Page 4 - vl_55-

Denisa Toma

Cartea

e plângem mereu că nu ne mai Bibescu pe cheiurile Senei, am simțit aroma
ajunge timpul, că fuge mult unui ceai sub privirea blândă a lui Cehov, am
N prea repede și este de călătorit prin Ferrara lui Giorgio Bassani, am
neînlocuit, cum bine au observat romanii. Ne descoperit Bucureștiul lui Mateiu Caragiale
plângem că trec zilele unele după altele și nu sau Londra lui Oscar Wilde, am putut să-i
reușim să facem mai nimic din ce am fi vrut. așteptăm, din păcate, pe „barbari” împreună
Evenimente nefaste ne-au oferit, în ultimele cu Konstantinos Kavafis.
luni, nesperatul prilej de a avea, în sfârșit, Într-un cuvânt, am călătorit în
timp. Ba, ni s-a părut chiar că avem prea mult compania unor personaje care ne-au marcat
timp. numeroase clipe din viața noastră. A fost o
Fiecare și l-a umplut așa cum a putut experiență cu atât mai plăcută, cu atât mai
și cum a dorit, ca să-și scoată din gând teama, necesară sufletului, cu cât în aceste vremuri
îngrijorarea, să-și păstreze licărul de speranță. frustrante multe prietenii s-au dovedit a fi
Și așa se face că am putut să ne dăm întâlniri lipsite de consistență, o poleială de fațadă.
cu prieteni vechi și credincioși, prieteni cu Cărțile, însă, au demonstrat încă o
care nu ne-am mai întâlnit de mult, de zeci de dată, și o vor dovedi atâta timp cât filele lor
ani și i-am găsit sau i-am regăsit în paginile vor exista, că lectura, cititul, rămâne o
cărților. Ne-am întâlnit cu ei în diverse locuri, preocupare care ne îmbogățește, ne zidește
în diverse colțuri de lume, în diverse timpuri, spiritual, ne oferă satisfacții greu de descris în
trecute sau viitoare. Rafturile bibliotecii s-au cuvinte. Și, ceea ce este cel mai important, în
dovedit a fi, în aceste luni, o ispită căreia cu aceste vremuri incerte, cartea rămâne unicul
greu i-am putut ține piept. prieten care nu ne dezamăgește și nu ne va
Așa se face că am putut să ne dezamăgi niciodată.
plimbăm cu Anatole France sau cu Martha

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 2