Page 32 - Albina_1959_04
P. 32

AUT                                                                                              care  au  hotărît   aceasta,  ei  trăiau
                                                                                                                         în  vreo  zece  garnituri  de  tren.  De­
                                                                                                                         sigur  că  în  adunarea  generală  în
                                                                                                                        amintirile  pe  care  vi  le-am  împărtă­
                       PRIMĂVERI                                                                                        şit.
                                                                                                                         Pentru  supunerea  naturii
                                                                                                                          Cei  din  Cegani  au  rezolvat  întîi
                                                                                                                         problema  pîinii.  Asta  le-a  lăsat  slo­
                                                                                                                         bode  gîndurile.  La  început,  cînd  in­
                                                                                                                         ginerul  agronom   vîra  termometrul
                                                                                                                         în  pămînt,  ţistuiau  unii  de  mirare.
                                                                                                                         Acum  vin  şi  întreabă  nerăbdători :
                                                                                                                        „Cît  arată ?  Ii  dăm  drumul  cu  bum­
                                                                                                                         bacul ?'  Cînd  termometrul  dă  sem­
                                                                                                                         nalul,  pornesc  cu  toate  maşinile  la
                                                                                                                         cîmp,  ca-ntr-o  ofensivă.
                                                                                                                          Problema  lotului  experimental   a
                                                                                                                         stîrnit  discuţii  în  adunare.
                                                                                                                          —  „O  să  irosim  muncă  degeaba,  a
                                                                                                                         spus  Mitu  Pavel,  brigadier  la  cultu­
                                                        A  înflorit  livada  colectivei.                                 ra  sfeclei  de  zahăr.  120.000  kg,  de
                                                                                                                         sfeclă  la  hectar  e  peste  poate".  In­
                       Un pionier străbate  stepa      în  Cegani.  Din  1956  întreg  satul  e   au  braţele   lui.   Aici  nu  i-a  mai   ginerul  i-a  demonstrat  răbdător,  cu
                                                       colectivizat.  E  împlinirea  unui  ade­  dijmuit  nimeni  venitul.  Domneau   creionul  pe  hîrtie,  că  e  cu  putinţă.
                        In  fiecare  zi  Gică  Banu,  elev  din-   văr  pe  care  l-au  rostit  comuniştii   alte   rînduieli  pe  care   odată  nu   Mitu  n-a  mai  contrazis,  dar  a  plecat
                       tr-a  IlI-a,  îi  aduce  în  legăturică  de   cu  nouă  ani  în  urmă.  le  înţelesese.  Intr-un  an  de  zile   petrecut  de  îndoieli.  L-au  frămîntat
                      mîncare  lui  „tata  moşu“.   Ajuns  la   —  „Ăsta-i  singurul   nostru  drum.   schimba   cocioaba   pe  care   i-o   toată  seara  şi  toată  noaptea  şi  ca-n
                       coliba  de  pe  marginea  bălţii,   zice   Păşind  pe  el  scăpăm  de  exploata­  ştia  şi  copiii,  de  la  marginea  satului   atîtea  rînduri  s-a  sfătuit  cu  nevasta.
                       „săru-mîna"  şi-apoi  se  duce  să  se   rea  chiaburească.  Ne  făurim  o  viaţă   dinspre   Borduşani,  cu   o  locuinţă   Aşa  cum  făcea  cîndva  cînd  le  lip­
                       zbenguie  cu  dulăul.  Bătrînul   des­  omenească'.  Ion  Nae,  Meagu  Văda­  omenească.   A  fost  învrednicit  cu   sea  îmbucătura  pe  a  doua  zi,  sau
                      face  nodul  năframei,  priveşte  nerăb­  na  şi  Ioniţă  Ivanciu,  azi  secretarul   sarcina  de  agitator  şi  primul   spre   cum  au  făcut  cînd  au  luat  hotărîrea
                       dător  înăuntru  şi  desluşeşte  felurile.   organizaţiei  de  bază,  sînt  aici  ca  şi   care  şi-a  îndreptat  ochii  a  fost  Ma­  cea  mare  de  a   intra  în  colectivă.
                      Azi  are  friptură  de  miel  cu  acritură.   ieri.  ca  şi  acum  nouă  ani.  Spun  că   rin  Gheorghe.  care-ŞT  ducea   viaţa   De  astă-dată  la  mijloc  era  o  proble­
                       Ieri  a  avut  peşte.  Miine  o  să   fie   in  primele  zile  le  aţineau  chiaburii   argăţind  şi  în  care  se  recunoştea  pe   mă  de  ştiinţă.   „Se  poate   Mitula
                       alte  bunătăţi.  Pe  acasă  n-a  mai  dat   calea  şi  interpuşii  lor,  şi-i  batjoco­  el,  fostul  Nae  Martin.  Cei  înscrişi   dacă  se  lucrează  altfel  pămîntul"  —-
                       de  cîteva  zile.  dar  simte,  după  gus­  reau  şi-i   ameninţau  dacă   vedeau   îşi  făceau  în  curînd  case  şi-şi  rîn-   şi-a  dat  cu  părerea  femeia.
                      tul  şi  bogăţia  mîncării,  că  baba  are   că-s  neclintiţi.  Iar  Gheorghe   Băilă,   duiau   traiul.   Realitatea   aceasta   Dacă  se  lucrează  altfel  pămîntul...
                      de  toate  si  că  e  mulţumită.  Mestecă  care  muncea  cu  ziua  la  chiaburi,  ca  biruia  neîncrederea  celor   dinafară,   In  zilele  următoare  90  de  colectivişti
                                                                                        grăbind  coacerea  unui  îndelungat  şi   răscoleau  lotul  de   experienţă   cu
                                                                                        plin  de  frămînt  proces  sufletesc.  O   sapa  la  60  cm.  adîncime.  Acolo  au
                                                                                        familie  aducea   neîncetat  după  sine   aşezat  primul  strat  de  îngrăşămînt,
                                                                                        alta.  Timpul  şi  legile  vieţii  acţionau   iar  peste  el  pămîntul.  Apoi  alt  strat
                                                                                        în  favoarea   gospodăriei  colective.  şi  din  nou  pămînt.  Au  repetat  ope­
                                                                                                                        raţia  de  trei   ori.  La   sfîrşit  lotul
                                                                                               Recunoştinţă             înălţat  cu  25  cm.  arăta  ca  o  imensă
                                                                                                                        masă  de  aluat  dospit.  Au   muncit
                                                                                         In  zilele  începutului  le-a  fost  a-   mult,  dar  pentru  prima  oară  în  via­
                                                                                       proape,  ceas  de  ceas,  sprijinul  cefe­  ţa  lor  erau  minaţi  nu  de  foame  sau
                                                                                        riştilor  din  Feteşti.  îşi  făcuseră  obi­  de  biciul  vechilului,  ci  de  un  păti­
                                                                                        ceiul  să  vină  în  fiecare  vară   să-i   maş  interes  ştiinţific.   „Apăi,  dacă
                                                                                                                        vîri  aici  un  băţ,  înmugureşte'  —  a
                                                                                       ajute  la  cules.  De  se  rupea  un  fier   aruncat   cineva  la  sfîrşit  o  glumă,
                                                                                        de  plug,  de  pierdeau  un  şurub,  Ia   care,  ca  orice   glumă,   are  dramul
                                                                                        ei  dădeau  fuga.  Sudorul  din  atelier   eă  de  seriozitate.
                                                                                        îşi  lăsa  lucrul  de-o  parte  şi  repara   -   *
                                                                                        întîi  scula  colectivistului.    Colectiviştii  din  Cegani   sînt  bo­
                                                                                         îşi  amintesc  acum,  după  nouă  ani,   gaţi  şi  mîndri.  Anul  trecut  au  avut
                                                                                        cu  exactitate  fiecare  amănunt  şi  nu­  peste  2.700.000  lei  venit.  Dacă  pe
                                                                                                                        unii  îi  mai  pălesc  cîteodată
                                                                                                                                                  păre­
                                                                                       me  de  muncitor,  fiindcă  le-au  scris   rile  de  rău,   este  pentru  faptul  că
                                                                                       în  inima  lor.                  n-au  intrat  în  colectivă  cu  un  ceas
                    Echipa  de  pescari colectivişti condusă de Oprea Simion,  îşi pregăteşte  uneltele  De  mult  gospodăria  stă  pe  picioa­  mai  devreme.  Prezentul  e  însă  prea
                                                                                       rele  ei.  In  satul  de  stepă  unde  nu   plin  ca  să  le  lase  timp  pentru  asta.
                      încet  că  nu-1  zoreşte  nimeni  şi  se   şi  Andrei  Lixandru,  spunaau  că  n-o   se  auzea  decît  cîntecul  de  cobe  al   Acum  bătrînul   Ştefan  Iacob   îşi
                      gindeşte,  cu  privirea  dusă  pe  apă.  să  intre  în  colectivă  chiar  de-ar  fi   morii  chiabureşti,  trepidează   moto­  îngăduie  să  citească  în  tihnă  ziarul,
                       Raţele  ca  nişte  bulgări  de   spumă   să  mănînce  pămînt  de  sub  picioare.   rul  uzinei  electrice  şi  existenţa  lui   iar  Gheorghe  Dobre,  ţiganul  „isploa-
                    J au  ticsit  balta.  Se  distrează  privin-   Asta  fiindcă  erau  pe  atunci  la  chere­  o  simt  sute  de  colectivişti  cînd  pri­  tat  pînă  la  sînge'  cum  spune  chiar
                    Ej  du-le  cum  se  dau  cu  fundul  în  sus   mul  chiaburilor.  Primăvara  însă  cînd   vesc  aninată  sus  în  grindă  „lampa   el,  se  gîndeşte  să-şi  pună  dinţi  de
                    fţ  cotrobăind  în  mîl.  I  le-a  dat  colec­  au terminat  ultimul bob, tot la  colecti­  lui  Ilici“.  Colectiva   numără   două   aur,  în  locul  celor  pierduţi  demult
                    ta  tiva  în  grijă,  cîteva  sute  de  bucăţi   vişti  au  venit  să   ceară,  că  lor  le   autocamioane,  şase  motoare  stabile,   în  anii  cînd  era  slugă.  în  satul  co­
                    1 j  de  rasă  Pekin.   Cum  s-au  mai  în-   prisosea.  Şi  aceştia  le-au  dat   din   trei  pompe  de  irigat,  ateliere  acţio­  lectivizat  nu  mai  sînt  analfabeţi  şi
                    }Şj  mulţit.  Cum  au  mai  crescut  şi  cum   inimă,  fără   tocmeală  şi  fără  să  le            cocioabe  şi  nu  mai  mor  copiii.  Pot
                    'î  sau  mai  dezvoltat  toate  în  jurul  lui   pomenească  ceva,  cu  grijă  mare  să   nate  mecanic.  Cînd li se  rupe o piesă   fi  văzuţi  ia  creşă,  servind  taman  la
                    Ş  de  cînd  e  colectivă-n  sat.  Pe  5  hec­  nu  le  rănească  mîndria  şi  aşa  în­  nu se mai  duc la Feteşti şi primii  care   ceasul  acesta  pîine unsă din belşug cu
                      tar^ se  întind  acareturile  gospodăriei   deajuns  pusă  la  încercare.  se  bucură  văzînd  că  a  înflorit  aici   miere,  şi  stind  ciucure  în  jurul  edu­
                   s şi  la  început  nu  aveau  decît  o  că­  în  întîmplarea  aceea  au  descifrat   mecanizarea  sînt  ceferiştii.   Ultima  catoarei.  E  şi  preşedintele  Stan  Iacob
                      suţă. Sînt  pline  grajdurile de  animale.   însă  mari  înţelesuri. Influenţa chiabu­
                      S-au  pus  ia  păstrare  pentru  ele,  în   rească  începea  să  pălească.  Săracii
                    îjj  toamnă,  vagoane  de  furaje.  Ce-i  de
                   K  glumit ?  Se  uită  la  nepot :  nu-şi  mai  vindeau  braţele  şi  sufle­
                                                       tul  ca  să-şi  astîmpere  gura.  Era  mo­
                       —  Mă  Gică,  oare  cîţi  ani  ai  tu î   mentul  cînd  începuseră  să  întrevadă
                       —  Nouă,  bunicuţule.          împlinirea  unor  străvechi   năzuinţi
                       —  Hm !  Cum  s-ar  zice  te-ai  năs-   în  ceea  ce  nou  apăruse  în  satul  lor,
                      cut  o  dată  cu  colectiva.  Aşa-i.  Cînd   gospodăria  agricolă  colectivă.
                      bătrînul  Dumitru  Mazîlu  ducea  ce-
                    4|  rerea  la  colectiv,  primul  lui  nepot   Verigă  cu  verigă
                    j   bătea  la  poarta  lumii.  începeau   a-   Ion  Rusu,  văcarul  satului,  a   po­
                    M  tunci  fiecare,  în  felul  lui,  viaţa.  posit  aici  cu  traista  în  băţ  şi  cu  o
                    ^   Cu  9  ani  în   urmă,  47  de  familii   tîrlă  de  plozi  după  el,  de  prin  părţile
                      din  Cegani  au  pus  temelie  unei  gos-   Buzăului.  La  înfiinţarea  gospodăriei
                   3  podării  colective.  S-au  sfătuit  înde-   colective   Ion  Rusu  a  fost   printre
                   jg  lung  asupra  denumirii  şi  i-au   zis   primii  înscrişi.  In  primul  an  i  s-au
                   H  „Brazdă  nouă',  închizînd  în   acest   adus   acasă.   în  remorci  trase   de
                   ®  nume   tot  ce   simţeau  în   clipele   tractoare.  6.000  kg.  de  grîu  şi  3.000
                      acelea.                         kg.  de  porumb  şi  butoaie  cu  vin,  şi
                                                      putini  cu  brînză,  şi  nutreţul  anima­
                   [i      O  singură  cale           lelor.   Intr-un  singur  an,  viaţa  lui
                                                      Ion  Rusu  a  apucat  năvalnic  pe  fă-
                   tj   Autocamionul   a  pornit-o  de  la   gaşurîle  belşugillui.
                   fi  Feteşti  înspre  Cegani.  După  cîteva   Lui  Ion  Rusu  i  se  datoreşte  faptul
                   j.i  sute  de  metri  opreşte  şi  cineva  urcă.  că  după  cîtăva  vreme  a  intrat   in   Se  insăminţează  porumbul  hibrid.  In  fotografie:  tractoristul  Aurel  Navrea
                     „E  de-al  nostru"  —  spune  şoferul.                                    şi  brigadierul  de  cîmp  Alexe  lancu  discută  despre  mersul  lucrării
                   -J  Opreşte  din  nou  ceva  mai  încolo,   colectivă  şi  Marin  Cioacă,  fierarul.
                   u  Urcă  o  femeie  cu  o  coşarcă  în  mînă.   —  „C'nd  am  văzut  ce  a  vîrît  Ion   maşină  pe  care  au  cumpărat-o  e  un   de  faţă  şi  bucătăreasa  Stana  Papado.
                     „E  tot  de  la  noi.  Oiţa  lui  Roşu'.  Pe   Rusu  în  ogradă,  n-am   mai  stat  pe   strung  de  toată  frumuseţea,  trebui­  pol,  căreia  îi  spun  toţi  „mamă".  Sînt
                     şosea,  colectiviştii  din  Cegani, veniţi   gînduri'.  Intrat  în  colectivă,  Cioacă   tor,  fireşte,   pentru   cite  se  ivesc   puşi  să  spună  poezii  şi  Gică  Neagu,
                     cu  treburi  la  tîrg,  îşi  recunosc  ma­  îşi  împlineşte  un  vis  vechi,   adică   într-o  aşa  mare  gospodărie.
                     şina  după  număr  şi  după  culoare,                                                              cel  mai  mic  din  familia  lui   Neagu
                     o  opresc  şi  urcă.  Fac  aceasta   cu   adună  bani,  clădeşte  o  casă  şi-i  face   In   întîia  primăvară  le-au   sosit   Oprea,  începe  cu  mare  grabă,  în­
                     sentimentul  de  stăpîn  pe  care   nu   fetei  nuntă.  După  care  poate  fi  vă­  tractoarele.  Ele  au  anunţat  apariţia   vălmăşind  cuvintele :   „Ieşi  din  că­
                     l-au  avut  niciodată,  ei  umiliţii  din   zut  în  rîndul  agitatorilor  şi,  cu  pilde   de  mai  tîrziu  a  plugurilor  cu  5  brăz-   inată  fir  de  iarbă / Că  avem  tleabă..."
                     totdeauna  şi  pe  care-1  încearcă  acum   din  propria  lui  viaţă,  convinge  pe   dare.  a  semănătorilor  perfecţionate,
                   Ej  cu   emoţie  şi  necuprinsă   bucurie,                                                            Aceasta  în  chiar  clipa  cînd  intr-un   rrzrj'ti,: t-r.rr^F?
                   f  „Maşina  e  a  noastră  şi  ogoarele-s   Vasile  Bărăscu  şi  pe  fierarul  Ştefan   a  combinelor.  Tractoriştii  sînt  nelip­  colţ  îndepărtat  al  gospodăriei,  Leo-
                   (3  ale  noastre,  şi  raţele,  şi  porcii  din   Iacob  să  intre  în  colectivă.  Comu­  siţi  din  viaţa  gospodăriei  fiindcă  ne­  nora  Roşu,   bătrina   grădinăreasă,
                   y   baltă,  şi  mierea  stupilor,  şi  laptele...   niştii  au  desfăşurat  lupta,  luminînd   lipsit  este  ajutorul  pe  care  l-au  pri­  scoate  din  seră,  cu  mişcări   nespus
                   tţj   Pe  2.200  de  hectare  se  întinde  co-   întîi  pe  cei  mai  săraci.   Unul  este   mit  din  partea   clasei   muncitoare,   de   blînde,   răsadul   plăpînd   şi-l
                     lectiva  cuprinzînd  satul  întreg,  o-   Nae  Martin.  Voinic  cît  un  urs,  care   din  primul  ceas  de  viaţă  al  gospo­  transplantează  în  pămîntul  încălzit
                     goarele  fertile,  bălţile  cu  crapul  do-   muncea  în  parte  pămîntul  aleflîndu-   dăriei.  Anul  acesta  gospodăria   va   de  soarele  primăverii.
                  |  •  lofan  şi  cega  cea  dulce  Ia   carne,   se  cu  jumătate  din  rod.  Abia  în  gos­  vinde  statului,  pe  bază  de  contract,
                  i  Cuvîntul  ..colectivist"  e  omniprezent   podăria  colectivă  a  simţit  cît   preţ  atîtea  produse  cîte  vor  încăpea  cam  V ,  T O S O
                  i_:
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37