Sonetul ca bunăstare sufletească
Sonetul ca bunăstare sufletească Se poartă, este la modă duelul epigramistic, care stârnește satisfacții estetice, bucurii ludice, schimbul de replici așezat pe umor și pe bunăstare lingvistică.
Un caz aparte al duelurilor ludice îl reprezintă, însă, cel dintre David Valentin și Camelia Ardelean, care aduce în arenă conflictul epic al sonetelor. Este o întreprindere curajoasă și inedită, de mare valoare literară, îmi permit să o spun, pentru că argumentele se găsesc în cuprinsul acestei cărți, pe care o consider o bijuterie literară.
Sonetul nu este la îndemâna oricui. El cere din partea autorului migală, îndemânare și evident, har poetic. Cei doi autori trec dintr-un subiect într-altul, cu argumentele sonetului așezate într-un tipar ce stârnește zâmbete colocviale și îl ajută pe cititor să-și descopere starea de bine, sufletească, augmentată de aceste creații literare.
Cei doi autori își aruncă săgeți bine ascuțite, care își găsesc ținta și replica imediată. Dacă David Valentin adoptă atitudinea unui cavaler dintr-o epocă a curtoaziei princiare, ei bine, Camelia Ardelean este mai terestră, mai vie și
mai aproape de realitatea care-și pierde romantismul:
Certitudine – David Valentin
Observ că romantismul îți lipsește,
Nu vrei romanțe, scene cu balcoane,
Ci conturi pline, vile din betoane
Și câte-un fish (în românește, pește).
Refuz, pe bandă, sute de cucoane,
Ce fost-au trufandale dulci, firește;
Mașina de cusut nu prididește
Să le cârpească piei și silicoane.
Ca un Luceafăr, singur, menestrelul
Nabab, ducând o viață de ascet,
Doar ție-aș vrea să îți ofer inelul,
Împărtășind cu tine un secret:
De paturi late plin îmi e castelul,
Dar jur că e mai bine în boschet
Confort – Camelia Ardelean
Decât o Julietă flămânzită,
Cu triluri şi romanţe sub balcoane,
Mai bine-n riduri Botox, silicoane,
Şi-n portmoneu lovele de o pită.
Aş renunţa la mofturi de cucoane
Şi m-aş lăsa de tine răcorită,
Într-un boschet, la munte, pe-o pepită
Ori pe-un inel veridic, nu zorzoane.
Dar peştii îi prefer în farfurie,
Cu sos de roşii sau de usturoi.
Am cereri de nevastă peste-o mie,
Găseşte un trifoi cu patru foi,
Ca să-ţi surâdă şansa tocmai ţie
Şi tu să fii bondarul meu din roi!