Ştefan NEMECSEK
- jurnalist, scriitor, publicist -
Membru al Ligii Scriitorilor
din România, din anul 2007.
Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România
ORIGINI:In jurul anului 1860 incepea exploatarea industriala a carbunelui in Valea Jiului. Pentru deschiderea primelor mine din Vale, sunt adusi din Cehia si Polonia mineri cu experienta. in primele grupuri sosite din Cehia, ajunge in Valea Jiului si familia NEMECSEK. Erau 3 frati. Unul ramane la Petrila si doi la Vulcan, pentru a deschide minele din zona. Meseria de miner devine o traditie in familie, fiind transmisa din tata in fiu. in anul 1956, luna iunie, ziua 19, intr-o casa de colonie din cartierul KOKOSVAR - Vulcan, se naste stefan NEMECSEK, primul copil al familiei Susana si Stefan NEMECSEK.
STUDII: Urmeaza cursurile primare la scoala Generala nr. 4 si nr. 5 Vulcan. În anul 1975, termina cursurile Liceului Real-Uman din Vulcan. In anul 1981 termina cursurile Facultatii de Masini si Instalatii Miniere din cadrul Institutului de Mine Petrosani, obtinand licenta in electromecanica-tehnologica. Cinci ani mai tarziu, obtine licenta in ziaristica, absolvind cursurile Facultatii de Ziaristica Bucuresti. Preocupat de continuarea studiilor si perfectarea pregatirii jurnalistice obtine un masterat in filosofie-jurnalism fiind seful prmei promii de master specializare filosofie-jurnalism din Romania, la Facultatea de Filosofie si Jurnalism Bucuresti. Continua studiile doctorale fiind doctorand al Institutului de Filosofie si Psihologie "Constantin Radulescu Motru" din cadrul Academiei Romane (specializarea filosofie-psihologie) si doctorand al Facultatii de Filologie si Istorie din cadrul "Universitatii 1 Decembrie" 1918 Alba Iulia, specilizarea Jurnalism si comunicare.
ACTIVITATE PROFESIONALA:In luna septembrie a anului 1975, dupa terminarea liceului, se angajeazã la Uzina Electrica Paroseni, ca descarcator vagoane, la atelierul combustibil. Dupa o scurta perioada, in luna februarie 1976 pleaca la Botosani pentru satisfacerea stagiului militar la o unitate de elita a Armatei Romane, U.M. 1189. in iunie 1977 se intoarce la Uzina Electrica Paroseni de unde dupa cateva luni, se transfera, in interesul serviciului, la Preparatia Carbunelui Coroesti, lucrand in cadrul compartimentului de calitate a carbunelui. Lucreaza apoi ca fotoreporter si redactor la Ziarul "Steagul Rosu". Acumuleaza experienta in domeniul minier, lucrand diferite perioade la minele Paroseni, Vulcan si Livezeni ocupand functii de la conducator formatie de lucru pana la sef Compartiment calitate. inca din anul 1974, cand a inceput colaborarea cu cotidianul local "Steagul Rosu" nu a intrerupt activitatea de presa, la momentul de fata fiind editorul ziarelor CURIERUL VAII JIULUI si ZONA SPECIALA, productii jurnalistice aparute pe piata media a Vaii Jiului in martie 1990, respectiv in luna octombrie 1999. Este realizator de emisiuni TV din anul 1995, adept al emisiunilor in direct. A realizat pana in anul 2008 peste 1200 de talk show-uri. in cariera jurnalistica de peste trei decenii a abordat toate genurile gazetaresti avand publicate in ziarele pe care le-a editat sau in alte ziare si reviste unde a fost colaborator peste 12.000 de articole. Cunoscut si recunoscut de-a lungul a peste trei decenii ca unul dintre cei mai buni fotoreporteri din tara, a obtinut numeroase premii nationale si internationale la expozitii si concursuri foto.
In urma unui nefericit eveniment isi pierde sotia, in anul 1997, ramanand singurul intretinator al familiei si al celor doi copii: Cristian stefan NEMECSEK - absolvent al Facultatii de Masini si Instalatii Electomecanice din cadrul Universitatii din Petrosani, master al aceleiasi facultati si Anca Maria NEMECSEK MARINESCU – absolventa a Facultatii de stiinte din cadrul Univeritatii din Petrosani.
Atras de activitatea literara, debuteaza in anul 2006 cu doua volume in care valorifica in primul rand studiile filosofice din timpul parcurgerii etapei de masterat si apoi, cea de pregatire a tezelor de doctorat. Cartile poarta titluri sugestive: "Controverse filosofice" si "TOLERANTA in filosofia lockeeana" aparute la editura Realitatea Romaneasca sub ingrijirea editorului Daniela Miklos. Copertile sunt realizate de Cristian Nemecsek, respectiv tehnoredactarea computerizata de ing. Zolatn Miklos si ing. Cristian Nemecsek.
La aproape un an de zile, de la debutul editorial, in urma unei lungi perioade de documentare si redactare reusesete sa scoata de sub tipar o lucrare de referinta pentru judetul Hunedoara si chiar pentru Romania. Este vorba despre o istorie a presei hunedorene cu titlul "PRESA HUNEDOREANA (de la origini pana in prezent)".
Primul volum intruneste o analiza a activitatii jurnalistice din Valea Jiului si tinutul Hunedoarei, de la inceputurile sale, adica din anul 1876 cand apare la Deva primul ziar in limba maghiara cu titlul "Hunyad" si pana in prezent. Aparitia in limba maghiara a ziarului nu este intamplatoare avandu-se in vedere administratia austro-ungara a zonei din aceasta perioada.
In deschidere volumul II prezinta 318 titluri de ziare si reviste aparute in perioada 1876-2007 impartite in 4 sectiuni: perioada de inceput a presei hunedorene, cuprinsa intre 1876-1918 cu 36 de titluri, perioada interbelica cuprinsa intre anii 1918-1943 cu 93 de titluri, perioada comunista, cuprinsa intre 1944-1989, cu 24 de titluri si perioada post-decembrista, dupa 1989, cu 165 de titluri. in cuprinsul a 803 pagini sunt prezentate fisele si titlurile (in cazul in care au putut fi gasite in biblioteci si arhive) ziarelor identificate. Textele prezentate atat in volumul 1 cat si in volumul II sunt redactate intr-un limbaj cursiv, placut, citibil, nu numai pentru persoana interesata de o istorie "tehnica" a jurnalisticii hunedorene, ci si pentru iubitorul de lectura interesat in a-si largi cunostintele de cultura generala.
La inceputul anului 2008 autorul reusesete sa scoata de sub tipar inca doua volume cu tematica filsofica: "Teme filosofice mereu actuale" si "Politica, religie si morala". Inca de la lansarea cartilor acestea s-au bucurat de o atentie deosebita "Controverse filosofice" si "Toleranta in filosofia lockeeana" au reusit sa depaseasca limitele judetului Hunedoara, granitele tarii, fiind apreciate chiar intr-o baza NATO din Germania, la Parlamentul European si Consiliul Europei de la Strasbourg, unde a avut loc o lansare oficiala.
Cele doua volume ale "PRESEI HUNEDORENE (de la origini pana in prezent)" aparute la Editura Realitatea Romaneasca (editor ing. Daniela Miklos, coperta ing. Elisabeta Kocsik, ing. Cristian Nemecsek, tehnoredactarea computerizata ing. Zoltan Miklos, ing. Cristian Nemecsek, Adrian Catana, Culegere text Madalina Caprar, corectura Ioan Dubek, Anamaria Nedelcoff) fiind apreciate ca lucrari originale si inedite primesc Premiul National al Uniunii Ziaristilor Profesionisti pentru carte de presa. Mai mult decat onorabil pentru autor a fost actiunea de lansare a "PRESEI HUNEDORENE (de la inceputuri pana in prezent)" la Muzeul National de Istorie din Cairo, cele doua volume de istorie jurnalistica hunedoreana gasindu-si loc impreuna cu "Toleranta in filosofia lockeeana" si "Controverse filosofice" pe rafturile Bibliotecii din Alexandria si in sacra biblioteca a Manastirii Sinai, una dintre cele mai valoroase biblioteci crestine din lume.
Prin temele abordate, prin expunerea ideilor filosofice intr-un limbaj accesibil, fara ca cititorul sa aiba nevoie de un dictionar filosofic pentru a intelege si retine problematica prezentata, volumele "Teme filosofice mereu actuale" si "Politica, religie si morala" cunosc acelasi succes de librarie, tirajele tiparite fiind epuizate chiar mai repede decat credea autorul.
Din multitudinea de proiecte aflate in lucru in faze avansate de lucru se afla doua romane psihologice "Am vrut sa-l slujesc pe Dumnezeu" si "Am iubit o prostituata". Un alt volum considerat deosebit de important de catre autor este cartea "Ziarist in Romania".
CARTI APĂRUTE:
PREMII ŞI DISTINCŢII OBŢINUTE:- DIPLOMA OMAGIALĂ din partea Sindicatului Liber al Exploatării Miniere Lupeni, pentru modul de prezentare a mişcărilor greviste din Valea Jiului.
- DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea CASEI AMICII din Uricani, ca semn de apreciere a activităţii prestate în mass media scrisă şi audiovizuală din Valea Jiului, în trei decenii de jurnalism continuu.
- PREMIUL UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI pentru proiectul cultural PRESA HUNEDOREANĂ (de la origini până în prezent) editat în două volume, în 20.12.2007.
- PREMIUL UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI pentru emisiunile talk show, realizate la televiziunea Parâng, în cursul anului 2007.
- DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Primăriei şi Consiliului Local Uricani ca semn al recunoaşterii unei colaborări constructive privind relaţia cu ziarul Curierul Văii Jiului.
- DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Primăriei şi Consiliului Local Aninoasa ca semn al preţuirii profesionalismului jurnalistic.
- DIPLOMA DE ONOARE din partea Primăriei şi Consiliului Local Aninoasa ca semn al aprecierii activităţii jurnalistice, a modului obiectiv şi echidistant de prezentare a realităţilor Văii Jiului.
- DIPLOMA SPECIALĂ pentru merite literar artistice acordat în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie – EMIA – ediţia a VII-a.
- PREMIUL EXCLUSIV pentru "Cel mai bun om de cultură în anul 2008" în Valea Jiului din partea Asociaţiei Media Valea Jiului şi Patronatului Presei din România, ROMEDIA.
- DIPLOMA DE ONOARE pentru promovarea literaturii contemporane în rândul elevilor, din partea Clubului elevilor Petrila, Liceul de Informatică Petroşani şi Şcoala Generală nr.3 Petrila.
- PREMIUL LITERAR din partea Ligii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate jurnalistică pusă în slujba locuitorilor din Valea Jiului.
- DIPLOMA pentru CEL MAI OBIECTIV JURNALIST din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
- DIPLOMA pentru "remarcabilele sale cercetări în domeniul istoriei presei române" acordată de Asociaţia Română de Istorie a Presei şi Consiliul Editorial al Revistei Române de Istorie a Presei, în cadrul manifestărilor omagiale din cadrul Congresului Internaţional de Istorie a Presei. 2-4 aprilie 2009, Iaşi.
- DIPLOMA pentru ampla activitate literară, promovarea relaţiilor culturale şi a istoriei jurnalisticii şi literaturii hunedorene, în ţară şi peste hotare, din partea Casei de Cultură din Reşiţa, cu prilejul amlelor manifestări culturale REŞIŢA ÎN ZECE DIMENSIUNI, ediţia a XXVIII –a, desfăşurate în perioada 8 – 17 octombrie 2009.
- DIPLOMA de EXCELENŢĂ din partea Asociaţiei Culturale Umanitare şi Ştiinţifice PROVINCIA CORVINA Hunedoara şi Redacţia revistei NOUA PROVINCIA CORVINA, pentru remarcabile merite publicistice şi opera critică de promovare a scrisului hunedorean în lume.
- PREMIUL EXCLUSIV din partea Patronatului Presei din România ROMEDIA şi Grupul de Presă EXCLUSIV Media drept recunoaştere a activităţii sale profesionale, pentru promovarea jurnalismului de calitate la nivelul presei din Valea Jiului.
- DIPLOMA din partea Societăţii Femeilor Ortodoxe din România, pentru promovarea şi păstrarea tradiţiilor populare srămoşeşti în rândul tinerelor generaţii.
- DIPLOMA de ONOARE la cea de-a XXXVIII ediţie a Nedeii Vulcănene, pentru activitatea culturală desfăşurată în municipiul Vulcan.
- DIPLOMA din partea Asociaţiei Judeţene Hunedoara SARMIZEGETUSA a Cadrelor Militare în Retragere şi Rezervă.
- DIPLOMA de EXCELENŢĂ din partea Bibliotecii Judeţene OVID DENSUŞIANU Hunedoara Deva, pentru activitatea din cadrul Editurii REALITATEA ROMĂNEASCĂ.
- "DIPLOMA de ONOARE din partea Orszagos Magyar Banyaszati es Kohaszati Egyesulet, DOROG – UNGARIA, pentru meritele jurnalistice şi scriitoriceşti, pentru prezentarea realităţilor şi istoriei Văii Jiului în străinătate.
- DIPLOMA din partea Asociaţiei Internaţionale de Paradoxism – Statele Unite ale Americii.
- PREMIUL EXCLUSIV decernat la a XI-a ediţie a Galei Premiilor EXCLUSIV, pentru întreaga activitate jurnalistică şi promovarea Văii Jiului prin intermediul mass media, la nivel local, naţional şi internaţional.
- "DIPLOMA JUBILIARĂ din partea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura română şi cultura poporului român, Despătţământul ASTRA "Aurel Vlaicu" Orăştie, pentru contribuţia adusă la cunoaşterea Astrei.
- DIPLOMA DE MERIT din partea Primăriei municipiului Orăştie pentru promovarea valorilor cultural istorice şi literare din oraşul Paliei, prin publicarea proiectului cultural "CARTE LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE (de la începuturi până în 1944)"
- DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Asociaţiei Cultural-Umanitare şi Ştiinţifice "Provincia Corvina" şi Redacţia revistei de ariergardă culturală "Noua ProVincia Corvina" pentru întreaga sa operă de cercetare literară şi jurnalistică şi de editare-propagare a beletristicii interculturale.
- DIPLOMA "Petru Cărare" din partea Centrului de Spiritualitate a Sudului Basarabiei din Zaim, Casa Limbii Române, filiala Zaim şi Casa-muzeu "Alexie Mateevici" din Zaim, Republica Moldova, pentru promovarea adevăratelor valori româneşti în Spaţiul Spiritual Mateevici.
REFERINTE CRITICE - (extrase):
Cunoscutul editor si ziarist Stefan Nemecsek vine in fata cititorilor sai cu doua volume de teorie si interpretari filosofice,
inclusiv de istorie literara recenta, intitulate "Controverse filosofice" si "Toleranta in filosofia lockeeana", Editura "Realitatea
Romaneasca", 2006 in care se imbina intr-o sinteza cercetarea fenomenului tolerantei "la nivelul structurii psihologiei individuale
de grup si colectiv" ("Cuvant inainte" - prof. dr. Ion Constantin si "interpretarea unor conceptii moderne si contemporane, (...) referitoare
la stat si societate". (prof. univ. dr. Ioan N. Rosca). Daca cercetarea fenomenului tolerantei este abordata din unghiul manifestarii sale originare, cu speculatia filosofica al fondului spiritual pe care acesta il presupune, in "Controverse filosofice" autorul abordeaza mai multe teme, de la determinismul social in gandirea vechilor greci, trecand prin filosofia medievala, pana la "Adevarul ca valoare a cunoasterii".
Stefan Nemecsek are vigoarea si precizia teoreticianului, inteligenta disociativa a practicianului, aceste caracteristici au dus la dublarea asupra amanuntului cu fine consideratii teoretice prilejuite de adancimile textului. La autor gandirea este modul si "momentul" esential si absolut care imbraca forma subtantialitatii ganditoare. În "Controverse filosofice" Stefan Nemecsek, abordand determinismul social in filosofia antica greceasca, "ataca" secretul libertatii nu numai prin viziunea lui Platon, dar si prin conceptia hegeliana, cand spiritul liber isi gaseste corespondentul propriei meniri in ceea ce-l reprezinta ca alteritate - Natura. Structurata in 6 capitole si o "parte a doua" cu subtitlurile: "Ziaristul, intre libertatea de exprimare si responsabilitatea cuvantului scris", "Bibliografie",
"Ce este Credinta?", "Presa Vaii Jiului dupa 1989", cartea este un evantai de reflectii libere insertiate cu divagatii pertinente socio-ideologice. Expunerea "fiselor" unor filosofi (Baruch Spinoza, Rousseau, F.A.M. Schieck, F. Nietzsche etc.) intareste autoritatea filosofica a ideilor dezbature in paginile cartii.
Sensul noician al autoritatii, ca spornicie a ideii, este interiorizat cu sensibila polemica, iar capacitatea eseisticii de a lega filosofia cu retorica argumentatiei intr-un silogism al conceptului este exersata in direct. Cartile au la baza conceptul lui Socrate ca Adevarul nu se poate stabili decat readucand conceptele si obiectul fiecaruia dintre ele in relatia unitatii lor structurale: numai cand subiectul, angajat in judecati care sa urmareasca un atare tel, gaseste modalitatea si calea de a le reimprospata cu calitatea de partase la intregul in conformatia lui Cosmos. De aici deosebirea neta dintre opinie si constiinta, dintre subiectii operand cu simple concepte si cei cu intuitia lumii ideilor. Autorul cartii n-a ignorat nici cursul principal de la bursa ideilor filosofice, acela care face ca epoca istoriilor ideilor filosofice sa apartina deja unui trecut al traditiei.
"Toleranta in filosofia lockeeana" a resimtit "nevoia acuta de a expune fragmente semnificative din continutul operei "Scrisoare despre toleranta", apreciind ca literatura filosofica romaneasca a procedat la analize si interpretari sub limitele valorii ei intrinsec. (prof. dr. Ion Constantin). Lucrarea se deschide, practic, cu "Viata spiritual-politica a lui John Locke si operele sale majore" in care autorul construieste un caleidoscop de idei antemergator spre natura intelectului omenesc. Comparatiile, punerea in oglinda a ideilor care scurtcircuiteaza viziunea lockeeana face ca aceasta carte sa recristalizeze in constiinta de sine proiectul liberal. Cu adevarat savuroase sunt cele doua carti prin risipa de imaginatie semantica, acumulari de informatie, prin inteligenta omologiilor si interpretarilor filosofice. Sunt capitole in care Stefan Nemecsek muta accentul de la consideratiile si interpretarile filosofice la ideologie, prin extrem de subtile sociolecturi. Eseurile sunt stralucite demonstratii de comprehesiune a resurselor hermeneutice ale filosofiei. Daca in "Controverse filosofice" in ultima parte a cartii autorul face o istorie a "Presei Vaii Jiului dupa 1989", (numeroasa, incisiva si dornica de afirmare), in Toleranta in filosofia lockeeana", in partea a doua publica fisele "Scriitorilor din Valea Jiului" din care evidentiez pe: I.D. Sirbu, Radu Stanca, Valeriu Butulescu, Valentin Tascu, Dumitru Velea (spatiu tipografic putin oferit unei personalitati ca Dumitru Velea), Elisabeta Bogatan, Dominic Stanca, Nicolae Utica, Petrica Birau (prea putin se vorbeste de cartile sale, bine scrise), Vasile Copilu Cheatra, Cecilia Gabriela Feier, Daria Dalin etc.
Cele doua carti insereaza concepte despre idei filosofice si stari de spirit printr-un activism, care, cel putin la nivel programatic, daca nu si la nivel practic, confera o functionalitate aparte "criteriilor de adevar", "filtrate prin Heidegger, Husserl si Kant" care rupe lumea sensibila de cea inteligibila" reducanu-le la imanenta lumii fenomenale. Reabilitarea "Controverselor filosofice" prin "toleranta" ideilor se bizuie pe trei categorii de dominante (filosofice, istorice si psihologice), prilej de a pune sub lupa analizei un intreg evantai de motive filosofice (conflictul adevar/neadevar, credinta - religie, toleranta/optiunea tragica, sacrificiul, contractul social, valoarea cunoasterii, consens, valoare stiintifica, gandire, critici, psihologia circumstantiala, simbolul).
Analiza temelor propuse este un nivel stiintific sustinut de o bibliografie fundamentala, in comentarii de texte si corelatie de idei sustinuta de o dialectica a demonstratiei, de o eruditie in domeniu, Sunt cuprinse domeniile conexe filosofiei, literatura, publicistica, inclusiv arta, in baza unor cercetari de autoritate in istoricul problemelor. Autorii citati, straini si romani, apartin bibliografiei clasice, reluati insa intr-o interpretare personala, ceea ce dovedeste o preocupare indelungata a autorului privind temele abordate. Redactate intr-un stil al exactitatii si proprietatii, dens prin incarcatura conceptuala, adesea rabarbativ insa din pricina vointei de ordine, cele doua carti comentate aici, semnate de Stefan Nemecsek sunt rodul unei inteligente filosofice aplicate, al unei discipline de studiu si interpretare, devenind pentru cititori prilej de incantare si de iluminare culturala."
Al. Florin TENE, presedintele Ligii Scriitorilor din Romania,
"Viata de Pretutindeni", anul III, nr. 1-7, iulie 2007, p. 44.
"Apar in ultima vreme multe incercari de prezentare a vietii si operei unor filosofi clasici (Platon, Kant, Hegel, Nietzsche, Locke, Berkelei,
Heidegger) si romani (Radulescu-Motru, Blaga, Eliade, Cioran) scrise de autori profesionisti ai altor domenii interesati de filosofie nu numai
cu scopul de a-si etala cunostintele, dar si de a le impartasi altora. Exista voci ale unor specialisti elitisti in filosofie care sustin ca ar
fi daunatoare astfel de incercari. Parerea mea este ca numai atunci cand textele contin erori grave ele sunt neavenite, altfel orice astfel de
incercare foloseste cunoasterii operelor diversilor filosofi si doar prin deschiderea unor orizonturi de interes cultural pentru filosofie si
relatia ei cu alte domenii.Vom mentiona in aceasta perspectiva lucrarile lui Stefan Nemecsek "CONTROVERSE FILOSOFICE" si "TOLERANTA in filosofia lockeeana" constituite fiecare din doua parti una despre filosofie, alta despre ziaristica.
Partea de filosofie cuprinde capitole despre: Viata spiritual-politica a lui John Locke si operele sale majore; "Scrisoare despre toleranta" o reforma politica si sociala; Impactul "Scrisorii despre toleranta" asupra gandirii moderne; Niccolo (di Bernadodei) Machiavelli (1469-1527); Thomas Hobbes (1588-1679); Martin Luther (1483-1546) si despre: Determinism si indeterminism in viata sociala; Conceptia lui Rousseau despre raportul dintre suveran si principe, respectiv popor si guvernamant; Problematica si controverse filosofice actuale privind adevarul si criteriile de adevar; Filosofie si valoare in opera lui Nietzsche; Fenomenologie si hermeneutica la Husserl si Heidegger; Conceptia lui Constantin Radulescu-Motru despre psihologia poporului roman si misticismul la romani.
Lucrari ca acelea semnate de St. Nemecsek se inscriu intr-o paradigma de gandire noua, cea a post-modernitatii in care rolul intelectualilor se schimba. Daca in perioada moderna cand exista credinta ca gandirea poate fi condusa spre adevar, intelectualul era considerat conducator de opinie, cel care stabilea regula, metoda, calea de orientare justa a opiniilor comunitatii in lupta pentru cunoastere; astazi in reteaua lumilor posibile, a multiplelor sisteme de valori si credinte, el poate fi doar interpretul, sustinatorul conversatiei, cel ce intervine in infruntarea opiniilor de o parte sau de alta.
Filosoful nu se mai poate separa de celelalte forme de cultura. Caile optime de a actiona se pot gasi numai pe baza succesului si eficientei actelor umane si nicidecum prin referire la standarde unice. Fiecare membru al comunitatii depinde de gandirea si vocabularul celorlalti, dupa cum toti ceilalti depind de el. Realismul respins de postmodernisti nu va fi inlocuit insa de idelaism sau alte monisme neutrale traditionale. Mersul impotriva filosofiei, sustine Derrida, nu inseamna intoarcerea paginii unei filosofii rele ci un alt mod de a gandi filosofia. Afirmatia "nu exista nimic decat scrierea" arata ca trebuie sa si citim scrierea, oricare ar fi ea, literara, stiintifica, filosofica, in alt mod. Un exemplu de negare a filosofiei grave apare la Deleuze: "subiectul nu e centrul ci periferia, el nu e fixat prin identitate ci este definit prin starile prin care trece". Neopragmatistii sustin ca nu resping realismul in favoarea altui "ism", pentru ei termenii discutiei ontologice trebuie sa dispara. De aceea si refuza sa se refere la statutul ontologic al comunitatii de vederi.
Construirea vocabularului si a culturilor asa cum o concep textualistii presupune o referire inter si intra-textuala, notiunea de statut ontologic nu are sens. Este inlaturata de asemenea notiunea de necesitate metafizica si altele de acelasi tip. Dupa unele pozitii textualiste "cuvantul nu e doar inceputul, el este totul". Apare o rejectare a metanarativului, care cauta inlaturarea ratiunii manipulative si a fetisului totalitatii, in vederea intoarcerii la pluralismul stilurilor de viata si al "jocurilor de limbaj". Stiintei si filosofiei li se cere sa renunte la "grandioasele" lor teze si perspective universaliste si sa se prezinte ca modeste grupari conversative fara a mai avea nostalgia legitimarii in sine. Dupa postmodernisti, diferitele realitati pot coexista si interpenetra, limita intre fictiune si realitate, intre iluzie si stiinta se estompeaza. Noua filosofie denunta ratiunea abstracta a modernitatii si are o adanca vointa de emancipare a omului de sub dominatia stiintei si tehnologiei.
Pe aceasta linie postmoderna putem accepta modul in care autorul cartilor la care ne referim combina comentarii despre Locke, Nietzsche, Husserl cu cele despre ziaristii Vaii Jiului. Felul in care autorul il prezinta pe John Locke (si pe alti filosofi) este si el unul de tip postmodern cu prezentarea vietii filosofului in stransa legatura cu opera. Despre John Locke (1632-1704) aflam ca s-a nascut intr-o familie obisnuita in Somersewt. A studiat la Westminster School si, din 1652, la Christ Church din Oxford. Înca din timpul scolii preocuparile sale s-au indreptat spre domeniul stiintific: fizica, chimia, medicina. Si-a luat licenta in medicina in 1674. Principalul om de stiinta care l-a influentat pe John Locke a fost Robert Boyle. Interesul sau pentru filosofie se inscrie pe o linie diferita de cea scolastica, practicata la Oxford, el paraseste in 1667 Universitatea din Oxford si devine doctorul si sfatuitorul lordului Ashley de Shaftesbury. În 1668 este ales membru la Royal Society. A calatorit mult in strainatate in Franta si Olanda. A indeplinit si functii politice, ca de pilda comisar al comertului, dar in ultima parte a vietii s-a restras la Oates in Essex unde s-a dedicat exclusiv filosofiei purtand discutii cu prieteni ilustri, precum Isaac Newton si Anthony Colins. Doua dintre lucrarile sale l-au impus pana in zilele noastre An Essay Concerning Human Understandind (1690) si Two Treatisre of Government (1690). John Locke este considerat principalul filosof englez reprezentant al empirismului si liberalismului clasic.
Interesante sunt si referirile la Hobbes, J.J. Rousseau, Nietzsche, Machiavelli. Apreciem apropierea unor astfel de autori de viata politica si publicistica romaneasca."
prof. univ. dr. Angela BOTEZ, Institutul de Filosofie si Psihologie C.R. Motru
din cadrul Academiei Romane, ziarul Gazeta Vaii Jiului, nr. 128, joi 7 iunie 2007, p. 6.
"Judecatile de valoare asupra cartilor din sfera umanismului - filosofie, morala, literatura s.a. - le facem, indeosebi, fara a cunoaste
personal autorii si a conchide cat de fidel ii reprezinta ca fiinta, opera. Conteaza, de asemenea, succesiunea in care ti se prezinta
creatia si creatorul, fandarea impresiilor culese intr-un moment sau altul al intalnirii cu cartea si autorul.Pe domnul Stefan Nemecsek l-am cunoscut inainte de a-i fi citit cartile, in diverse etape ale accederii la doctoratul sau in filosofie. Daca ar fi sa-i "creionez" portretul din cateva trasaturi l-as descrie: fizic atletic, privire patrunzatoare, fire energica, hiperactiva, eficient, pasionat de multiple domenii ale cunoasterii si comunicarii, deopotriva rational si sensibil, imbinand formatia tehnico-stiintifica de inginer, cu cea de cercetator in filosofie, filologie si teoria presei, cu cea de jurnalist, fotoreporter si scriitor. Toate acestea au presupus o munca imensa, o foarte buna organizare (nemteasca, daca vreti), o extraordinara ambitie si vocatie a reusitei.
Structura cartilor Controverse filosofice si Toleranta in filosofia lockeeana exprima si se muleaza pana la un punct, cu polivalenta intelectualului rafinat care este Stefan Nemecsek, cu dinamismul personalitatii sale. Ambele sunt concepute ca un triptic: filosofie; meditatii despre jurnalism si societatea noastra in tranzitie; scriitori din judetul Hunedoarei.
Ne aflam evident in fata unei structuri frapante, poate chiar inedite, in tiparele careia se transmite ca intr-un puzzle postmodernist o informatie culturala valoroasa pentru publicul cititor din arealul Vaii Jiului, Hategului, Hunedoarei, Orastiei, straveche vatra spirituala romaneasca, dar si mai larg, in orizontul tarii care nu si-a perceput inca exhaustiv, creatorii, nici macar in marile dictionare. Textele filosofice evoca solid documentat, dar in interpretarea pertinenta, sobra si indrazneata, fara complexe, a d-lui Nemecsek, o vasta galerie de printi ai intelepciunii precum Socrate, Platon, Aristotel, Spinoza, Rousseau, Machiavelli, Locke, Peirce, James, Frege, Nietzsche, Schlick, Wittgenstein, Husserl, Heidegger, Radulescu-Motru s.a.
În problematica abordata se inscriu determinismul social in filosofia antica, medievala, moderna si contemporana, controverse filosofice actuale privitoare la adevar si criteriile de adevar, conceptul de valoare in opera lui Nietzsche, fenomenologie si hermeneutica la Husserl, psihologia poporului roman la Radulescu-Motru, toleranta la Locke etc.
Îndelungata si valoroasa activitate de ziarist a autorului, i-a furnizat acestuia abilitatea de a sti sa expuna adevaruri complexe, idei si concepte "incifrate" pentru nespecialisti, intr-o formula expresiva numita de teoreticieni ai presei precum americanii Robert Bensman si Joseph Lilienfeld, "tratament jurnalistic". În presa contemporana occidentala s-au format corpuri de specialisti, din randul oamenilor de stiinta si cultura, capabili sa "traduca" teorii savante intr-un limbaj accesibil publicului cu educatie medie, asa cum facea, de pilda, istoricul britanic Bronovski, in memorabilul serial de televiziune despre marile situri arheologice. D-l Nemecsek gaseste o fina linie de cumpana intre a-si valorifica prin publicare studii si eseuri filosofice din activitatea doctorala facandu-le utile intelectualilor interesati profesional, dar si pe intelesul studentilor, elevilor din clasele superioare, publicului doritor de informatie culturala elevata. Partea a doua a tripticului structural vizeaza jurnalistica autorului si a presei romanesti asupra careia mediteaza din perspectiva filosofului, intr-o indrazneata "prelungire" in gazetarie a ideilor din eseurile primei parti a volumelor amintite. Îl preocupa si scrie intelepte si frumoase pagini despre "etern" controversata etica a ziaristului, situat potrivit lui Nemecsek "intre libertatea de exprimare si responsabilitatea cuvantului scris". Tema veche de cand s-a inventat presa, de cand Theophrast Renaudat preciza in primul numar (anul ... 1631), din a sa "La Gazette": "Într-un singur caz nu voi ceda nimanui: in cautarea adevarului caruia, totusi, nu ma voi face garant". Garanti ai adevarului se proclama, de multe secole, oamenii de stiinta si teologii. Ziaristii propun fapte, variante de interpretare a evenimentelor lumii in care traim. Aceasta ipostaza a formulat-o sec, poate prea optimist, Hubert Beuve Merry, fondatorul ziarului "Le Monde": "faptul e sacru, comentariul e liber". Dar cat de iscusite manipulari nu se pot face cu fapte irefutabile, alese pervers din avalansa informationala, sau trunchiate, sau inselator inseriate! Mai aproape de zilele noastre, Alfred Sauvy spunea in Mythologie de nôtre temps: "Libertatea de a informa este inainte de toate libertatea de a ascunde. A da stiri false ar fi absurd, cand este atat de usor sa deformezi realitatea fara ca un singur cuvant sa poata fi taxat ca neadevar. Se poate spune ca adevarul a devenit forta principala de a mintii".
În sfarsit, insusi conceptul de libertate este - dupa cum indrituit afirma Stefan Nemecsek - "unul dintre cele mai ambigue si mai greu de operat dintre toate conceptele de sprijin ale existentei noastre. Este normal sa definim libertatea in functie de cultura careia apartinem. (...) Putem spune ca in prezent, in primul deceniu al mileniului trei al omenirii, libertatea poate fi comparata cu o enorma umbrela, sub a carei umbra pe sol s-au putut adaposti, la inghesuiala, pacea si agresiunea, generozitatea si puzderia de lasitati produse in fiecare zi, masacre sangeroase si promisiuni linistitoare, irationalitatea sterilizata si senzualismul descatusat, paradisurile artificiale si creativitatea fertila etc. Profitand chiar de ambiguitatea conceptului sub stindardul LIBERTATII au defilat tantosi si decerebrat cele mai greu de imaginat forme de sclavie, sau terorism sau de alienare".
Explozia de presa din Romana postdecembrista n-a ocolit nici Valea Jiului unde traieste, de-o viata, fiul de miner, distinsul ziarist, talentatul scriitor si ganditorul cultivat care le inculca concetatenilor sai idei pertinente precum: "Este un paradox al democratiei moderne, conform caruia cu cat ai mai multa putere, cu atat ai mai putina LIBERTATE reala".
Pentru dreptate reala, pentru progres real si echitabil distribuit, pentru libertate si democratie reala, lupta cu condeiul gazetarului si eseistului, in articolele de presa si in cartile sale Stefan Nemecsek, fara a-si uita confratii de ieri si de azi, prezentandu-le publicatiile, profilul profesional, asa cum face si in partea ultima a tripticului structural scriitorii, scotandu-i pe multi la lumina din nedreptul zabranic a uitarii. Literaturile originale, judetene au stat la temelia literaturii nationale inca din inceputurile ei in cele trei principate romanesti. Scriitori mari n-au ocolit ziarele, revistele si editurile din "provincie". Eminescu a debutat in revista lui Iosif Vulcan din Oradea, Blaga publica frecvent poezii, articole de cultura, eseuri in Banat, Crisana, Sibiu s.a., ba a fost chiar si redactor la o gazeta din Lugoj.
În pofida prejudecatii potrivit caruia Valea Jiului nu stralucea prin cultura "s-au nascut" aici ... ca si la Moldova, oameni de litere, scriitori, lingvisti s.a. Seria portretelor, bine documentate si superb scrise, cu scriitori hunedoreni din volumul Toleranta in filosofia lockeeana, incepe cu cei de renume pe plan national, cum sunt intru altii, dramaturgul si eseistul Ion D. Sirbu, de bastina din Petrosani, Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor si actor, membru a celebrului Cerc literar de la Sibiu patronat de Lucian Blaga, nascut la Sebes (in paranteza fie spus, teatrele de stat din Sibiu si Petrosani poarta numele lui Stanca, respectiv Sirbu). Si filologul Valentin Tascu, cancelar al Universitatii "Constantin Brancusi" din Targu Jiu s-a nascut la Petrosani, ca si Mihai Dragolea, filolog si jurnalist de televiziune, iar poetul Valeriu Butulescu, in satul Preajba, inspre Tg. Jiu, tot din Petrosani este caricaturistul Mihai Barbu, s.a.m.d.
Om al proiectelor ambitioase, Stefan Nemecsek anunta un volum Scriitori din Valea Jiului din al carui cuprins desprindem cateva nume de notorietate, cum ar fi Vlaicu Barna, Ion Breazu, Ion Budai Deleanu, Ion Dodu Balan, Ovid Densusianu, Silviu Dragomir, Dumitru Ghise, Emil Giurgiuca, Francisc Munteanu, Romul Munteanu, Vasile Nicorovici, Marcel Petrisor, Petru Poanta, Mircea Santimbreanu, Radu Selejan, Nicuta Tanase, Nicolae Tic, Tiberiu Utan etc. "Fiecare nume va fi o poveste", anunta autorul, iar la povestea numelui Stefan Nemecsek vor fi adaugate si doua "romane filosofice" proprii. Undeva in acest tinut de munca aspra, de probleme sociale grave, dar si cu privelisti incantatoare care-si asteapta cuvenita inflorire a turismului, la locul numit Rau de Mori, marea si stravechea familie de nobili romani Candea, cu origini in secolul al XIII-lea, ridica pe un pisc semet Castelul de Colt, ale carui vestigii i-au inspirat lui Jules Verne "localizarea" romanului Castelul din Carpati. Simbolul acesta de noblete, de cutezanta, de longevitate a Candestilor cu un arbore genealogic de sapte secole, imi pare ca aduce un imbold si o binecuvantare pentru toate staruintele si creatiile culturale ce ii urmeaza in preajma Raului de Mori."
Ziarist, doctor in filosofie Victor BOTEZ (specializare in estetica,
filosofie romaneasca si teroria comunicarii de masa), ziarul Matinal,
nr. 4852, miercuri 20 iunie 2007, p. 5.
"Stefan Nemecsek este unul dintre publicistii hunedoreni interesanti, nu numai prin publicistica si colaborarile la jurnalele, mai ales
din Valea Jiului, dar, iata si prin doua lucrari, una intitulandu-se "Toleranta in filosofia Lockeeana" si alta "Controverse filozofice".
Se stie ca odata cu destramarea feudalismului si aparitia relatiilor de productie capitaliste are loc o puternica dezvoltare a gandirii
stiintifice si filozofice, proclamand suveranitatea ratiunii si a cercetarii.Prin reprezentanti ai materialismului in perioada Renasterii se afirma intr-o serie de tari o serie de filozofi de la Leonardo da Vinci la Galileo Galilei.
Mai mult, gandirea materialista ia un puternic avant in perioada revolutiei burgheze din Anglia si din Franta. Gasim in aceasta perioada o serie de filosofi materialisti, precum Hobbes, Bacon, Locke in Anglia si Spinoza, Diterot, La Mettrie in Olanda si Franta. Astfel, in teoria cunoasterii au fost formulate importante teze materialiste, iar filosofi ca Locke sau Diderot, au realizat cunoasterea ca un proces de oglindire a realitatii in constiinta, iar reprezentarile oamenilor ca un rezultat al actiunii fenomenelor naturale asupra constiintei. Conceptia lui John Locke a fost insa nu suficient de consecventa, utilizand unilateral rolul simturilor in cunoastere. Autorul acestei lucrari "Toleranta in filosofia lockeeana" a simtit nevoia unei analize si chiar a unei interpretari, incercand sa ndividualizeze structurile psihologiei de grup si individuale.
Stefan Nemecsek a purces la scrierea acestei carti si din faptul ca in prezent este foarte putin abordata filosofia lui John Locke, fiind convins ca opera acestuia sta foarte bine la dezvoltarea premiselor teoretice ale dezvoltarii societatii politice democratice din timpurile noastre.
În conceptia autorului, in realizarea acestei carti, credem ca au stat si chiar au fost esentiale, trei mari probleme cu aspecte diferite, dar toate legate de acest insemnat filosof al secolului al XVII-lea. Astfel, Stefan Nemecsek, isi indreapta atentia, catre trei mari episoade: Din prisma trecutului, a doua perioada Din prisma epocii si a treia perioada Din prisma viitorului. Înca de la inceputul cartii, autorul descopera un lucru esential si perfect adevarat: John Locke nu a fost un filosof reformator care sa impinga masele spre organizarea unor manifestari largi, care sa starneasca revolte si nemultumiri, el a recurs la metoda spirituala si politica, facand in acest fel, un pas important spre cel de cultura, catre culturalizarea populatiei si ridicarea constiintei la rang de interes universal.
Un alt lucru important ce reiese din paginile cartii, este faptul ca filosoful John Locke a fost intemeietorul empirismului matur, adica, o filosofie bazata pe experienta si nu pe imaginatie. Acest curent si acest fenomen i-a ramas aproape toata viata cum i-a ramas si teoria politica, desi in acea perioada cand a trait si cand a scris filosoful a fost una dintre cele mai zbuciumate. John Locke a trecut prin multe perioade dificile, pe care Stefan Nemecsek le sesizeaza foarte bine, conducand cititorul catre momentele decisive ale operei sale si a gandirii sale. La un moment dat, aflam ca filosoful a fost nevoit sa plece in Olanda pentru un anumit timp, care i-a folosit la definitivarea unor opere. În anul incoronarii lui Wilhelm de Orania, John Locke se reintoarce in Anglia, unde devine un om de importanta politica majora si unde ocupa o seama de functii. Viata spirituala si de gandire stiintifica este mult mai mare si mai importanta in viata filosofului iar lucrarile sale reprezinta rodul unui mare ganditor.
Invitatia autorului de a face o analiza a cartii si a trage cateva concluzii, este un fapt imbucurator, mai ales ca, dintr-un noian de astfel de aprecieri sau nedumeriri, autorul poate trage, nu invataminte de interpretare si nici sfaturi, ci simple incurajari.
Parerea noastra este ca, Stefan Nemecsek si-a asumat o destul de mare raspundere in a prezenta si a sistematiza opera lockeeana, intr-o perioada cand la noi, conceptul de gandire si libertate este destul de tanar si poate prea putin inteles si prea putin indreptat spre marea masa a populatiei.
Poate aceasta carte, cu un atat de interesant si important subiect, ar fi trebuit separata de ce intalnim in "Partea a doua", fiindca, credem ca, erau suficiente 90 de pagini de filosofie intr-un volum si sporit tirajul, pentru ca aceasta carte sa ajunga in cat mai multe colturi ale tarii.
Nu cred ca, filosofia poate fi gustata chiar si de oamenii care nu au o pregatire adecvata, fiindca in aceasta carte, in primul rand, este foarte multa gandire si o mare intelepciune. Si ce poate, oare, sa ne fie, noua oamenilor mai bun si mai apropiat, decat gandirea si intelepciunea.
Puten spune ca este un merit al publicistului Stefan Nemecsek cat si a editurii "Realitatea Romaneasca" pentru iesirea pe piata a unei asemenea lucrari.
Îl felicitam pe autor, pentru trudnica munca, consultarea unei bibliografii destul de mare, care la urma urmei, a adus si satisfactia autorului cat si a celor ce au ajuns in posesia acestei carti."
Miron TIC, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania,
Revista "Ardealul Literar", nr. 1-2 (33-34) /2007, p. 59.
"O formula interesanta de manual pentru jurnalisti experimenteaza Stefan Nemecsek in cartea "Controverse filosofice" (Ed. Realitatea romaneasca,
Vulcan, 2006, 348 p.). Dansul, ziarist in Valea Jiului, prezinta pe scurt mai multe sisteme filosofice, cu explicatii "ad usum Delphini" ca sa
zicem asa, pentru ca tinerii ziaristi sa inteleaga ca problemele mari cum ar fi acelea ale libertatii, ale determinsmului social, ale cunoasterii
sau ale axiologiei sunt vechi de cand lumea iar abordarea lor in actualitate duce, de oriunde s-ar incepe, catre unul sau altul dintre aceste sisteme.
Suntem kantieni sau nietzschenieni, rousseauisti sau heideggerieni chiar - fara sa stim, dupa modul cum punem problema, si ar trebui sa fim avizati
de acest lucru. Altfel, se poate intampla ca in "Burghezul gentilom" de Molière: sa facem versuri fara sa stim ca sunt versuri, de pilda. Asemenea compendii care fac "filosofie de consum" pentru tineri sunt in firea lucrurilor, si ele isi gasesc punctul maxim de referinta in "Vietile si doctrinele filosofilor antici" de Diogene Laertios, carte mult indragita de-a lungul secolelor. Problema este ca cel care te conduce printre filosofi sa fie in primul rand bine intentionat, adica sa aiba un scop pedagogic explicit, si apoi sa se arate un bun cunscator. Dl. Stefan Nemecsek pare a continua acel enciclopedism ardelenesc care a insotit de totdeauna cultura romana, cu cartile lui populare, revistele populare, cu aducerea informatiei aride, sofisticate chiar, la numitorul mediu pentru a patrunde cat mai adanc in randul tinerilor contribuind la sincronizarea lor cu ceasul lumii. A rezuma si a prezenta "pe intelesul tuturor" sisteme filosofice adesea aride, a le arata actualitatea si necesitatea chiar, este opera de popularizare cat se poate de implicata, de nobila chiar, ca ideal. În plus, in aceasta carte razbate tensiunea dintre idee si fapta, se stravede dinamismul invatarii din mers, al autodeducerii. Autorul prezinta fise de lectura imbinate intr-un curriculum necesar devenirii sale ca ziarist, o experienta personala, asadar, pe care o propune spre reusita si altora.
Acolo unde face istorie literara, prezentand publicatiile aparute in Valea Jiului dupa 1989 - si chiar nume de ziaristi care s-au ilustrat in zona - Stefan Nemecsek reuseste sa ne retina atentia ca istoric local galgaind de informatie - o informatie pe care o lasa hartiei nu fara spaima, nu fara teama teoretica uneori ca altfel se poate pierde in neant. Un noian de fapte ce au hranit clipa s-ar pierde in noianul timpului daca n-ar exista asemenea baraje ale memoriei care sa le stiocheze undeva, care sa le pregateasca pentru istorie.
Iata la ce e bun un doctorat in filosofie pentru un bun jurnalist: racordeaza clipa la durata - si le propune tinerilor sa-si construiasca palatul de ganduri si idei dinspre durata."
prof. univ. dr. Nicolae Constantin GEORGESCU, eminescolog,
Decanul Facultatii de Filologie Hyperion Bucuresti.
"Nimeni nu stie cu exactitate cat de lunga a fost noaptea prin care omul s-a tarat, a mers apoi ca un veritabil patruped, a cazut
naucit de intimidare, dar si de curiozitate, cand fulgerele scaparatoare s-au napustit asupra lui pana la inaltarea sa pe verticala,
sau perioada de vietuire in acea pozitie verticala. Printr-un efort gigantic, act aproape revolutionar, a rupt severele forte ale
inertiei, a invins legea de fier a gravitatiei si pentru prima oara a ridicat, oarecum constient, ochii spre tulburatorul inalt, de
unde-i veneau si spaima si curiozitatea. Prin acel gest reflex si istoric s-a rupt pentru totdeauna de primitivismul animalic, a lasat in urma milioane de ani de intuneric, acolo, unde au ramas si astazi fostii lui " confrati" de singuratate si spaime.
O mutatie genetica mai degraba intamplatoare, cum cred unii, daca nu chiar interventia miraculosa a unei forte supranaturale, din afara sistemului nostru solar, cum sustin nu chiar nejustificat altii, l-a propulsat pe om, printr-un salt gigantic, peste veacuri. Pare justa si mult mai confortabila ideea ca o vointa sacra, din alt sistem solar, l-a ridicat pe salbatecul om din pulberea amara, l-a instalat peste restul jivinelor, i-a pus o cat-de-cata lumina-n gandire si mai ales, i-a pus in fire nelinistea cautarii; curiozitatea de a sti cine este si de unde vine. Ce sunt cerurile de deasupra din care vin seninul si noaptea, taina nedeslusita a frumosului si tunetul rostogolindu-se napraznic peste mica lui statura?
Indiferent ne este pana la urma, daca cel care l-a ridicat pe om la nobletea titlului de sapiens, s-a numit Ea fiul lui Anu, zeul cerurilor si al civilizatiei Anunaki, care se pare, ca ne mai viziteaza si astazi, ori mana celui, care niciodata nu si-a spus numele. Interventia lor a fost, ca orice act de creatie sacra. Pentru noi numele acelui creator este asa cum a intrat in constiinta noastra, Hristos! In continuare a intervenit vointa extraordinara a omului de a se indeparta tot mai mult de fosta lui existenta si mai ales curiozitatea, care l-au dus la prima exprimare articulata. Primul sunet al vocii sale a insemnat o alta mare trecere peste timp, notiune necunoscuta lui pana atunci; un miracol prin care se nastea prima forma de comunicare a omului prin sunete, chiar daca foarte putin inteligibila. Am putea spune, ca primul sunet al omului, a scuturat din temelii prejudecati cu pretentii de adevar absolut, asa cum anuntul lui Niel Armstrong, "The eagl has landed" a scuturat Luna de frigul muteniei de milioane de ani. Tot printr-un act de vointa extraordinara, printr-o dorinta nobila de emancipare, omul isi va perfectiona permanent sunetul vocii asa incat, a ajuns sa vorbeasca cursiv, cald, soptit, cantand si din pacate, nu de putine ori "urzind!"
Restul animalelor au ramas la stadiul primar de comunicare, adica folosind sunete nesofisticate, asa cum o facuse candva si omul.
Vizibil asemanatoare este situatia in chiar istoria jurnalismului universal. Chinezii, cei care au inventat hartia si presa de lemn, din cauza unui alfabet greoi si mai ales a lipsei de informatii ce se datoreaza izolarii, - cititi Marele Zid - precum si datorita inexistentei capacitatii de acceptare a reformelor, au ramas .pentru o perioada indelungata cu un sistem de presa greoi si rudimentar, la fel ca si unele popoare musulmane care detineau si ele cam acelesi secrete, dar lejeritatea si lipsa vointei de emancipare le-au pus in situatia de a fi tinut compania chinezilor.
Limbajul sunetelor la animale este si el diversificat de la specie la specie, fiind unul caracteristic si inconfundabil. Lupul urla cu putere sporita cand vrea sa-si faca simtita prezenta pe teritoriul care ii apartine. Urletului sau ii raspund pe un ton jos, intelegator, lupii din vecinatate, semn ca au receptionat asa cum se cuvine mesajul. Pasarile au si ele limbajul lor, in timp ce elefantii scot sunete care infioreaza dobitoc si arbori. Are insa marea si tainica posibilitate anatomic-naturala, ca printr-un sistem organic de reflexe foarte sofisticate, sa-si sigileze auzul in momentul in care-si transmite mesajul, altfel ar surzi pe loc.
Tot acest limbaj foarte putin cunoscut noua, dar codificat si chiar sofisticat, nu inseamna altceva decat transmiterea de informatii utile existentei acelei faune atat de necesara echilibrului si perpetuarii in sine a tuturor vietuitoarelor din spatiul natural.
Limbajul omului , oricat de sofisticat ar fi fost, la un moment dat s-a observat ca nu este suficient unei comunicari rapide si eficiente. Nu cu multe sute de ani in urma, se puneau focuri pe culmi, se arunca din tulnic, ca sa se faca auziti si prin diferite semnale intelesi. Toate acestea au durat un timp. Nevoia stringenta a unei comunicari mai rapide, poate secrete, a dus la necesitatea inventarii de catre om a mesajului scris si mai tarziu, a mesajului electronic, cu care traim si incercam sa ne obisnuim azi. O scurta incursiune prin istoria jurnalismului ne duce la vremurile cand stirile, comunicatiile, se faceau verbal, prin trimisi ori postalioane, sistem greoi si deci ineficient. Azi, datorita unei tehnologii avansate, uneori infricosetor de avansate, informatiile merg cu viteza sonica, ori cu viteza luminii. Desigur, in functie de perioadele la care ne referim, comunicatiile au avut caracter diferit in Preistoric, Antichitate, ori in perioadele medievale, ajungandu-se pana la transmiterea noutatilor, pe timpul Renasterii, cu ajutorul presei scrise.
Saltul uluitor il va face domnul Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului si al literelor culese, cand cartea cea mai popularizata a devenit Biblia. Lumea jurnalismului, a cominicarii in general si a judetului Hunedoara in particular, va suferi modificari tranzitorii, dramatice, prin care cu multa cunoastere si gentilete ne trece domnul Stefan Nemecsek, prin cartea sa "PRESA HUNEDOREANA de la origini pana in prezent".
Asadar, dintr-o astfel de necesitate, s-a nascut, la inceput mai timid, mai greoi dar oricum mai aproape de realitate presa despre care ne vorbeste domnul Stefan Nemecsek. Privind cu luciditatea cititorului, jurnalismul de inceput in judetul Hunedoara, datorita stradaniei unor romani de toata isprava, intelectuali de clasa ai Transilvaniei, militanti neobositi pentru unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca de peste munti printre care regasim personalitati ca Ion Heliade Radulescu, sub ingrijirea caruia a aparut pe 8 aprilie 1829 prima publicatie in limba romana, Curierul romanesc. La numai doua luni, la 1 Iunie 1829 a aparut in Moldova "Albina romaneasca" sub ingrijirea lui Gheorghe Asachi. Acele doua publicatii vor deveni portdrapelul raspandirii ideilor culturale si ale sentimentelor de fratietate ale tuturor vorbitorilor de limba romana. Asadar, inceputul fusese facut. Stilul si personalitatea lui Heliade Radulescu vor deveni repere pentru gazetarii romani pana in perioada interbelica. Vor urma la distante diferite Gheorghe Baritiu in Ardeal si Mihail Kogalniceanu, care vor conduce presa romaneasca pana la Carol I, cand polemica si violenta se instalasera bine in firava presa romaneasca. Cam in acea perioada si-a inceput Eminescu activitatea gazetareasca, - in 1878 - la "Timpul", mai intai la Iasi, apoi la Bucuresti. În 1928 Tudor Arghezi se lanseaza cu "Bilete de papagal," un fel de fluturasi care i-au adus o mare faima.
Desi realizat cu resurse materiale precare, cu echipamente uzate si mai ales sub stricta supraveghere a autoritatilor maghiare, inceputul gazetaresc, a fost fervent, asa cum ni-l zugraveste atat de meticulos si elocvent domnul Stefan Nemecsek in cele doua volume recent aparute," Presa Hunedoreana de la origini pana in prezent," care privesc doar activitatea limita a acestui judet, altfel ele fiind un subiect vast cu implicatii extraordinare in cotidianul national, si nu numai.
În sfarsit, nu putem trece peste acel inceput biruitor, fara sa amintim ca pe langa cei care au triumfat si au supravietuit, au fost si victime, ca in cazul unor grupuri de intelectuali militanti pe taram national, care au fost arestati, ori obligati sa se refugieze in Regat. Un caz mai deosebit a fost acela al preotului Nicolae Branzeu, cu specialitatea de doctor, sub ingrijirea caruia a aparut la Vulcan in 1916 o revista cu tematica religioasa "Calea Vietii".
Cam in aceeasi perioada Nichifor Crainic conducea destinul publicatiei "Gandirea", avand colaborator, printre altii si pe Lucian Blaga, punand bazele scrierii patristice. Aparitia unei astfel de reviste Calea Vietii, era ceva foarte primejdios pentru semnatarul ei. Autoritatile maghiare intelegeau ca scopul ei nu era altul decat indoctrinarea national-religioasa a locuitorilor din Valea Jiului, motiv pentru care distinsul preot greco-catolic a fost internat in lagar alaturi de alti fruntasi. Este de justete sa mentionam numarul mare de preoti greco-catolici care au luat drumul temnitelor dupa preluarea puterii in stat de catre comunisti. Numarul de preoti morti in inchisori din randul populatiei de confesiune grecocatolica a fost impresionant. Purtarea lor pe durata detentiei a fost exemplara. Demna si radicala, ca aceea a legionarilor!
De la o etapa la alta, de la un sistem politic la altul activitatea presei despre care vorbim, s-a tot schimbat, uneori in bine, alteori in rau, dar, cum spuneam, citind cu tot mai multa atentie etapele atat de bine descrise de domnul Nemecsek, intelegem cum se schimbau si caracterele oamenilor, fara de care, presa nu s-ar fi schimbat.
Cu o eruditie aleasa si cu o eleganta deosebita, autorul creioneaza sugestiv si novator topicul si profesionalismul unor edituri, stabileste cu intelepciune ce insemna, in fiecare etapa, o redactie, cum tehnica in sine se perfectiona, oamenii deveneau mai complex educati profesional, spre a face fata tehnicii si cerintelor publicului cititor.
Complexitatea presei insemna, marturiseste domnia sa, o reala diversificare a frontului de lucru al redactiilor. Interveneau mai des reportajul literar, eseul jurnalistic, etica jurnalistica, obiectivitatea, civismul jurnalistic, jurnalismul de investigatii, jurnalismul de defaimare; aparea in sfarsit jurnalistul justitiar, cel din zilele noastre si odata cu el, aparea revendicarea libertatii presei. Treptat a disparut presa aservita blocurilor politice, partidelor mamut.
Presa hunedoreana a fost una dintre cele mai active, mai radicale si mai incisive in comparatie cu multe alte judete, pentru ca orasele au fost puternic industrializate, in care se concentrase un mare numar de muncitori, tehnicieni si ingineri, cu nivele diferite de educatie si preocupari, dar cu o aplecare comuna: toti cititori avizi de presa! Este de justete sa ne referim la onestitatea si curajul cu care autorul acestei ample lucrari, ataca subiecte "sensibile" cum ar fi cazul parintelui Ioan Mota, omul providential pentru jurnalismul si nationalismul romanesc. Travaliul extraordinar al acelui om minunat pentru binele romanilor este superb ilustrat de autor. Acesta nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume; adica sa recunoasca trecutul politic al parintelui Mota, care spre batranete, a facut parte din miscarea legionara, al carei initiator a fost insasi fiul sau, Ionel Mota, doctor in drept, care a inteles ca in 1936, in Spania, comunistii trageau cu mitraliera in obrazul lui Hristos, ceea ce l-a determinat sa plece voluntar pe frontul civil spaniol si sa moara pe campul de lupta impotriva comunistilor atei. Din pacate, jertfa lui si a camarazilor lui, ca si intreaga miscare, au fost, asa cum ne martuiseste domnul Nemecsek, murdarite de elemente alogene si indivizi rau intentionati.
Autorul este in continuare neinduplecat fata de brutalitatea si lipsa de umanitate cu care comunistii au supus tara vointei lor si nu este prea ingaduitor nici cu ziaristii responsabili de redactii, cum ar fi "Drumul socialismului", "Steagul rosu" si multe altele, carora li s-au alaturat trup si suflet,(!?) ca imediat dupa 1989 sa faca o intoarcere de 180 de grade, apoi la comanda, inca 180 de grade, intorcandu-se, spre rusinea lor, la ceea ce facusera cu ani multi in urma.
Referindu-ne strict la lucrarea domnului Stefan Nemecsek, opera in sine este ampla, minutioasa, cuprinde cu exactitate si obiectivism toate etapele prin care a trecut presa hunedoreana inca din perioada antebelica, perioada interbelica, pana la caderea noptii peste Tara Romaneasca la sfarsitul celui de al II-lea Razboi Mondial, odata cu instalarea la putere, prin frauda, intimidare, represiune si crima, a Partidului Comunist Roman, o adunatura de profitori sustinuta de baiontele bolsevice.
Domnia sa, domnul Stefan Nemecsek dovedeste ca are o coloana vertebrala solida si dreapta, vorbind deschis nu doar despre presiunile facute asupra presei de catre reprezentantii totalitarismului comunist, ci arata cu franchete cum comunistii au aservit presa propagandei lor doctrinare si intereselor personale.
Domnia sa nu uita sa ia atitudine ferma impotriva celor care au provocat mineriadele dupa 1989:"Asa zisii mineri, cei care au haladuit pe la Costesti si Stoinesti, umpland de rusine mandrii oameni ai Vaii Jiului."
Toate aceste aspecte constituie o opera ampla, complexa, dar nu completa.
Travaliul la care s-a hotarat acest om minunat, nu se va sfarsi niciodata! Acestor doua carti, in mod logic, ii vor urma altele, poate chiar un sir, pentru ca informatiile din ce in ce mai abundente, mai necesare si mai rapide, vor cere sa fie stocate din nou. Asadar, o munca de Sisif il asteapta si in viitor pe autorul acestor doua carti noi, nu doar noi ca tematica ci si atat de necesare. Ele nu sunt decat bulgarele de zapada care va porni marea avalansa, prin care isi vor cere reviziurea si punerea lor intr-o opera mereu generatoare de alte carti, al caror sfarsit este incalculabil.
În sprijinul a ceea ce scriem aici, vine insasi presa romaneasca, jurnalistii din ce in ce mai bine pregatiti intelectual si profesional, care devin tot mai mult "cainii de paza" ai societatii civile, care, din ce in ce mai intoleranti cu cei certati cu etica, care vor ajunge un bloc justitiar ovationat de natiune. Ei vor tine redactiile treze 24 de ore din 24, ceea ce va spori exponential volumul de munca ce-l asteapta pe domnul Nemecsek.
Prin aceasta munca de sclav zeificat, domul Stefan Nemecsek a urcat un munte inalt. Daca va continua cu aceeasi pasiune si acelasi devotament, daca va reusi - si noi nu ne indoim - sa ramana la fel de drept, la fel de obiectiv, echidistant fata de oameni si evenimente, ca si pana acum, opera unica pe care o va realiza va fi apoteotica! Prin ea va urca pe varfurile pe care nu le-a mai atins nici un alt ziarist. Va ramane acolo sus, in constiinta celor pe care i-a servit. Acolo sus, unde traieste omul indistructibil!"
Ovidiu VASILESCU, scriitor roman stabilit in Statele Unite ale Americii
"Aparuta la Editura Realitatea Romaneasca sub semnatura cunoscutului ziarist din Valea Jiului, Stefan Nemecsek,
lucrarea in doua volume (802 pagini) PRESA HUNEDOREANA (de la origini pana in prezent) constituie, in mai multe
privinte, o premiera. În primul rand, este prima abordare de o asemenea cuprindere, atat pe orizontala, in spatiu, vizand presa din Valea Jiului si din tinuturile hunedorene, cat si pe verticala, in timp - de la origini pana in prezent, ceea ce inseamna o perioada de cca. doua secole. Îar acest interval spatio-temporal fizic acoperit de presa devine un interval spiritual: un spatiu al spiritualitatii locuitorilor din zonele amintite, reflectat in cvasi-totalitatea ziarelor din acest areal, si, respectiv, un timp spiritual, reflectat de evolutia tematicii si ideaticii presei tiparite intr-un timp fizic de aproape 200 de ani.
În al doilea rand, este prima incercare, nu numai de simpla prezentare, ci si de sistematizare si interpretare pe criterii stiintifice a presei hunedorene de la inceputuri si pana in prezent. Metodologic, autorul subordoneaza criteriul spatial criteriului temporal, ambele intelese sub aspectul lor fizico-spiritual. Astfel, primul volum cuprinde o gama larga si variata de studii, care se refera la patru etape distincte ale istoriei presei hunedorene, chiar daca studiile realizate de autor nu sunt grupate ca atare in patru sectiuni corespunzatoare, si anume: presa de pana la Marea Unire, presa interbelica, presa din anii comunismului, presa postcomunista. Al doilea volum, cuprinde un dictionar alfabetic al periodicelor, ziarelor si revistelor aparute in Valea Jiului si tinutul Hunedoarei. Dar, si aici, criteriul spatial, al totalitatii publicatiilor din intreaga zona cercetata, este subsumat criteriului temporal prin faptul ca dictionarul propriu-zis este precedat de o dubla sistematizare cronologica a titlurilor: pe cele patru etape istorice, iar in cadrul fiecarei sectiuni (etape) - in ordinea anilor in care au inceput sa apara publicatiile corespunzatoare. Prin urmare, cititorul interesat de o anumita etapa si de un anumit moment (un anumit an) gaseste la sectiunea consacrata etapei respective si la anul cautat titlul publicatiei (publicatiilor) din acel an, apoi, in cuprinsul dictionarului, la litera cu care incepe denumirea publicatiei afla o succinta prezentare a continutului tematic si ideatic al acesteia.
În al treilea rand, lucrarea se distinge, in special in primul volum, dar si in ansamblu, prin faptul ca, in plan interpretativ, autorul raporteaza in mod consecvent, intr-o maniera sociologica si culturologica, profilul spiritual al presei dintr-o anumita etapa la conditiile economice, social-politice si culturale specifice acelei perioade istorice. De aceea, aprecierile date presei dintr-o etapa sau alta sunt argumentate, complexe, echilibrate, ferite de unilateralitati, scotand in evidenta, specificul presei atat cu luminile, cat si cu umbrele ei istorice.
În al patrulea rand, lucrarea se remarca prin tendinta completitudinii atat pe verticala, temporal, cat si pe orizontala, spatial. În acest ultim sens, in dictionarul din volumul al doilea, autorul ia in considerare nu numai publicatiile de limba romana, ci si pe cele aparute in maghiara, precum si pe cele, putine, de limba germana. În acelasi spirit, sunt evidentiate atat publicatiile longevive, cat si efemeridele, chiar si cele aparute intr-un singur numar, cum ar fi gazeta Banita, prin care primarul comunei cu acelasi nume incerca un dialog cultural cu localnicii.
Carte de istorie partiala, a presei, si, mai restrans, a presei unei anumite zone administrative, lucrarea d-lui Stefan Nemecsek serveste, pe de o parte, valorizarii in continuare a acestui domeniu al istoriei nationale. Numai urmand exemplul sau, adica numai prin aparitia altor lucrari consacrate presei dintr-o arie mai restransa (o localitate urbana) sau mai larga (judeteana etc.), se poate realiza o istorie cvasicompleta a istoriei presei romanesti. Munca sa de pionierat se cere continuata de alti temerari, fie individual, fie, mai ales, in echipa. Pe de alta parte, prezentand continutul publicatiilor cercetate si circumscriind acest continut istoriei noastre nationale mai largi, ca viata economica, politica si culturala, lucrarea ziaristului Stefan Nemecsek va servi, ca si altele de acelasi gen, reconstituirii istoriei generale a poporului nostru. Caci, asa cum remarca scriitorul Valeriu Butulescu intr-un comprehensiv Cuvant inainte, "Înca de la aparitia ei, presa s-a dovedit a fi cel mai harnic si cel mai consecvent cronicar." În fine, dar nu in ultimul rand, lucrarea semnata de Stefan Nemecsek prilejuieste o lectura, pe cat de instructiva, pe atat de atractiva, datorita deschiderii autorului spre istorie si cultura, ingemanarii spiritului sau teoretic cu un real talent narativ si, peste toate, empatiei lui cu oamenii demni din Valea Jiului, lucrand el insusi, o vreme, in mina si fiind nascut si cresut ,"in familia minerului Stefan Nemecsek", ajuns cu sanatate, in anul aparitiei acestei carti a lui Stefan junior, la venerabila varsa de 88 de ani, descendent din parinti si bunici ,,adusi impreuna cu familiile lor din indepartata Cehie pentru a lucra la deschiderea si exploatarea zacamintelor de huila cantonate la radacinile muntilor Parang, Vilcan si Retezat" si care, alaturi de romani si de cei de alte etnii, ,,au baut din apa Jiului si au ramas locului, formand marea familie a MINERILOR VAII JIULUI".
Prof. univ. dr. Ioan N. ROSCA, decanul Facultatii de Filosofie
si Jurnalism Bucuresti, Revista "Cafeneaua Literara"
nr. 53, noiembrie 2007, p. 31
"Cu putin inainte de anul Nou, mass-media locala anunta faptul ca jurnalistica Vaii Jiului beneficia
de un premiu national decernat de Uniunea Ziaristilor Profesionisti pentru volumele "PRESA HUNEDOREANA
(de la origini pana in prezent)" semnate de Stefan Nemecsek. Considerand cele doua lucrari ca model
de cercetare si prezentare a presei, autorul volumelor a fost invitat sa faca parte dintr-o delegatie
culturala in Egipt, la Muzeul National de Istorie din Cairo. În cadrul simpozionului care a avut loc
au fost prezentate din partea Romaniei trei teme, una dintre ele fiind sustinuta de Stefan Nemecsek
referindu-se la o prezentare a unei istorii jurnalistice din zona Hunedoarei, derulate intr-o
perioada de un secol si jumãtate. Evenimentul poate fi calificat de o importanta deosebita pentru promovarea culturii romanesti, mai cu seama a culturii gandite si create in Valea Jiului si tinutul Hunedoarei. Într-una din citadelele culturii universale, Biblioteca Muzeului National de Istorie din Cairo s-a vorbit despre Romania, s-a vorbit despre Valea Jiului, despre minerii si mineritul din zona. A fost o experienta deosebita, vazand si simtind ca civilizatia europeana, civilizatia crestina poate sa se imbine intr-o fericita armonie de sensuri cu civilizatia si cultura afro-asiatica, cu valorile culturale si spirituale ale lumii musulmane, prin cultura reusindu-se o imbinare benefica de mentalitatii care sa conduca la o spiritualitate universala. Cartile gandite si scrise in Valea Jiului au avut un succes deosebit fiind apreciate ca lucrari care imbogatesc zestrea patrimoniului Bibliotecii Muzeului National de Istorie din Egipt. Vorbindu-se despre Istoria Presei a fost interesant de constatat ca in "nomenclatorul" directiilor de cercetare istorice al muzeului nu exista o "catedra de istorie a presei". Ideea infiintarii si a unei directii de cercetare a istoriei jurnalistice nationale si universale a fost generata de prezenta "Istoriei Presei Hunedorene" la importantul simpozion stiintific derulat cu participarea reprezentantilor din peste 20 de tari ale lumii.
Constatandu-se in timpul desfasurarii discutiilor ca autorul volumelor de istorie a presei hunedorene a prezentat in paralel si doua carti cu tematica filosofica, lucrari care concentreaza o multitudine de idei filosofice ale unora dintre cei mai importanti filosofi ai lumii, Stefan Nemecsek a fost sprijinit pentru a lua legatura cu Biblioteca din Alexandria, profilata pe acumularea de carte cu tematica universala, fiind rugat sa expedieze un set de carti si acestei biblioteci care, se stie, este una dintre cele mai valoroase, complete si importante biblioteci ale lumii.
Manifestarea culturala din capitala egipteana a fost un bun prilej de a stabili legaturi cu personalitati importante din domeniul culturii, din mai multe tari, a face cunoscut faptul ca in Romania se recepteaza si se creaza cultura de valoare universala, ideile si puterea de creatie a romanilor putand fi preluate, dezvoltate si chiar generalizate in multe colturi ale lumii, indiferent de orientarile politice sau religioase. Studiile efectuate la Muzeul National de Istorie a Egiptului, la care s-a fãcut in repetate randuri trimitere au subliniat ca actiunile culturale pot uni oamenii de pe toate meridianele globului, ii pot face mai buni, mai... oameni. Ca semn de apreciere pentru volumele oferite Bibliotecii, Stefan Nemecsek a primit un papirus egiptean cu "Cheia Vietii" inscriptionata cu numele in limba araba."
Daniela MIKLOS, directorul Editurii REALITATEA ROMÂNEASCA,
Curierul Vaii Jiului, nr. 589, joi 28 februarie 2008, p. 4.
"Dupa Mecca, Muntele Sinai este considerat ca al doilea important loc de pelerinaj din lume.
La poalele muntilor Sinai exista de peste 1500 de ani o manastire. Numele acesteia, Sfanta
Ecaterina. Biblioteca acestei manastiri este recunoscuta ca fiind a doua biblioteca crestina,
ca importanta in lume, dupa Biblioteca Vaticanului. Printre cele peste 4.000 de documente
vechi pe papirus, multe unicate, si alãturi de cele peste 10.000 de volume tiparite existente
in aceasta biblioteca cartile scrise si editate in Valea Jiului "Controverse filosofice",
"Toleranta in filosofia lockeeana", "Istoria presei hunedorene" semnate de Stefan Nemecsek
si-au gasit un loc de cinste. Sfanta Ecaterina s-a nascut in anul 294 la Alexandria, intr-o
familie de aristocrati, numele sau initial fiind Dorotheea. A primit o educatie aleasa , intr-o scoala pagana avand cunostinte avansate de filosofie, poezie, muzica, matematica, astronomie si medicina. În epoca persecutiilor Împaratului Maximin, Sfanta Ecaterina a facut publica credinta in Isus Cristos, fiind recunoscuta ca o persoanlitate deosebita a acelor vremuri. Autoritatile timpului au incercat sa impuna alinierea la credintele religioase ale vremii, fara insa a reusi, din contra, Sfanta Ecaterina a convins cei peste cincizeci de invatati care trebuiau sa o converteasca, si chiar pe sotia imparatului sa treaca la credinta crestinã. Ca pedeapsa, a fost decapitata. Trupul ei a fost dus pe una din cele mai inalte culmi ale muntelui Sinai, loc unde si-au gasit adapost, timp de mai bine de un secol, monahi refugiati din calea persecutorilor celor cu credinta in Isus. În anul 330, preotii crestini din zona Sinai cer protectoratul mamei imparatului Constantin, Elena, aceasta construieste la poalele muntilor Sinai o mica biserica unde puteau sa se retraga pentru rugacine, preotii din zona. Acestia descopera si trupul sfantei Ecaterina, care este adus si asezat intr-un sicriu special in bisericuta. Sfintenia trupului este dovedita si astazi prin mirosul placut emanat de-a cursul secolelor, din zona capului.
De-a lungul secolelor Manastirea Sfanta Ecaterina nu a fost demolata niciodata, fapt pentru care biblioteca pe care o adaposteste a reusit sa adune si sa stocheze documente de o inestimabila valoare istorica. Este cea mai veche biblioteca monastica crestina din lume. Din miile de manuscrise existente, doua treimi sunt in limba greaca. Textele documentelor stocheaza informatii istorice legate de existenta imparatilor, patriarhilor si episcopilor, printilor si sultanilor, crampeie din istoria nationala a celor mai importante popoare crestine. Cea mai importanta comoara a bibliotecii o reprezinta renumitul CODEX SINAITICUS, datat ca existenta de la inceputul secolului IV, considerat ca cel mai pretios manuscris din lume, continand textul grecesc al Sfintei Scripturi. Biblioteca mai adaposteste CODEX SIRYACUS rescriptus din anul 400, respectiv cea mai veche evanghelie greaca din anul 717 oferita manastirii de imparatul Teodosie al III-lea. Pentru cel care poate petrece, fie si doar cateva minute intr-un loc sacru al istoriei crestinismului este o experienta unica care cu greu poate fi descrisa. În acest loc sfant, alaturi de manuscrisele si documentele bisericesti "odihnesc" scrieri filosofice, istorice de valoare din toate colturile lumii, printre care mai nou si "CONTROVERSE FILOSOFICE", "TOLERANTA in filosofia lockeeana", "PRESA HUNEDOREANA (de la origini pana in prezent) vol. I si II, carti gandite, scrise si tiparite in Valea Jiului, Romania."
Daniela MIKLOS, directorul Editurii REALITATEA ROMÂNEASCA,
"Curierul Vaii Jiului" nr. 590, joi 6 martie 2008
"Printre aparitiile editoriale de ultima ora din spatiul hunedorean, retine atentia
cartea jurnalistului Stefan Nemecsek, Presa hunedoreana (de la origini pana in prezent).
Este o lucrare ampla, in doua volume bine structurate, care aduce in fata cititorului
o istorie nu mai putin palpitanta, nu mai putin interesanta si mai captivanta decit
alte istorii. Este o opera de pionierat: pana acum, dupa stiinta mea, nimeni nu s-a
incumetat sa astearna pe hartie o analiza documentata si pertinenta a publicisticii
hunedorene de la inceputuri (1876) si pana in prezent, nimeni nu a incercat sa
alcatuiasca un inventar aproape exhaustiv al tuturor ziarelor si revistelor care au
fost editate in cele patru mari intervale temporale pe care autorul le-a avut in
vedere: publicistica hunedoreana pana la Primul Razboi Mondial, publicistica
interbelica, ziarele din perioada dintre 1945 si 1989 si presa post decembrista.
Initiativa a fost temerara, plina de curaj, pentru ca, vorba cronicarului,
"sa sparie gandul" numai vazand o simpla lista a publicatiilor, in numar de
peste doua sute. Iar toate aceste publicatii au fost luate pe rand si descrise,
analizate, situate in context si urmarite pe toata durata cat au fiintat.
Nu este o insiruire impersonala si rece a unor gazete, ziare si reviste aparute
la Deva, Orastie, Petrosani, Brad sau Hunedoara, ci fiecare aparitie are povestea
ei, are avatarurile ei, in spatele ei sunt oameni, nu putini, care au trudit la
scoaterea ei la lumina, si-a avut momentele de stralucire si de apus, iar toate
acestea Stefan Nemecsek le "povesteste" cu har, cu pricepere, ca un bun cunoscator,
din interior, al vietii de gazetar. Cartea este un exceptional instrument de lucru, foarte util si necesar pentru oricine ar dori sa se aplece vreodata asupra unei istorii a publicisticii din zona Hunedoarei. Chiar daca nu am avut gazete de anvergura unor publicatii de prestigiu din Cluj, Iasi, Timisoara, un cititor de buna credinta va observa cu usurinta ca, in ceea ce priveste gazetaria, "nasc si la Hunedoara oameni". Pentru ca, intr-adevar, este greu sa nu observam, bunaoara, ca Orastia a fost un centru de stralucire culturala gratie unor reviste de tinuta, care au atras colaboratori prestigiosi din tara. Asa cum, pentru zona Vaii Jiului, nu pot fi omise ziarele care, prin materialele publicate, au adus putina lumina in viata atat de grea, in toate vremurile, a celor ce lucreaza in mina. De altfel, cartea este dedicata acestora din urma.
Dincolo de caracterul efemer al multor publicatii, in special al celor aparute dupa 1990, o viitoare istorie obiectiva a presei hunedorene va retine cu siguranta acele publicatii care cu adevarat au avut ceva de spus.
Cartea lui Stefan Nemecsek este un prim pas, mare si important, spre elaborarea unei istorii complete a presei hunedorene care, peste ani, va putea sa ofere, din perspectiva jurnalistica, informatii valoroase despre viata politica, sociala, economica, culturala si despre viata de fiecare zi a hunedorenilor."
Denisa TOMA, Biblioteca Judeteana "Ovid Densusianu" Deva,
redactor al revistei Vox Libri.
Literatura hunedoreana - manifest pentru intregirea unei mari familii de scriitori
Cand batranul Herodot s-a apucat sa povesteasca in scris, cu talent, simt critic si
oarece obiectivitate, cam tot ce aflase el la vremea respectiva despre zbaterile
anterioare ale umanitatii, nu realiza, desigur, ca a dat startul uneia dintre cele
mai fascinante, dar si controversate, stiinte: istoria.Fascinatia fata de istorie vine din incarcatura ei metafizica, aceasta aducand in prim plan lumi care nu mai exista. Istoria pune iar pe picioare legiuni nimicite, face sa pluteasca din nou flota lui Xerxes, ridica din praful timpului imperii demult prabusite, readuce freamatul vietii in marile cimitire ale unor epoci si ere. Cred ca, pana la un semnal mai convingator din partea religiei, singura inviere accesibila omului ramane istoria, prin capacitatea ei de a face sa se rasara iar lumi deja apuse. Paradoxal, poate, si mai eficient decat orice forma de geriatrie, istoria prelungeste aproape nelimitat viata omului. Citind Anabasis de Xenofon, devii contemporan cu Artaxerxe. Casius Dio te ajuta sa patrunzi neobservat in palatul lui Iulius Caesar, iar Grigore Ureche iti ofera oricand un loc de cinste la masa voievodului Stefan cel Mare. Poate ca tocmai aceasta arta de a reinvia mortii starneste mari controverse, facand uneori discutabila dimensiunea stiintifica a istoriei. Stiintele, pentru a fi cu adevarat stiinte trebuie sa gaseasca fundamentul obiectiv al unei relatii, indiferent de natura acesteia. Ori, niciodata istoria nu va putea turna trecutul in forme precise, guvernate de rapoarte cantitative si formule matematice. Putem spune chiar ca istoria este prin definitie o stiinta inexacta care, punand cap la cap niste papirusuri roase de soareci si niste fragmente ceramice, incearca sa reconstituie intreaga lume antica, in splendida ei complexitate.
Relativitatea istoriei, ca stiinta, rezulta atat din saracia izvoarelor, cat si din imaginile false pe care, uneori, acestea le conserva. Majoritatea cronicarilor erau carturari de curte, deci scriau pe gustul stapanilor lor, facatori de istorie. Cat de mult difera imparatul Iustinian, vazut de Procopie din Cezareea in Istoria Secreta, fata de cel zugravit de istoricii de serviciu ai epocii sale. Ca sa nu mai vorbim de Ceausescu, calificat de aceiasi cronicari damboviteni, mai intai "geniul Carpatilor" pentru a-l degrada ulterior la rang de "tiran sangeros".
Caracterul contradictoriu al istoriei a fost accentuat si de ingerintele perturbatoare si mistificatoare ale politicii. Pentru ca, asa cum spunea un cunoscut moralist, istoria poate fi considerata "politica la naftalina". În multe cazuri istoricii, ma refer la cei inregimentati politic, au falsificat grosolan pagini intregi, inlocuind ceea ce a fost cu ceea ce trebuia sa fie. Istoria, mai ales in comunism, era chemata sa justifice din rasputeri legitimitatea acelui regim politic. Arheologii, indiferent unde sapau, aveau sarcina sa descopere prioritar germeni ai egalitarismului, etic si echitabil, premise ale unor viitoare documente de partid. Un protocronism de parada, indus de forta conducatoare, a viciat profund istoria, afectandu-i grav credibilitatea ca stiinta.
Desigur, complexitatea istoriei, accentuata de imposibilitatea unei reconstituiri absolut obiective a trecutului, coroborata cu interese politice de moment fac ca profesia de istoric sa fie dificila, efemera si mai periculoasa chiar decat cea de miner. În anii de inceput ai asa-zisei "puteri populare", Nicolae Iorga a fost desfiintat ca istoric, pe motive pur ideologice. Istoria Romanilor a fost rescrisa rapid de Mihail Roller, care vedea peste tot legaturi ancestrale, indubitabile, cu poporul frate sovietic. Apoi a venit randul "comunismului luminat", cand Roller a fost retras din circulatie, Iorga reluandu-si locul, dar cu o opera drastic selectata. Pe fondul nevoii imperative de ridicare a mandriei nationale a inceput o perioada de luxurianta inflorire a dacismului si tracomaniei. Istoricii au fost la numai un pas de a afirma ca protolatina s-a format in spatiul carpato-dunarean, cu mult inaintea lui Romulus si Remus. Iar dupa Revolutie, istoria contemporana a inceput sa fie remodelata in redactiile unor ziare, orientate politic in functie de optiunea finantatorilor.
Istoria se scrie greu pentru ca trebuie sa relatezi evenimente trecute, in care au fost implicate sute de milioane de oameni, fiecare aducandu-si contributia, mai mare sau mai mica. Nu ma va satisface niciodata o istorie a celui de al Doilea Razboi Mondial care face referire la cei mari, fie ei Hitler, Stalin sau Antonescu. As dori sa gasesc undeva o minima referire si la tatal meu, Luca, un umil sergent, care s-a chinuit doi ani in Rusia, alaturi de compania sa, tragand dupa ei, cu niste cai scheletici, un tun anticar. Compania era "improspatata" regulat, pentru ca oamenii mureau in mod regulat. Ei bine, acei anonimi marunti, care se hraneau uneori cu ovazul cailor, au pus si ei virgule colective in cartea inca nescrisa a Istoriei.
S-ar putea crede ca o istorie a literaturii se face mai usor. Izvoare scrise sunt, slava Domnului. O astfel de istorie consemneaza viata si opera unor scriitori - oameni care prin activitatea lor lasa numeroase marturii scrise. Uneori mai multe decat ar fi cazul. Dar lucrurile nu stau tocmai asa. A surprinde fenomenul literar in complexitatea sa, pe o anumita perioada de referinta, este un act temerar si putini istorici s-au incumetat, individual, sa treaca la treaba.
Scriind o istorie a literaturii te lovesti in primul rand de dificultatea de a cerne valorile, extragand din puzderia de autori, ceea ce istoricul considera ca merita sa supravietuiasca. Dificultatea incepe de fapt de la a defini un scriitor. Într-o tara in care invatamantul general este obligatoriu, teoretic vorbind, toata lumea stie sa scrie, deci fiecare individ este un scriitor potential.
Înainte de Revolutie, se primea botezul focului, ca scriitor, intr-o editura. O editura de stat, desigur, pazita de dulaii cu ochelari ai regimului, care latrau la tine pentru orice virgula ce li se parea lor subversiva, sau macar suspecta. Atunci, ca sa ajungi scriitor cu acte in regula, trebuia sa faci compromisuri mai mari sau mai mici, in functie de talentul, posibilitatile, ambitiile si caracterul fiecaruia.
Dupa Revolutie lucrurile s-au simplificat. Scrisul a devenit o joaca, accesibila oricarui posesor de pix. Tiparul s-a eliberat totalmente de sub tutela ideologica, fiind trecut la prestari servicii. Au aparut edituri cu nume elinesti chiar si prin cele mai indepartate sate. A scoate o carte a devenit, brusc, lucrul cel mai banal din spatiul mioritic. Doua conditii minimale trebuiau indeplinite: sa ai un manuscris si un carciumar care sa te sponsorizeze.
Evident, in conditii atat de favorabile, productia editoriala a crescut exponential, Romania fiind pe punctul sa devina tara cu cei mai multi scriitori pe cap de locuitor. Supraproductia literara a fost incurajata de alti doi factori in premiera: prabusirea sistemului de difuzare a cartii si apatia tot mai vizibila a cititorilor, speriati si derutati de acest Everest de carti, in continua crestere.
Asadar, noile volume, in marea lor majoritate, nu mai erau obligate sa treaca pe sub furcile caudine ale librariilor. Ramanand in gestiunea personala a autorului, adica nevandute si necitite, cartile nu-si puteau indeplini misiunea de mesageri ai unor idei. Deci se scriau degeaba, mai mult pentru justificarea unor orgolii personale.
Initial s-a dat vina pe cititor care, in ingratitudinea sa, citeste prea incet, si selectiv pe deasupra. Dar vina nu e a cititorului. Acesta, orice s-ar spune, este si el om, are serviciu si familie, si-a luat televizor color, ba s-a mai legat si la Internet. De citit, cititorul citeste, dar o ia si el metodic, de la Homer. Literatura veche, de valoare certa, ii ia ani buni din viata. Apoi face halte prelungite, stand de vorba cu clasicii si romanticii. Intra neinhibat in secolul XX, unde numai scriitori cu Premiul Nobel sunt o suta! Un om normal si cult citeste, atent si temeinic, maxim o carte pe saptamana. Mai mult de-atat citesc doar criticii, exegetii si hermeneutii, dar acestia sunt putini la numar. Deci, cand sa ajunga la scriitorul debutant contemporan, cititorul constata ca nu-l mai ajuta nici cele mai generoase lentile. E batran. A intrat in criza de timp. Cauta un ultim refugiu in profunzime, in Biblie, Cioran, Noica. Se intoarce la Shakespeare si Eminescu. Experientele teribiliste ale noului val nu-l mai intereseaza. E tarziu.
Iata de ce este atat de grea misiunea celui care se incumeta sa scrie o istorie a literaturii. S-a convins de aceasta pana si divinul George Calinescu, publicand Istoria literaturii romane, de la origini pana la 1941, lucrare monumentala, adevarata capodopera a genului. În ciuda notorietatii sale indiscutabile, autorul a primit, la vremea respectiva, numeroase proteste din partea scriitorilor omisi, sau din partea altor critici, care aveau o viziune diferita asupra problematicii tratate.
S-a convins de asemenea si criticul Alex. Stefanescu, care a preluat stafeta acestei teme ambitioase si a dus-o pana la sfarsitul mileniului. Opera sa de capatai, "Istoria literaturii romane contemporane. 1941 - 2000" a starnit numeroase ecouri favorabile, dar si valuri de furie literara, materializata in scrieri de o violenta exagerata, chiar si pentru lumea Balcanilor. La modul in care a fost primita lucrarea lui Alex. Stefanescu si-a facut simtita prezenta ceea ce medicina viitorului ar putea numi, cu putina poezie, sindromul Noe. Foarte interesant, toate materialele ce alcatuiesc "Istoria literaturii romane contemporane" fusesera publicate in presa literara, de-a lungul timpului, fara sa trezeasca reactii deosebite. În momentul in care toate acele eseuri au fost legate intr-o singura carte, numita Istoria, unii au vazut in ea un fel de Arca a supravietuirii literare, lansata tocmai de la Bucuresti pe oceanul agitat al indiferentei si uitarii. Si atunci atacurile au devenit si mai virulente, din partea celor lasati in port de autor, mai degraba din neatentie decat din rea intentie.
De asemenea critici si proteste va avea parte, cu siguranta, si Stefan Nemecsek autorul acestei istorii, numita prudent Literatura hunedoreana, lucrare ampla si ambitioasa care si-a propus sa inventarieze si sa descrie condeierii acestei regiuni framantate tectonic si social, cunoscute mai degraba prin industria grea decat prin literatura de greutate. Asa s-ar parea cel putin la prima vedere, rasfoind Istoria literaturii romane contemporane, al carei autor, destul de generos cu literatii din Sectorul Agricol Ilfov, comenteaza doar doi scriitori hunedoreni. Cam putin, pentru sase decenii de referinta!
Stefan Nemecsek are insa o abordare mult mai generoasa. Cunoscut publicist, cu studii temeinice in domeniul filozofiei si filologiei, domnia sa defineste ca scriitor pe orice autor care se poate legitima cel putin cu o carte, indiferent de editura care a produs-o, indiferent de numarul de pagini. Criteriul minimal, care si el poate deveni discutabil, daca ne gandim ca nume insemnate ale scrisului romanesc, precum Urmuz sau Ion Vinea, nu ar fi indeplinit, in timpul vietii lor, statistic vorbind, baremul in cauza.
Odata stabilita norma de participare, autorul a elaborat mai intai indicele de nume (de fapt, o lista inca deschisa), dupa care a trecut la strangerea de materiale si documente. Munca aceasta cere rabdare de ceasornicar. Trebuie sa stergi de praf mii de documente din arhive, sa scotocesti prin presa vremii. Majoritatea covarsitoare a cartilor cautate n-au cunoscut decat o singura editie, deci, in absenta autorilor, sunt greu de gasit. Mai ales ca nici editurile nu trimit totdeauna exemplarele cerute de lege pentru biblioteci, poate cele mai sigure in lupta cu timpul.
Autorul s-a izbit de o problema in plus. Heterogenitatea etnica a zonei, dublata de un sincretism religios bine inchegat, a condus la publicarea de lucrari literare in limbi diferite. Au fost luate in calcul si aceste carti, in masura in care, prin problematica abordata, sunt reprezentative pentru zona in discutie. Dar, lucrarea trateaza preponderent literatura in limba romana a acestei regiuni.
Multe evenimente scriitoricesti in premiera si-au legat numele de Orastie, orasul Paliei, fosta capitala spirituala a zonei, dar si de Alba Iulia, simbol al unitatii nationale. Pentru ca, trebuie spus de la inceput, autorul a avut ideea benefica de a extinde regiunea literara, dincolo de hotarele rigide, administrativ-teritoriale ale judetelor. Dar, asa cum rezulta din aceasta lucrare viata literara a pulsat intens si in alte centre, precum Deva, Hunedoara, Valea Jiului.
Autorul a cooptat de asemenea in lucrarea sa si numerosi scriitori originari din zona, dar care au trait si au creat in alta parte. Dar si scriitori nascuti in alte parti, dar naturalizati, prin domiciliu sau loc de munca.
Stefan Nemecsek si-a propus sa reuneasca intr-o singura carte intreaga familie a scriitorilor hunedoreni, de ieri si de azi. Familie numeroasa, asa cum se vede, cu membri raspanditi prin lumea intreaga. Autorul ne asigura, si trebuie sa-l credem fara rezerve, ca daca un scriitor lipseste de la acest generos simpozion spiritual, de vina este numai serviciul postal, care nu i-a transmis la timp invitatia. Dar, asa cum este usor de constatat, scriitorii regiunii, vii sau decedati, in majoritatea lor covarsitoare au venit la reuniune, fiecare cu un serios bagaj de informatii despre periplul sau bio-bibliografic. Si chiar daca actuala editie s-a inchis, lista invitatilor ramane deschisa, asa ca orice fiu risipitor al Literaturii hunedorene este in continuare binevenit.
Comentand caracterul lucrarii sale, autorul o plaseaza undeva intre un dictionar de scriitori si o antologie. Stefan Nemecsek nu-si propune sa stabileasca ierarhii valorice, nici clasamente , asemenea celor din lumea fotbalului. Însiruirea de nume se face dupa doua criterii straine de orice discriminare: alfabetic si cronologic. Prudenta si inteleapta abordare, care il pune oarecum la adapost de critici, atat de obisnuite in aceasta orgolioasa si numeroasa familie, aflata permanent in febra alegerilor unui "pater familias", al carui post este aproape mereu vacant.
Scopul declarat al demersului autorului Stefan Nemecsek este alcatuirea unei carti document, care sa cuprinda o radiografie cat mai clara, cat mai completa cu putinta, a vietii literare din regiune, in splendida ei bogatie si diversitate. Carte care va putea fi oricand continuata, completata de cei care vor veni, cu numele celor care vin. Carte care poate deveni un util instrument de lucru in mana unui viitor exeget.
Din acest punct de vedere, si nu numai, lucrarea si autorul ei merita toate laudele. Stefan Nemecsek solidarizeaza intr-un fel gruparea atat de dezbinata a scriitorilor care, iata, cu numele si operele lor, ridica prin Literatura hunedoreana un superb stavilar colectiv, capabil sa opreasca, fie si pe moment, cursul implacabil al fluviului Lethe.
Valeriu BUTULESCU - scriitor
Spiritul strabate timpul si prin recunoasterea de sine, redevine.
Aceasta carte este a transfigurarilor rezonante si
a micii nemuriri, in care inteligenta sau intelepciunea
este innoitoare, regenerativa si nereinvata a privi din
afara spre interior, pentru a ne vedea visurile. Ceea
ce deducem, apartine luminii, din care suntem
temporar separati, spre a fi resorbiti.Eugen EVU - scriitor si poet
O carte mai "grea", care abordeaza filozofia stiintei, o tematica
mai putin "batatorita" de filozofi i contemporani. O carte insa
interesanta, atat prin continut cat si prin prezentarea accesibila
cititorului cu mai fragile sau mai profunde cunostinte filosofi ce.
În cele 11 capitole, Stefan Nemecsek, abordeaza conceptele
de baza prin care Karl R. Popper si-a construit filozofia sa.
Enumeram cateva dintre capitole: Explicatie, predictie si
verifi care in filosofia lui Karl Raimund Popper; "Teoria falsificarii
- concept si continut" despre falsifi cabilitate; "Caracterul
stiintific al teoriei falsificarii"; "Calea regala a stiintei"; "Logica
inductiei si probabilitatii in filozofia popperiana"; "Irationalism
in filosofia popperiana", etc.E greu si delicat sa scoti din context - ca sa evidentiezi partea de contributie a lui Nemecsek, care induce in paginile cartii, citate pe care le analizeaza, comenteaza. Recomandarea noastra este ca se impune o lectura atenta si de profunzime a fiecarui capitol in parte si a intregului. Cartea are in primul rand destinatarii: studentii la filozofie si profesorii care predau filozofie. O concluzie pertinenta la care ajunge Stefan Nemecsek: "Avem deci motive pentru a crede ca Logica cercetarii nu va ramane in istorie ca o carte care descrie o epoca apusa pentru totdeauna a istoriei stiintei, ci ca apologia unei forme perene, mereu actuale a vietii si miscarii stiintei teoretice." Un argument in favoarea titlului dat de Stefan Nemecsek cartii sale il ofera chiar Karl R, Popper: "Vectorul acestui demers al cercetatorului este orientat in directia experimentului transformator al realitatii, ceea ce inseamna ca stiinta nu este un joc gratuit al mintii, ci este un instrument cu ajutorul caruia oamenii realizeaza transformarea practica, eficienta a lumii" . . . "Tot mai multi filozofi isi orienteaza discursul in directia exigentelor stiintei contemporane si isi propun ca scop intemeierea rationala a fi lozofi ilor lor".
Cartea jurnalistului Stefan Nemecsek in cele 11 capitole dedicate fi losofului Karl R. Popper, abordeaza cateva repere din opera acestuia fara pretentia de a le epuiza - constient fi ind ca necesita cunostinte de matematica superioara si fizica cuantica (teoria relativita tii a lui Einstein); totusi abordeaza programul lui Heisenberg si in Capitolul V - exista un subpunct intitulat: "Critica popperiana a teoriei cuantice". Nu este usor sa abordezi filosofi a popperiana; este un subiect delicat, pretentios si complex, inepuizabil. Ideal ar fi ca sa stapanesti la perfectie limba germana, engleza sau amandoua. Logica cercetarii apare in anul 1934 in limba germana, aparuta acum mai bine de trei sfert de veac; in 1959 editie in limba engleza, iar prima editie in limba romana in 1981. De sesizat ca filosoful Karl R. Popper vehiculeaza o serie de termeni noi ce sunt greu de vehiculat in limba romana si ne imaginam cum sunt pronuntati (scrisi) in germana si engleza. Autorul Rationalitatii stiintifi ce popperiene sesiseaza faptul ca Popper recunoaste ca pe langa H. Feigl, cel care l-a influentat a fost Alfred Tarski - familiarizarea sa cu descoperirile in logica, cu teoria sa asupra adevarului, in limbajele formalizate. A fost pentru prima data - prin Logica cercetarii - cand s-a luat apararea si s-au abordat interpretari realiste a teoriilor fizicii moderne. Autorul prezinta confruntarea cu diferite curente ale fi losofi ei analitice care dominau cu autoritate scena filosofica si stiintifica - dorind sa ridice stacheta la standardele de calitate si stringenta logica, "in opozitie constienta cu predecesorii mei si cu cei mai mari decat mine" raspunzandu-le la critici severe. Îsi pune intrebarea: "Ce este stiinta?". El parcurge un excurs in istoria filosofiei - catalogheaza stiinta empirica ca "stiinta eroica"- opera unor mari oameni de stiinta - Galilei, Kepler, Newton, Einstein si Bohr.
În Capitolul VI - "Calea regala a stiintei " Stefan Nemecsek apeleaza la Karl R. Popper si face remarca: "Dezvoltarea fizicii are loc de la teorii mai putin generale la teorii mai generale". El infirma autoritatea pe care o autorizau alti filosofi si oameni de stiinta pentru inductie si evidentiaza pericolul pe care il prezinta pentru unele teorii cu grad mare de generalitate care se departeaza de nivelul atins de stiinta si se apropie de metafizica - ceea ce este in defavoarea caracterului ei stiintific. Acceptam concluzia popperiana consemneaza Stefan Nemecsek: "Aceasta explica de ce legatura cu stiinta timpului poate fi stabilita, in general numai de acele teorii care sunt propuse ca raspunsuri la situatia problematica a momentului, la difi cultatile, contradictiile si falsifi carile din acel moment". Acceptam caracterul complex si contradictoriu al cunoasterii stiintifi ce care parcurge si perioade de regres, stagnare invitabila. Adevarul are caracter relativ pe axa timpului, pentru ca este o cucerire cu caracter uman si nu un dar oferit de entitati supranaturale sau supraumane. În concluzie "calea stiin tei este o cale mareata, nobila, o cale regala stratifi cata pe dimensiunea glaciala a adevarului stiintific si pe dimensiunea umana a afectivitatii". Stefan Nemecsek identifi ca contribu tia tuturor teoriilor sub aceasta apreciere: "Toate aceste concepte si idei metafi zice au putut ajuta, inca in formele lor initiale, la ordonarea imaginii generale asupra lumii si, in anumite cazuri, au putut conduce chiar la predici incununate de succes". Popper ne dezvaluie interferenta dintre epistemologie-disciplina centrata pe cunoasterea stiintifica si gnoseologie ca teorie de maxima generalitate asupra cunoasterii stiintifi ce - si nu trebuie sa ne surprinda deoarece calea stiintei se situeaza in vecinatatea domeniului filosofiei.
În studiul: Adevar, rationalitate si progresul cunoasterii stiintifi ce, Stefan Nemecsek descopera asertiunea: "Stiinta noastra nu este cunoastere (episteme); ea nu poate atinge nici adevarul, nici probabilitate". Adevarul absolut - vizat de Popper ca finalitate imposibil de atins de catre stiinta. El evideniaza motivatia care il determina pe savant sa efectueze cercetari stiintifi ce profunde: "nazuin ta spre cunoastere, cautarea adevarului reprezinta, totusi, cel mai puternic mobil al cercetarii". Nazuinta specific umana spre cunoastere, este sustinuta de dinamica si stringenta trebuintelor umane. Stiinta a dat omenirii o formidabila putere, iar cunoasterea inseamna nemijlocit, mai exact, putere dinamica trebuintelor umane, satisfacerea lor si instrumentele construite pentru aceasta satisfacere reprezinta "primul act istoric." Fr. Engels induce asertiunea legata de satisfacerea necesitatilor istorice, si considera: "Daca in societate apare o necesitate tehnica aceasta face ca stiinta sa progreseze mai mult decat zece universitati". Francis Bacon avertiza ca si ideile preconcepute sau prejudecatile pot sa ne calauzeasca in cercetarea stiintifi ca - iar Popper - considera ca teoria cunoasterii este o teorie de stringenta actualitate. În concluzie, dupa parerea autorului Rationalitatii stiintifi ce popperiene, merita evidentiata conceptia realista a acestui mare filozof - actuala, pertinenta: "Numai prin idei indraznete, prin anticipari nejustificate, prin speculatii cutezatoare, puse mereu la incercare, putem prinde (captura) natura. Acei dintre noi care nu doresc sa-si supuna ideile riscului infirmarii, nu participa la jocul numit stiinta". În acest sens, Newton - Smith - apreciaza ca: "Conceptia lui Popper despre stiinta contine intuitia importanta ca scopul stiintei este verosimilitudinea sporita". Popper pledeaza: "Teoria cunoasterii, ca si filosofia in general, are nevoie de o apologie "pro vita sua" - o aparare a dreptului ei la existenta". El argumenteaza: "Exista un argument in apararea filosofiei. El este urmatorul: "toti oamenii au o fi ozofie, fie ca o stiu, fi e ca nu ... Dar influenta ei asupra gandirii si actiunii noastre aste adesea de-a dreptul coplesitoare". Aceasta influenta coplesitoare ne conduce la o necesitate imperioasa: trebuinta ca noi sa ne examinam critic fi osofiile noastre. Tocmai aceasta este misiunea filosofiei si insasi apararea sa: "devine necesar sa examinam critic filosofiile noastre. Aceasta este misiunea filosofiei si in aceasta consta apararea ei". Sa ne aducem aminte ce raspuns limpede ne oferea Seneca la intrebarea: "Ce este filosofia?- sfatul cel bun".
Aceasta carte a jurnalistului Stefan Nemecsek are valoarea ei incontestabila. Apare ca un leit - motiv - intrebarea lui I. Kant: "Ce pot sa cunosc? " Totul depinde de noi, oamenii care trebuie in permanenta sa ne autodepasim, sa ne demonstram valentele, valoarea intelectului nostru, o intrecere cu noi insine, acesta este destinul nostru. Karl Popper - este optimist si ne sugereaza ca: "O apropiere de adevar este posibila", iar in modestia sa intelectuala recunoaste ca ideea ii apartine lui Xenofon care a enuntat-o acum 2500 de ani.
"Zeii nu au dezvaluit muritorilor totul de la inceput Ci noi, cautand in decursul timpului, gasim ceea ce este mai bun, Adevaruri sigure despre zei si despre toate lucrurile despre care vorbesc eu.
Nu va fi cunoscut si nu va cunoaste nici un om Si chiar daca cineva ar vesti candva cel mai vestit adevar, El insusi nu si-ar da seama de aceasta, caci totul este urzit de opinie". Stefan Nemecsek nu adera la sceptism si ne invita sa adoptam o atitudine antidogmatica raportata la orice adevar descoperit de stiinta si ne propune sa fi m adepti ai rationalismului critic. Facand un salt in timp la fi losofi a moderna sa vedem cum sunt tratate intelectul si stiinta in optica lui Hegel - care are un punct de vedere transant, recurgand la versurile lui Goethe:
"Daca dispretuiesti intelectul si stiinta
Ale omului cele mai inalte daruri,
Atunci te-ai dat diavolului,
Si trebuie sa te prabusesti."
În definitiv, de ce ii este necesara omului cunoasterea? Explicatie plauzibila o gasim in afirmatia lui Jean - Marie Domenach spune Stefan Nemecsek: "Dandu-se inapoi in fata cunoasterii, ignoranta ar lasa loc unei omeniri debarasate de conflicte".
Rationalitatea stiintifi ca popperiana este o carte. Stefan Nemecsek se adreseaza iubitorilor de filozofie (de intelepciune) intr-un limbaj accesibil, chiar daca necesita revizuirea si reactualizarea din partea cititorului a operei multor fi lozofi - ajungand pana la - "Constitutia libertatii"- Frederich von Hayek laureat al premiului Nobel pentru economie, (1974) unul dintre sustinatorii morali ai lui Karl R. Popper.
Lucrarea jurnalistului Stefan Nemecsek se incheie cu capitolul XI - intitulat: "Teoria lumii a treia" - unde abordeaza problema cosmologica. Aceasta problematica este delimitata si defi nita de Popper - "Eu cred ca exista cel putin o problema filosofica in care oamenii care gandesc sunt interesati. Aceasta este problema cosmologica: problema intelegerii lumii, inclusiv a noastra insine si a cunoasterii noastre ca parte a lumii". El se declara un realist nativ. Este adeptul pluralismului ontologic: "În aceasta filozofie, lumea consta din cel putin trei categorii ontologice . . . exista trei lumi: prima este lumea fizicii sau lumea starilor fizice; a doua este lumea mentala sau lumea starilor mentale; a treia este lumea inteligibelelor sau a ideilor in sens obiectiv. Ea este lumea obiectelor posibile ale gandirii". Dupa cum incearca sa explice Nemecsek, lumea a treia popperiana este o creatie, lume supusa schimbarilor, este produsul natural, spontan si nedeliberat al indivizilor. Popper conchide "Se poate accepta realitatea si autonomia celei de-a treia lumi si in acelasi timp sa admitem ca ea este produsul activitatii umane". Care este contributia filosofului? Iata ce ne spune Popper: "Noi adaugam acestei cunoasteri, asa cum zidarii adauga unei catedrale". Pana si adoptarea rationalismului critic constituie o "decizie morala". Totusi, critica privitoare la anumite trasaturi ale practicii stiintifice, cum ar fi "imitarea stiintelor exacte" presupune autoritate a specialistului si asa-numita "stiinta normala" in sensul lui Kuhn au relevat implicatiile politice ale filosofiei popperiene a stiintei. În conceptia lui Karl R. Popper - subliniaza Nemecsek - misiunea omului de stiinta este apreciata in aceasta viziune: "caci nu detinerea cunoasterii, a adevarului irevocabil il caracterizeaza pe omului de stiinta, ci cautarea necontenita si ireverentios critica a adevarului". Omul se mandreste cu imbogatirea cunoasterii. Cunoasterea elibereaza, dar confera si putere. Fr. Hayek recomanda: "Este menirea noastra sa urmarim si sa controlam miscarea ideilor, care nu sunt efectul, ci cauza intamplarilor din arena publica". Pentru a realiza o lume mai buna, trebuie stabilite clar scopurile: "Daca vrem sa invingem in marea batalie a ideilor, afl ata in plina desfasurare, trebuie intai sa stim in ce credem. De asemenea, trebuie sa avem clar in minte ceea ce dorim sa pastram, daca vrem sa nu intram in deriva". Îmbogatirea patrimoniului nostru spiritual (cognitiv) depinde de cunostintele asimilate si Popper preconiza ca mintile cele mai valoroase au admis ca: "Ideea ignorantei recunoscute va creste odata cu progresul stiintei". Dar admite ca: "Metodele stiintifi ce de cautare a cunoasterii nu sunt capabile sa satisfaca toate nevoile de cunoastere explicita, manifestata in societate". Nu putem trece cu vederea ce afirma I. Kant referitor la rolul savantilor:"Ei inteleg ca ratiunea nu percepe decat ceea ce produce ea insasi . . . ca ea trebuie sa oblige natura sa raspunda la intrebarile ei si sa nu se lase condusa, pentru a spune astfel, in lesa de ea".
În finalul cartii, Stefan Nemecsek apreciaza ca dezbatand probleme umane din prisma pozitivismul logic, K. R. Popper s-a delimitat de acesta in teoria semnificatiei, teoria adevarului si problema verifi carii, precum si prin admiterea unei teorii a existentei. A elaborat lucrari in domeniul epistemologiei (despre cum si cat de mult putem sti despre ceea ce exista), logicii, filosofiei stiintei si filosofiei istoriei.
Astfel, liberalismul lui Popper poate sa fi e cel mai bine inteles ca o fi lozofi e stiintifi ca a politicii si ca o fi lozofi e politica a stiintei.
Pro memoria: "Gandurile fara continut sunt goale, iar intuitiile fara concepte, oarbe" (I.Kant).
prof. Ilie SARDESCU
Oricine are curiozitatea sa treaca in revista fie si numai un scurt istoric al Orastiei,
va constata ca orasul in care a aparut "Palia" lui Serban Coresi reprezinta un veritabil
"focar" de cultura. Atestata documentar la 1224, prin Diploma regelui Andrei al II-lea, Orastie (Broos, Waras, Saxopolis), a ingemanat elemente culturale germane, maghiare si romanesti, intr-o simbioza aproape perfecta. Acest spatiu transilvan, de o frumusete aparte, ne indeamna sa ne intoarcem in timp, si sa gustam din aroma unui trecut istoric bogat, incarcat de fapte, evenimente si oameni extraordinari.
Aici, la Orastie, se afla poarta de acces catre marea cultura si civilizatie dacica din Muntii Orastiei. În apropiere de Orastie, descoperim marea epopee scrisa de oastea principelui Stefan Bathory si de faptele de arme ale comitelui Pavel Chinezul, a caror curaj a impiedicat inca o data Semiluna otomana sa-si continue ofensiva catre centrul si vestul Europei.
Dar, mai presus de toate, Orastia inseamna cultura, inseamna lumina nascuta din cuvantul scris. Marele Umanist Nicolaus Olahus si-a lasat amprenta nemuritoare asupra Orastiei. Înca din anul 1582 se tiparea aici "Palia", prima traducere romaneasca a primelor cinci carti ale Vechiului Testament.
Mai tarziu, la Orastie a debutat in volum marele nuvelist si romancier Liviu Rebreanu. Aici a inceput Sebastian Bornemisa frumoasa aventura intitulata "Cosanzeana" (nu intamplator, Orastia este astazi cunoscuta si sub denumirea de "tinut al cosanzenelor".
Evolutia publicisticii orastiene nu ar fi completa fara sa amintim de "Libertatea" protopopului Ioan Mota, de minunatele poeme ale lui Dominic Stanca, poetul indragostit de Orastie, de "Revista Orastiei" si de minunatele suplimente de satira si umor, sau almanahuri care va vor fi dezvaluite in continutul cartii de fata.
Toate acestea au fost posibile datorita particularitatilor pe care le are Orastia, dar si datorita oamenilor care, prin creatiile lor, au conferit Orastiei statutul de "brand" al culturii transilvane.
Iata, asadar, de ce localitatea noastra merita din plin sa fie cunoscuta si recunoscuta ca "filon de aur" al culturii scrise din aceasta parte a Ardealului.
Demersul domnului Stefan Nemecseck este mai mult decat binevenit. Cu migala si prin metode stiintifice de cercetare, autorul dezvaluie in paginile celor doua volume o istorie pe care, cu siguranta, n-o veti intalni in alta parte. Tezaurul literar si publicistic al Orastiei este atat de vast, atat de complex, incat centralizarea "materiei brute" necesita o munca asidua. Ori, autorul cartii a reusit sa depaseasca orice obstacol, slefuind cu pricepere fiecare piesa din acest tezaur.
Îi multumesc domnului Stefan Nemecseck pentru minunatul cadou facut orastienilor si ii doresc aceeasi putere de munca de care a dat dovada in realizarea acestei lucrari. Si, de ce nu, asteptam cu interes o noua publicatie monografica, pentru ca Orastia mai are inca foarte multe lucruri de spus in domeniul culturii.
Dincolo de toate, un fapt ramane cert. Praful uitarii nu se va asterne niciodata peste istoria "tinutului cosanzenelor". Amintirea acestor locuri va ramane de-a pururi daltuita in piatra, in marmura, in metal, dar mai ales in cuvantul scris.
Închei aceasta scurta introducere, citandu-l pe Tudor Arghezi, om de litere pentru care Orastia a fost acelasi "filon" de cultura, izvor datator de putere si forta creatoare: "Din emotie in emotie, am simtit de cateva ori o lacrima cazandu-mi pe cate o fila. O sa ma duc de m-ar lasa puterile, la Orastie, sa plang la zidurile ei"...
Primarul Municipiului Orastie,
Alexandru MUNTEANU
Despre Orastie, un oras care a ridicat o statuie cartii Palia de la Orastie,
s-a scris atat de mult, incat te intrebi ce anume s-ar mai putea adauga la cele
spuse in multele studii, articole, memorialistica. Adevarul este ca orasul
acesta vegheat de cetatile dacice, de apele Muresului, mai are inca multe
necunoscute. O demonstreaza cartea publicata recent de Stefan Nemecsek,
"Carte, literatura si presa la Orastie (de la inceputuri pana in 1944),
Editura "Realitatea romaneasca", Timisoara, 2010, prefata de Crisu Dascalu.
Lucrarea, doua volume, 680 de pagini, este rodul unor indelungate cercetari,
cu precadere in anii 2010-2011, in arhive, biblioteci, muzee. Saptamanal acest
inimos ziarist din Valea Jiului se deplasa la Deva, Orastie, Alba Iulia, Cluj,
Sibiu pentru a cerceta colectiile de ziare, fondul de carte veche, orice document
despre judetul Hunedoara. Informatiile adunate, multe inedite, au fost supuse
unor riguroase interpretari. Pe buna dreptate, prefatatorul cartii, Crisu Dascalu,
o numeste "Un dar facut culturii romane. "Stefan Nemecek scrie domnia sa, este
interesat, ba as zice, fascinat de universul cuvantului tiparit, materializat
in carti si publicatii aparute de-a lungul timpului la Orastie si in imprejurimi,
fara a ignora institutiile care le produc, care le tezaurizeaza, si care le
folosesc, adica tipografiile, bibliotecile, scolile si bisericile.Desi prin titlu suntem lasati sa intelegem ca ar fi vorba doar de Orastie, citindu-i paginile vom constata numaidecat ca interesul autorului ( si prin el al nostru) se extinde intregului tinut hunedorean si nu odata dincolo de el. Este o cale sigura de a releva meritele orasului si ale locuitorilor lui asa cum s-au sedimentat in timp prin raportare la ce s-a infaptuit mai aproape sau mai departe. Acest specific al locului, dar si al felului cum oamenii urbei au acceptat influente dintre cele mai diverse si in care au stiut sa le fructifice".
O privire de ansamblu asupra Orastiei, cum se intituleaza primul capitol al cartii in discutie, ne aduce in fata un targ cu o existenta europeana nu doar prin asezare sa geografica, ci, mai ales, prin harnicia populatiei, romani, sasi, maghiari, care a cladit biserici, a ridicat ziduri trainice, a dezvoltat mestesugurilor si invatamantul, implicit cultura pe masura ce s-a aliniat la ceea ce se intampla in lumea europeana. Aici au trait si si-au dedicat viata cuvantului scris cateva mari personalitati, cum a fost Sebastian Bornemisa, nascut in Burjuc,Hunedoara, Ioan Mota, fiu de preot din satul Nojag de langa Deva, sau, in plin Ev Mediu, Presbiter Georgius din Romos, rapit de turci in 1422 in timpul asediului Sebesului, cunoscut sub numele Studentul din Romos, autor al unei lucrari "Tratat despre credintele, obiceiurile, viata si vicleniile turcilor" tiparita la Urach in 1482. Leopold Negy ( 1816-1869 ), fiul unui avocat local, a scris o istorie (26 de pagini ) a orasului, in care consemneaza evenimentele importante, cum a fost o intrunire a nobilimii la 1630, invazia turcilor in 1661 condusi de Ali Pasa cand au distrus orasul din temelii, descrie cetatea, biserica fortificata. Stefan Nemecsek comenteaza alte evenimente ce au avut loc in Orastie si imprejurimi precizand ca fiecare epoca a lasat urme vizibile in configuratia locurilor consemnate de savanti, ca de exemplu Vasile Parvan in a sa "Dacia. Civilizatii antice din tarile carpato-dunerene".
Si in judetul Hunedoara, cartea, in principal cea religioasa, a fost faclia aprinsa pentru a lumina mintile oamenilor. Ele, acele carti vechi, constituie astazi, colectii de o inestimabila valoare, pe care autorul le-a cercetat la Muzeul Civilsizatiei Dacice si Romane din Deva si la Biblioteca Judeteana "Ovid Densusianu". Acele monumente ale culturii noastre vechi sunt adevarate lectii de istorie si prin informatiile ce le contin insemnarile facute de posesori. Din astfel de consemnari aflam numele cumparatorilor, pretul, al celor care le-au scos din anonimat, referiri la calamitati naturale, evenimente familiale. Exista credinta ca o carte sfanta odata cumparata te fereste de marile necazuri provocate de cataclisme, sau ca prin cumpararea unei carti sfinte omul si-a cinstit un eveniment legat de familia sa. Capitolul al II-lea se ocupa de cultura spirituala a orasului incepand din Evul Mediu pana in secolul al XIX-lea: primele creatii literare artistice, scoala, societatile culturale la Orastie, , ASTRA si viata culturala, legaturile culturale ale orasului cu "Societatea pentru fond de teatru roman", tipografiile din oras , ziare, note bibliografice. Un amplu capitol prezinta istoria tiparirii acelei pietre de temelie a culturii noastre vechi, Palia de la Orastie, primele doua capitole din Biblie, Geneza si Exodul, (161 de foi, 322 de pagini) intre anii 1581-1582, de catre fiul diaconului Coresi, Serban, mesterul mare tipograf, si Marian diaconul. Comentariul asupra Paliei de la Orastie este amanuntit, la obiect cu precizari asupra traducerii si observatii aspra limbii. "În tot cazul, precizeaza autorul, Palia este o lucrare originala. Traducatorii au pus in ea tot mestesugul in uz atunci. Din paginile ei transpira un spirit de mare raspundere fata de text dar si unul de independent".
Partea de greutate a cartii lui Stefan Nemecsek o constituie cea referitoare la presa. Printre primele ziare aparute aici au fost, "Revista Orastiei" la care au colaborat scriitori nu doar din Transilvania, ci si din Romania, "Actualitatea" ( 1901-1905), publicatie politico-economica, sociala si literara, care a militat pentru adaptarea activismului parlamentar ca o noua tactica a Partidului National Roman. Saptamanalul "Libertatea" (1902-1935) a fost scrisa de un grup de intelectuali romani adepti ai activismului politic, printre fondatori fiind si hateganul Victor Bontescu. În paginile ei sunt relevate pe larg evenimentele din preajma Unirii. Într-un subcapitol aparte autorul scrie despre Ziare cu profil literar. "Foaie interesanta", de pilda, urmarea cultivarea gustul pentru lectura si luminarea poporului prin cultura. Avea rubrici speciale: La joc, Pagini din trecutul neamului. A comentat marile evenimente din istoria romanilor. Aici au colaborat, printre altii, pe Liviu Rebreanu, Octavian Goga, I. Agarbiceanu, Mihail Sadoveranu.
"Tovarasia" ( 1906-1911, 1919-1927 ), ziar cu profil economic, a treia categorie a periodicelor hunedorene, avea ca principalul obiectiv "intarirea si dezvoltarea economiei noastre nationale" intrucat "viitorul apartine vietii economice".
"Studii stiintifice" (1910-1912) redactata aproape in intregime de Gavril Todica, considera ca "adevarata cultura nu se poate infiripa numai cu literatura frumoasa fara temeiul solid al stiintelor exacte". Publicatia releva binefacerile aduse economiei de descoperirile stiintifice. Scrie despre soarta economiei romanesti, despre rolul stiintei in viata societatii, a poporul roman, care "are nevoie de o mai serioasa educatie economico-stiintifica". Tot Gavril Todica a editat in 1912 revistele "Palavre", "Hades", axate pe studii de filozofie, despre preocuparile stiintei.
Concluzia acestui capitol o gasim la pagina 369: "Presa din Orastie, fie ea politica, culturala, stiintifica, economica sau de profil, s-a incadrat in profilul presei din Romania, fiind insa ancorata in realitatile judetului in care s-a tiparit. Luptand prin mijloacele specifice lor pentru ridicarea economica, stiintifica, culturala a judetului, publicatiile hunedorene au contribuit si ele la consolidarea legaturilor dintre romanii vremelnic despartiti de vicistitudinile istoriei".
Prima parte a volumului al II-lea, capitolele 3, 4, 5, debuteaza printr-un studiu despre calendare, almanahuri, anuare scolare aparute la Orastie in special dupa 1918, cum au fost "Calendarul bunului econom" si "Calendarul national" al "Foii interesante". Profilul acestora era mixt, cu rubrici ce priveau configuratia localitatilor, a diferitelor categorii sociale, in special a lumii satelor. Printre acestea se inscrie ca un unicat "Calendarul scriitorilor de la noi" redactat de Sebastian Bornemisa. El prezinta in almanah biografia a 46 de scriitori cunoscuti sau mai putin cunoscuti, cu fotografiile lor. Printre acestia, I. Agarbiceanu, Octavian Goga, George Cosbuc, Ilarie Chendi, Sextil Puscariu, Petre Dulfu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga s.a. Partea literara cuprinde nuvele, povestiri si un numar mare de poezii. În Orastie" s-au tiparit in special dupa 1918 mai multe carti in limba romana, maghiara si germana. De interes au fost plachetele de versuri ale marilor poeti romani. Nu au lipsit cartile cu profil stiintific si economic, o alta realizare a lui Sebastian Bornemisa si Ioan Mota. Cititorul va putea afla amanunte din viata acestor personalitati, contributia lor la dezvoltarea culturii romanesti. Sebastian Bornemisa, aproape uitat astazi, a fost si primar al Clujului, a ocupat functii in guvernele de dupa Unire, proprietar de publicatii, poet, prozator, ziarist. În cartea in discutie se analizeaza volumul "Cum s-ar putea infaptui o Romanie noua si fericita - pareri, insemnari si indemnuri politice scrise pe seama plugarilor de Sebastian Bornemisa, directorul gazetei "Lumea si tara". Dupa o analiza a societatii romanesti a timpului el propunea metode de guvernare moderne, cu oameni noi, nu cei "susceptibili de insuficiente morale". Principala sa publicatie a fost revista literara "Cosinzeana" careia Stefan Nemecsek ii face o ampla prezentare. Redactata si tiparita la Orastie, in perioada 1911-1915, continuata la Cluj dupa Unire, a fost o publicatie literara cu valoare nationala, asemenea celor de prestigiu, "Familia", "Luceafarul", atat prin colaboratorii ei, cat si prin tinuta de ansamblu, prin prezentarea grafica si estetica, a impulsionat miscarea literara de calitate in general si a presei in special.
Capitolul final al Volumului al II-lea descrie bibliotecile din oras, existente in scoli, biserici, muzee, precum si programele si activitatile acestora si continua cu analiza perioadei interbelice (1918.1944 ). Prin ample si binevenite comentarii despre noile publicatii din oras, aflam amanunte despre activitatea Astrei, si altele ce dau prestigiu acestui municipiu care merge in linia lui ascendenta cu adaugiri, impliniri ce poarta amprenta initiativelor unor oameni inimosi care nu au lasat sa se piarda valorile locului.
Capitolul "Bibliografie" , 37 de pagini, cuprinde titlurile celor 81 de ziare si reviste consultate de autor in arhiva Muzeului Civilizatiei Dace si Romane din Deva, fiecare cu datele de referinta: denumirea, profilul, locul aparitiei, dimensiunea, numele proprietarului, al redactorului principal, tipografia, orientarea politica, colaboratori, numere existente. Lista se continua cu alte domenii cercetate: colectii, arhive, dictionare, autori si lucrari de referinta, 116 titluri. De remarcat ca fiecare capitol se incheie cu lista referirilor bibliografice.
Radu IGNA
De multi ani, vreau sa scriu cate ceva despre Stefan Nemecsek perceput mereu ca inzestrat
cu harul de A FACE, cum putini sunt prin preajma noastra.Mi-a cazut sub ochi Presa hunedoreana si Literatura hunedoreana (de la inceputuri pana in prezent). Impunatoare, bine scrisa, bine ilustrata, convingatoare ! Multi, multi ani de documentare, substantial efort de sintetizare si esentializare. Fie si pentru atat i se asigura lui Stefan rolul cel mai important in depistarea trecutului din Vale.
Simtindu-se creativ, mustaciosul nostru domn pregateste pentru tipar 2 volume "punctuale" CARTE, LITERATURA SI PRESA LA ORASTIE (de la inceputuri pana azi). Îl invidiez pozitiv si-l laud stiind ca nici detractorii n-au sa-i lipseasca.
Sa aflu ca Studentul din Romos (Cristian Cloos) este fiu de taran din Romos, cel care ne-a lasat Tratatul despre moravurile … (1475) deci, in anul bataliei de la Vaslui (condusa de Stefan cel Mare), ca intr-un ziar hunedorean din 1924 se gaseste o descriere a chipului lui Isus, dupa un document a politiei romane a timpului, ca primul enciclopedist roman, Nicolaus Olahus pleaca sa "lumineze" Europa de la Orastie cu substantiale informatii despre acesta si apoi de alta lista cu mari personalitati - a fost prilej de mare satisfactie intelectuala.
Cele 5 capitole (in ambele volume) egale ca importanta informatiei, individualizarile pentru Palia de la Orastie, despre Sebastian Bornemisa, despre tipografiile, librariile si bibliotecile Orastiei dar si "cultura perioadei interbelice" mi se par emblematice pentru munca acestui cercetaror unic in toata tara, care sper ca va ramane astfel pentru toata romanimea, (desi acorda spatiu si literaturii maghiare). Stefan are un stil alert, de mare povestitor si comunicand afectuos tuturor, ceea ce el a avut ocazia sa cunoasca singur. Carti care trebuiesc citite de noi si urmasii nostri.
Prof. dr. Dumitru V. MARIN
Dupa ce a scos de sub tipar doua carti de referinta pentru istoriografia literara
a tinuturilor hunedorene, "Presa hunedoreana (de la inceputuri si pana in prezent)"
si "Literatura hunedoreana (de la inceputuri si pana in prezent)", Stefan Nemecsek
ne mai uimeste inca odata prin prolificitatea sa ca istoriograf literar, recidivand
in domeniu cu o noua lucrare de proportii in doua volume (peste 670 pagini), "Carte,
literatura si presa la Orastie (de la inceputuri si pana in 1944)".Lucrarea contine 5 capitole judicios organizate atat logic, cat si cronologic, dovedind, daca mai era nevoie, minutioasa si trudnica munca de cercetare desfasurata de autor pentru intocmirea acesteia. Desigur ca lucrarile mentionate anterior au fost o baza importanta actualei lucrari, insa aceasta se dovedeste a fi un exemplu miraculos de munca de documentare dusa pana la paroxism.
Întamplarea face sa-l cunosc mai bine pe autor si sa-i cunosc preocuparile si agitatia zilnica, fapt care ma face sa ma intreb de-a dreptul cu uluire cand a putut efectua aceasta imensa munca de documentare pentru lucrarea de fata. Pentru ca fiecare capitol al lucrarii este un veritabil manual din care nu afli doar titluri si perioade de timp, ci poti efectiv sa cunosti elemente de continut al domeniului sau lucrarilor mentionate. Iar Orastia a fost dintotdeauna un focar al culturii romanesti si probabil ca si acesta a fost un motiv al autorului pentru alegerea zonei de studiu a acestui fenomen.
Nu vreau sa ocup spatiul tipografic prin prezentarea modului de organizare a lucrarii, vreau doar sa remarc o sistematizare riguroasa a tuturor domeniilor prezentate, astfel incat cititorul, fie ca citeste pur si simplu lucrarea, fie ca vrea sa o foloseasca pentru documentare pe un domeniu restrans, poate realiza acest lucru cu usurinta. Pe de alta parte, lucrarea reia, din publicatiile studiate, anumite creatii literare ale unor autori de marca din alte zone ale tarii, dovedind ca miscarea culturala din zona Orastiei era cunoscuta si apreciata in intreaga tara.
Nu este lipsit de interes faptul ca lucrarea consacra un spatiu important prezentarii amanuntite a unor personalitati culturale de referinta ale vremii (Sebastian Bornemisa si Ioan Mota), oameni care au marcat incontestabil conceptiile vremii.
Este indubitabil ca Stefan Nemecsek este un impatimit al istoriografiei literare, pentru el documentarea in domeniu este o placere, o pasiune care il devora pana la epuizare. Iar creatiile sale in domeniu devin, prin pasiunea cu care sunt nascute, adevarati copii ai sai. Si, ca orice parinte care isi iubeste progeniturile, dand curs invitatiilor primite, Stefan Nemecsek duce o asidua activitate de promovare a lor. Astfel, de curand invitat la Chisinau in Republica Moldova la Salonul international de carte (07-10 aprilie 2011), lucrarea de care vorbim s-a bucurat de o elogioasa primire. Se cuvin remarcate si invitatiile in urma carora autorul a participat cu lucrarile sale la diverse proiecte culturale cum ar fi cel derulat la Istanbul de Fundatia culturala TUNA FORUM impreuna cu Academia Romana si Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania sau invitatia Bibliotecii ziarului "Observatorul" din Toronto - Canada, acestea fiind unanim apreciate. Este impresionant, de asemenea, periplul autorului si succesul avut cu lucrarile sale de istoriografie literara si nu numai, la Bruxelles, Strasbourg, Cairo, Izmir si Istanbul.
Oricat ar fi de inversunati adversarii lui Stefan Nemecsek (si are destui), nu se poate nega efortul si daruirea cu care autorul si-a scris lucrarile, iar, prin aprecierile de care se bucura, valoarea pe care o capata acestea si, implicit, autorul lor.
- Felicitari, Stefan Nemecsek, si mergi mai departe pe drumul tau!
Ion URDA