Page 13 - Avram Iancu

În februarie 1849, s-a dat o primă bătălie la Mărișel urmată de o altă la 12

martie, descrisă astfel de Avram Iancu:

Pentru a putea însă rezista cu oarecare șansă unui dușman atât de numeros părea

necesar a-l face să creadă că avea să lupte cu o trupă mult mai numeroasă. Deci pentru

a-i speria, și pentru a putea observa mai bine mișcările sale și a da la timpul oportun

semnalul de atac, o demonstrație de pe înălțimea dealului Grohotu era absolut necesară;

dar după ocuparea celor trei puncte menționate mai sus nu mai rămăseseră deloc trupe

disponibile. Atunci se oferiră pentru această demonstrație femeile bravilor munteni. Ele

fură oarecum organizate în grabă; Pelagia Roșu, nora centurionului Roșu, comandantul

locuitorilor, fu însărcinată cu conducerea lor, hotărându-se felul cum se va face această

demonstrație. Pe cap cu pălării bărbătești încălecară toate și se suiră în cea mai frumoasă

ordine pe muntele Grohot în sus. Ajunse pe înălțime, ele se împărțiră astfel, ca să nu fie

văzute de dușman; numai Pelaghia Roșu observa de pe o înălțime mișcările armatei

ungurești. Când aceasta sosi la punctul desemnat mai dinainte, Pelaghia sufla din corn,

călărețele apărură din toate părțile și făcând un zgomot mare se puseseră în mișcare.

Acesta era pentru mărișeni semnul de atac. Ei se năpustiră din toate părțile asupra

dușmanului aducând cea mai mare zăpăceală în rândurile lui. Lupta fu scurtă căci

ungurii nu mai căutară să lupte ci să scape cu viață”.