublet al celui moştenit sub forma s-
< lat. ex-), şi anume aceea de pierdere a calităţii („fost”) este concretizată îndeobşte în derivatele cu
substantive ce denumesc o funcţie, un rang, un grad. În această situaţie, pentru accentuarea sensului
negativ pe care îl capătă cuvântul de bază, se scrie cu cratimă între prefixul ex-, fost, şi acesta: ex-
primar, ex-şef, ex-ministru etc. Întrucât prefixul nu are independenţă gramaticală şi semantică,
acesta este prezentat în lucrările lexicografice urmat de cratimă, semn al statutului său lingvistic:
1
„Ex- , pref. «afară de», «trecut într-o nouă stare», «fost» (< fr. ex-).” (MDN, X, 2008, p. 367)
„ex- (fost) prep. (ex-ministru)”. (DOOM , 2005, p. 284)
2
În textele care urmează, această cerinţă ortografică nu este respectată, autorii lor făcând o
analogie greşită cu alte segmente de limbă care se întâlnesc în vorbire şi ca prefixe şi ca prepoziţii, în
ambele situaţii exprimând relaţii: „Cine este Salinger? [...] fiu al unui importator de brânzeturi ex
Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019 96