Page 11 - Avram Iancu
P. 11
Din păcate, lucrurile nu s-au desfășurat pașnic la Zlatna, Avram Iancu notând
că la 23 octombrie românii au fost chemați în oraș pentru a discuta condițiile de
dezarmare, luându-se înțelegerea ca în timpul acestor tratative, ambele părți să
depună armele:
„Românii au depus toți armele cu cea mai mare bună credință, unii se odihneau fără
nicio grijă, alții s-au pus să prânzească, pe când fruntașii lor tratau cu maghiarii. Aceștia
nu au depus toți armele, ci numai cei din primele rânduri, ceilalți le-au ascuns mișelesc
sub hainele lor, între picioare și la spate. Și tunurile erau așezate în ordine de bătaie mai
în urmă. Pe când românii discutau fără nicio bănuială, cerând cu insistență ca ungurii
să depună armele, consilierul montan Nemegyei, comandantul gărzii ungurești, strigă
odată pe ungurește «foc». Maghiarii înarmați năvăliră înainte și împușcară mișelește pe
românii fără arme. Mai mulți români au căzut morți. Ceilalți se împrăștiară în
împrejurimi, mulți lăsându-și armele jos unde le depuseseră. Tunurile bubuiau
împușcând în toate direcțiile”.
Teritoriul munților Apuseni se împărțise de la început în patru prefecturi. După
evenimentele tragice de la Zlatna, aici nu a mai fost organizată o prefectură așa cum se
stabilise, astfel, prefectura lui Avram Iancu se întindea până la Alba Iulia și Aiud.