Page 9 - Avram Iancu

Avram Iancu a precizat foarte clar implicarea sa în timpul revoluției române.

Astfel, în scrisoarea trimisă lui Simonffy, Avram Iancu preciza:

„Să credeți domnilor că răscularea noastră nu s-a întâmplat prin amăgirea Austriei, ci

pe noi ne-a răsculat nerecunoașterea naționalității, tirăniile și barbariile conservatorilor

și aristocraților maghiari din Transilvania, pe care poporul în această epocă nu le-a mai

putut suferi”

De la bun început, trebuie menționat faptul că Avram Iancu a acționat în

conformitatea cu hotărârile celei de-a treia Adunări Naționale de la Blaj, lucru

menționat la începutul raportului său:

„În urma hotărârii luate, în a doua jumătate a lunii sept. 1848 în Blaj «de a înființa în

puterea dreptului tuturor popoarelor monarhiei și gardă națională românească, pentru a

menține ordinea și siguranța în cercurile și satele românești, și pentru a ne apăra în

contra terorismului maghiar» mă întorsei, după împrăștierea adunării în munții mei, și

așezându-mă la Câmpeni, începui organizarea gărzii naționale”.

Oastea lui Avram Iancu era întemeiată pe principiul recrutării și constituirii

teritoriale a luptătorilor, care erau foarte buni cunoscători ai terenului și bine adaptați

climei aspre din timpul iernii. Recrutarea s-a făcut prin conscrierea pe parohii a

bărbaților de la 17 la 25 de ani.