Page 6 - 1924-5-6

Pag. 54 ---------------------------------C O S I N Z E A N A 29—111. 1924

Când surzii vor auzi... (cari, demulteori, îi fac onoare). Va
auzi ceeace se petrece în Turnul
— Minunile telefoniei fără fir — Eiffel, va asculta pe domnişoara
Ventura declamând, va sta de vorbă
— „Minuni în vremea noastră na oarece sunetul se reproduce în ureche cu New Yoikul, punând la cale o
se văd a se mai face P, aşa spunea cu perfecţiunea unei plăci de gra­ mică speculă asupra dolarului, se
fabulistul nostru Grigore’ Alexan- mofon. va pune în legătură cu Pekingul,
drescu, pela anul 1850. Aceasta e o In ceeace priveşte pe surzi, este cu alte cuvinte nu va rămânea cu
frază a veacului trecut. Veacul nostru, interesant faptul că surzenia, ori totul... chinez în faţa evenimente­
rupând pânza vrăjită a necunoscu­ de ce provenienţă ar fi, nu e decât lor mondiale, dar pentru cei din
tului, e veacul minunilor. foarte rar desăvârşită. O cercetare apropierea Iui va continua să se
Cea din urmă dintre ele o cu­ conştiincioasă va arăta aproape tot­ mişte între zidurile de cristal ale
noaştem din... auzite. E telefonia deauna, chiar şi la surzii din naş­ tăcerei. N’ar prefera oricine se
fără fir. Deunăzi, regele Belgiei a tere, resturi uneori destul de im­ audă pe vecin vorbindu-şi de rău
ascultat, dela Bruxelles, un mare portante, ale simţului auzului. Dar, prietenii decât pe cineştiece tenor
concert de gală dat de pe terasa ce s’a făcut' până acum pentru a- avântându-se spre dificilul do al
Turnului Eiffel. Cineva îmi spunea, ct şti surzi, cari au nevoie de un cavatinei din „Faust“?
nu de mult, că a asistat, dela Ora- ajutor pentru a auzi? Telefonia S’ar putea răspunde că un orb,
dea-Mare, la o reprezentaţie a Wal­ fără fir, făcând ca sunetul să se căruia i-ar fi dat să privească mă­
kiriei, cântată la Opera mare din nască în chiar urechea ascultătoru­ car o oră pe zi lucruri e din jurul
Paris... Oamenii ingenioşi se gâu- lui, învinge toate barierile cari se său, tot ar fi mulţumit. Şi apoi,
desc de pe acum Ia urmările prac­ ridicau până acum între surzi şi ro uL telefonici fără fir nu ’se măr­
tice ale acestei fantastice descoperiri. lumea înconjurătoare. gineşte aici. Se ştie că cel mai bun
Călătorii în drim spre America vor Foarte bine, vor răspunde ne­ agent de reeducaţie al urechei
putea vorbi cu rudele lor din Bi­ mulţumiţii, căci speţa aceasta de este sunetul. Sunetul- muzical fi
hor, aeroplane vor conversa cu cei semeni de-ai noştri nu va dispare glasul omenesc — mai ales dacă
rămaşi pe pământ, ştirile senzaţio­ niciodată, dar ce vor auzi surzii? surzii se încordează să-l audă, —
nale de pe întreg continentul vor Fenomene meteorologice, ştiri din sunt cele mai bune mijloace de
fi transmise — „la ureche“ — tu­ toată lumea, concerte, conferinţe? îmbunătăţire în toate cazurile de
turor redacţiilor de pe glob. D-l Cutare ar prefera, fără îndoială, surzenie. Telefonia fără fir. deş­
Printre efectele telefoniei fără fit să stea de vorbă cu nevasta (ceea­ teptând senzaţii demult adormite,
este însă unul care va bucura pe ce, câteodată, e destul de plăcut) reducându-le în memorie şi impu-
mulţi suferinzi şi va aduce alinare sau să asculte isprăvile fiului său nându-le în urechea unui surd, nu-i
multor infirmi. Gazetele ştiinţifice
au adus nu de mult această veste
neaşteptată: „Surzii aud!“
Copiii, surzi din naştere, aşezaţi
dinaintea aparatului de telefonie
fără fir, bat cu mâna tactul orhes­
trei invizibile pe care o aud, şi după
expresia feţei se poate deduce nou­
tatea senzaţiei pe care o încearcă;
un bătrân, ’care de treizeci de ani
nu auzise măcar un sunet sau un
glas omenesc, era să isbucnească
de bucurie, în clipa în care i se
desluşi zgomotul vesel al unei arii
de jazz-band. Şi, cum în America,
aplicaţiile practice urmează numai
decât marilor invenţii ştiinţifice, la
Cincinnati s’a şi înfiinţat o şcoală
de surdo-muţi, pentru vindecarea
acestor desmoşteniţi ai celor cinci
simţuri...
Explicaţia acestui fenomen ciudat
o găsim în însăş taina telefoniei
fără fir.
In jurul posturilor de transmittre
ale telefoniei fără fir se propagă
aşa numitele unde hertziene, cari
înaintează cu iuţeala luminei, adică
300 mii kilometri pe oră. Aceste
unde hertziene sunt vibraţii liniştite
ale eterului, şi urechea omenească
nu le poate prinde. Dar, ele sunt
v
transformate de posturile primitoare
şi astfel le putem auzi oricine, de­