Page 94 - vl_50

Analogii grafice greșite (2)

n situaţia analogiei ortografice se
produce fenomenul lingvistic al
Îmodificării aspectului grafic al
unei secvenţe lingvistice supuse influenţei
grafice a alteia, în virtutea unei similitudini
formale, rezultând o greşeală de scriere care
antrenează o schimbare de sens, termenul indus
fiind omofon cu cel substituit.
Pentru o lămurire deplină a acestei
situaţii sunt ilustrative câteva exemple în care,
din cauza analogiei ortografice, întâlnim grafii
necorespunzătoare sensului pe care trebuie să-l
exprime în context: „[...] un portret încălzit
dinafară şi dinăuntru de o nobleţe [...].”
(„Cinema”, nr. 4, XIV (160), 1972, p. 17)
„Şcoala însăşi s-a împodobit în aceste zile, s-a
gătit pe dinafară şi pe dinăuntru [...].”
(„Flacăra”, 1976, nr. 38 (1111), p. 24)
În primul text, comentatorul se referă la
nobleţea sufletească pe care o transmite
fizionomia şi ţinuta personajului pictat, ca o exteriorizare a sentimentelor şi gândurilor acestuia.
Avem a face cu opoziţia de sens formulată în relaţie sintactică de coordonare copulativă: din
afară – dinăuntru care conţine scrierea împreună a prepoziţiei din şi a adverbului afară ca efect al
analogiei ortografice cu adverbul dinăuntru (în care prep. de + adv. înăuntru s-au sudat, compusul
exprimând doar sensul adverbial din interior, opus lui din afară).
În textul al doilea se petrece aceeaşi analogie greşită.
Locuţiunea adverbială pe din afară: a) partea exterioară (elementele componente ale
formaţiei îşi păstrează independenţa lexicală gramaticală şi semantică), b) după înfăţişare sau după
aparenţe (loc. adv. se scrie cu blanc între elementele lexicale şi gramaticale care o compun, întrucât,
luate separat sau împreună, sensul lor nu s-a schimbat – după înfăţişare, după cum se manifestă, după
cum se exteriorizează; expr. pe din afară, pom înflorit, pe dinăuntru, lac împuţit.
Alt enunţ: „Învăţase pe de rost legile cu privire la proprietate, dar învăţarea pe din afară a
literei legii îl îndepărtase de spiritul ei, care necesită cunoaşterea raţională, nu mecanică, rigidă, deci
interpretativă şi creativă.” („Vitralii”, 2011, an II, nr. 6, p. 43)
Autorul enunţului utilizează grupul sintactic „pe de rost”, din punct de vedere gramatical:
locuţiune adverbială, cu sensul din memorie, fără text în faţă (complement de mod al unui verb din
şirul sinonimic al lui a reproduce). Pentru a nu repeta sensul anterior analizat, foloseşte formaţia
locuţională „pe din afară”, grafie care nu exprimă însă sensul urmărit în context, şi anume acela
sinonim cu pe de rost, anume pe dinafară.
Această deviaţie grafică este rezultat al analogiei ortografice cu grupul lexical nesudat pe de

Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019 95