Page 11 - Avram Iancu

Din păcate, lucrurile nu s-au desfășurat pașnic la Zlatna, Avram Iancu notând

că la 23 octombrie românii au fost chemați în oraș pentru a discuta condițiile de

dezarmare, luându-se înțelegerea ca în timpul acestor tratative, ambele părți să

depună armele:

„Românii au depus toți armele cu cea mai mare bună credință, unii se odihneau fără

nicio grijă, alții s-au pus să prânzească, pe când fruntașii lor tratau cu maghiarii. Aceștia

nu au depus toți armele, ci numai cei din primele rânduri, ceilalți le-au ascuns mișelesc

sub hainele lor, între picioare și la spate. Și tunurile erau așezate în ordine de bătaie mai

în urmă. Pe când românii discutau fără nicio bănuială, cerând cu insistență ca ungurii

să depună armele, consilierul montan Nemegyei, comandantul gărzii ungurești, strigă

odată pe ungurește «foc». Maghiarii înarmați năvăliră înainte și împușcară mișelește pe

românii fără arme. Mai mulți români au căzut morți. Ceilalți se împrăștiară în

împrejurimi, mulți lăsându-și armele jos unde le depuseseră. Tunurile bubuiau

împușcând în toate direcțiile”.

Teritoriul munților Apuseni se împărțise de la început în patru prefecturi. După

evenimentele tragice de la Zlatna, aici nu a mai fost organizată o prefectură așa cum se

stabilise, astfel, prefectura lui Avram Iancu se întindea până la Alba Iulia și Aiud.