Page 5 - vl_55-
P. 5

Dialogul ideilor





                                      Constantin Cristian Bleotu







                                        Ce e val ca valul trece





                                                specialiştii,  dascălii?  Receptarea  poetului  ca
                          ai  dăunăzi,  după  ce   ins cu capul în nori, visător irecuperabil, având
                          am încheiat în cabina   deci fragile legături terre à terre cu mundanul,
              M d e   î n r e g i s t r ă r i   nu e deloc una de dată recentă. Ba, aş spune că
       interviul  cu  invitatul  emisiunii  pe  care  o   dimpotrivă... Cât adevăr sau falsitate e în ea vă
       realizez,  ne-am  continuat  relaxaţi    las  pe  dumneavoastră să  judecaţi. Poate  veţi
       convorbirea ba despre una, ba despre alta din   ţine  totuşi  seama  şi  de  argumentul  meu  că
       cele ale lumii literare, dar şi despre cele ale   despre toate cele câte au fost, sunt sau ar putea fi
       vieţii  noastre  cea  de  toate  zilele.  La  un   împrejurul ori în sinea noastră, cel mai profund
       moment dat, scriitorul (al cărui nume îl voi   poetul glăsuieşte.
       trece, evident, sub tăcere) mi-a mărturisit, cu   Dar la specialiştii într-un domeniu sau
       un amestec de uimire, revoltă şi dezarmare,   altul şi la profesori cum ne mai raportăm azi?
       că în ultima vreme ezitările lui s-au adâncit   Mă tem că la fel ca pe vremea lui moş Creangă.
       tot mai mult atunci când s-a aflat în situaţia   Vă  mai  aduceţi  aminte  cuvintele  lui  Ştefan
       de a se prezenta celor din jur. Iar argumentele   Apetrei, tatăl lui Nică, rostite ironic: „Logofete
       sale, de la care pornesc aceste însemnări şi pe   brânză-n cui, Lapte acru-n călămări, Chiu şi vai
       care  le  transcriu  ad  litteram,  erau   prin buzunări.” Aşadar, nici aici receptarea nu
       următoarele: „Dacă le spun că sunt poet, mă   pare a se fi schimbat esenţial.
       privesc cu un zâmbet sugestiv, care traduce      Dacă mentalităţile, o ştim prea bine, se
       gândul:  «aha,  e  unul  cu  capul  în  nori,   schimbă  mult  mai  greu  decât  realităţile
       săracul». Dacă mă prezint ca psihoterapeut,   înconjurătoare  (şi  în  această  speţă  doar
       mă privesc cu suspiciunea că cine ştie ce pot   curgerea  timpului  lucrează  favorabil),  cât
       descoperi în comportamentul lor şi curând   priveşte  situarea  socială  din  perspectivă
       fac  un  gol  împrejurul  meu.  Iar  dacă  mă   profesională a semenilor noştri, aici lucrurile ar
       recomand ca profesor, atunci îi văd cumva   trebui să se prefacă fără mari întârzieri. Pentru
       încurcaţi,  cu  expresia  aceea  că  sunt  unul   că,  nu-i  aşa,  contextul  economic,  politic,
       dintre  cei  mulţi,  amorfi,  ce-şi  bat  capul,   financiar,  cultural  influenţează  sensibil
       săracii, cu toţi fiţoşii şi piţipoancele, cărora   poziţionarea  persoanelor,  analizată  strict  din
       nu le mai pasă azi de şcoală...”         unghiul  meseriei  lor.  Fişele  contabile,  dar  şi
              Chiar  aşa:  cum  mai  sunt  astăzi   filele  de  jurnal  ori  memoriile  intelectualilor
       priviţi,  trataţi  şi  integraţi  social  poeţii,   români  depun  mărturie  despre  o  bună
                                                recompensare  materială,  în  anumite  epoci,  a

      Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020                                                3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10