Page 6 - vl_53
P. 6
Profesiune si vocatieDialogul ideilor
,
,
sau nu și cum procedați cu cei care nu au parcurs unul, mai multe titluri sau niciunul? Dar cu aceia,
e-adevărat, tot mai puțini, care au citit și ceva în plus? Vă invit și pe Dumneavoastră, dragi dascăli, să
răspundeți tot onest la fiecare dintre aceste întrebări...
De ce aceste întrebări? Dintr-un soi de certitudine pe care mi-a dat-o propria mea experiență
(de elev, dar și de dascăl) în raport cu această listă și pe care o împărtășesc mai jos în două – trei
secvențe semnificative.
Dacă în gimnaziu n-am citit Colț alb într-una din vacanțele mele școlare, de vină nu a fost
profesorul de română (care a inclus-o în listă), nici absența cărții din biblioteca părinților ori din cea
orășenească. Nu, altceva a ratat întâlnirea mea cu acel volum al lui Jack London, întâlnire care putea fi,
îmi dau seama acum, nu doar una fastă, ci și una petrecută la momentul potrivit, necesar chiar. Să
mărturisesc deci că mi-am zis atunci că, dacă am văzut filmul, de ce să mai citesc cartea. Câți elevi nu
oferă încă această replică și azi, ba socotesc că se vor scoate la teză, la bac cu filmul, că în două ore l-ai
văzut, gata, pe când lectura romanului x durează ceva... Ca profesor, le-am spus elevilor mei că e
important ca mai întâi să citești cartea și abia apoi să vezi ecranizarea. Astfel, îți vei pune niște întrebări
esențiale referitoare la personajele, problematica, mesajul, tema etc. respectivei cărți. După cum alte
întrebări, la fel de întemeiate, se vor naște vizionând filmul, și anume la arta regizorului acelei
ecranizări, a actorilor ce au interpretat personajele deja cunoscute, sau ce a intrat din acea carte în film
și ce nu și oare de ce? Ce conexiuni interesante se pot face atunci între aceste două arte... Să crezi că vei
rezolva problema la română doar privind filmul, nu citind cartea înseamnă să te amăgești și să ratezi
două întâlniri de grație. Pentru că studiul literaturii are o bătaie estetică, emoțională, culturală, deci
intelectuală cu mult mai lungă decât obținerea unei note la ascultat, teză sau Bac...
Iar dacă am citit la vârsta cuvenită Moș Goriot a fost pentru că profesoara de franceză a așezat
pe lista sa un alt roman al lui Balzac, Eugenie Grandet, iar în rafturile bibliotecii școlare cele două cărți
se aflau una lângă cealaltă. Plăcându-mi cea de pe lista obligatorie, am vrut să mai citesc și altceva de
același autor și mi-a fost foarte ușor. Și asta întrucât la biblioteca școlară aveam acces la rafturi și nu
doar la o voce care te întreba: „Ce carte dorești să împrumuți?” O carte cheamă pe alta și prin
descoperire, uneori printr-o banală răsfoire. Da, este și curiozitate personală, dar ea a fost potențată
atunci de reușita artistică din cartea aflată pe lista de lecturi suplimentare.
Dacă la vârsta de 18 ani n-am înțeles nimic din Faust, cred eu că de vină a fost și includerea
capodoperei lui Goethe pe o altă listă. Se studia într-a XII-a la literatură universală. Dar ca să pricep ce
e cu „Noaptea Valpurgiei” mi-ar fi trebuit alte lecturi pe care, în chip firesc, nu aveam cum să le parcurg
până atunci. De aceea cred că dascălul ar trebui să cumpănească atent atunci când, pentru alcătuirea
listei de lecturi suplimentare, alege anumite titluri de scrieri literare și nu altele.
Așadar, în ce privește lista de lecturi propuse pe timpul vacanțelor, esențial ar fi ca dascăli,
părinți și elevi să ne punem niște întrebări pertinente ca să putem oferi niște răspunsuri și conduite
juste, eficiente. Adică să nu ratăm întâlnirile mari, cum sunt și acestea pe care ni le propun marii autori
prin scrierile cuprinse în lista de lecturi literare suplimentare. Pe care ar fi plăcut și util ca elevii să le
parcurgă în timpul vacanțelor școlare.
Cât privește întrebarea: „la ce bun lectura, literatura?”, vă promit o încercare de răspuns
într-un alt număr al acestei reviste.
Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 4