Page 62 - Drumul_socialismului_1975_04

DRUMUL SOCIALISMULUI

Dintre multiplele ipostaze sociale ale omului, cea mai statornică, munca are asigurată pregătirea bună şi că m-am putut ţine
eca care îl defineşte mai complet, este munca. Munca este ipostaza- necesară In etapa concepţiei, a or­ cuvînt, mă simt satisfăcut ca <
eupolă, multidimensională, fermentul creativ, geneza şi propulsia ganizării. Omul de aceea e om, şi nu aştept recompense de la <
umană, principala sursă a progresului social. ca să gîndească, să dovedească cietate pentru aceasta. Am avut
In Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, conştiinţă, voinţă, să facă din ori­ perioade cînd nu mi-a mers tre
ale eticii şi echităţii socialiste se spune : „PENTRU FIECARE CO­ ce lucru greu, un lucru realizabil ba. Am dat frîu liber gînduril
MUNIST, PENTRU FIECARE CETĂŢEAN, MUNCA ESTE O DATO­ mai cu uşurinţă". noaptea spre a ajunge la o co
RIE FUNDAMENTALA, DE ONOARE. FIECARE TREBUIE SA DEA Confruntarea cu noul e de fie­ cluzie dacă se poate reuşi îndre
DOVADA DE O ÎNALTA CONŞTIINŢA PROFESIONALA, COM­ care dată o încercare pe care a- tarea celor care nu mergeau ei
PETENŢA, SPIRIT CREATOR, DĂRUIRE ŞI PASIUNE IN MUN­ devăraţii oameni o transformă pî- trebuie" — se destăinuie Mii
CA .. nă la urmă în succese. „Să te per­ Gorboi.
Pentru că munca reprezintă începutul şi substanţa vieţii, oame­ fecţionezi în confruntarea cu noul Dimensiunile încercărilor în sp
nii au ţinut să-i ridice statui, să-i consacre pagini de gîndire pro­ e o obligaţie de care nu ai voie ţiul muncii nu-s aceleaşi în to;
fundă, s-o cînte, s-o sărbătorească într-una din cele mai frumoaso să nu ţii seama. în chimie, noul
zile ale primăverii — 1 Mai. se afirmă foarte repede — spune împrejurările cum nu sint ac
iaşi oamenii care trec prin ele. ]
Acum, cînd este Ziua muncii, este firesc să reflectăm la rezul­ VALERIA RADU, maistru în pre­ la comun la excepţional, ori
tate, la cerinţele noi, exigente, puse în faţa întregii naţiuni de că­ lucrarea maselor plastice la I.C. O- la obişnuit la eroic, paşii se su
tre documentele Congresului al Xl-lca al partidului. Pentru că răştie. Ce fel de muncă am face ced uneori cu repeziciunea secu
în documente, este comensurată cum nu se poate mai bine va­ dacă nu ne-am strădui să ne per­ delor. Nu despre acele încerci
loarea supremă a existenţei noastre, în aceste documente, fecţionăm prin cunoaştere ?“.
extreme ne-au vorbit oamenii ca
partidul prefigurează treptele de înălţare a societăţii româneşti prin Artistul plastic NICOLAE A- au răspuns în această anchetă,
singura pîrghie posibilă — MUNCA, munca ridicată la rangul su­ DAM, din oraşul Orăştie, de­ despre acelea prin carp trec zi
prem între valorile morale ale societăţii noastre. fineşte astfel locul căutării t „Ea zi în procesul muncii ş' al c~
devine fapt numai în procesul ţărilor. „Ne stăpîneşte o .mu,,
muncii, îmbinînd teoria cu practi­ mire permanentă atunci cînd i
ca". Căutarea exclude rutina, dru­ reuşim să ne depăşim pe noi î
murile bătătorite. Uneori include
tr-o încercare" — astfel tradu
200 de tone de oţel peste plan. Arest? e a?-n> Insuccesul şl atunci trebuie să a-, brigadierul Vasile Sidarov sen
adus patriei la sărbătoarea muncii de către oţe- pelezi la resorturi interioare ca să mentele trăite după o reuşită do.
larH din echipa lui Vasile Bombă, de la cuptorul 0 »î!:rt!§ învingi tendinţa întoarcerii din pe jumătate. Nemulţumirea acea
S din C.S.H. Maistrul Aurel Pasconi se simte mîn-
dru de oamenii cu care se întreţine Intr-un mo­ drum. Generaţiei lui VASILE SI- ta este pentru adevăraţii oame
ment de răgaz. DAROV, brigadier la E. M. Dîl- combustibilul care-i autopropulse
Ja, după cum singur ne mărtu­ ză pe aceleaşi sau pe alte plani;
riseşte, viaţa i-a cerut mult „Eu ale încercărilor în muncă, cu fo
«m prins şi timpurile acelea cînd
ţe sporite. Şi nimic nu i se "pa
1 itifili a «felia de muncă, şi pe acelea cînd ni se cit atunci „cind tu te zbaţi să d
trebuia să te zbaţi pentru un loc mai greu în muncă acestui om d
cerea să dăm totul pentru a asi­
totul în numele unui scop, dar c
gura victoria pe drumul pe care de lingă tine nu înţelege să fa
pornisem. Toate încercările le-am la fel".
trecut cu bine. Aceea însă, cînd „Greutăţilor — spune Vaier
încerc să modelez un om şi nu Radu — trebuie să le găseşti ani
reuşesc, îmi lasă în suflet un fel dotul". Pentru aceasta e nevoie i
de dezamăgire. Mă întreb t unde convingere ; de convingerea
am greşit cu acel om ?“. De fapt nici o rezolvare nu vine de la s
La gurile fierbinţi ale furnale­ — Co o greu şi ce e uşor în arhitectul de suflete care de a- ne, că trebuie efort, consum <
lor Hunedoarei, acolo unde munca muncă ? proape 30 de ani s-a făcut frate pasiune şi de gîndire în fieca
oamenilor se află In plină des­ Pusă unor oameni de pe o plat­ cu adîncul minei, suferă cînd nu încercare la care ne supune munc
făşurare, avem în faţă pe prim- formă de furnal, întrebarea pare reuşeşte să modeleze oamenii pen­ Aşa gîndesc oamenii aceştia, c
furnalistul MARIN DOP, pe mais­ să-şi capete răspunsul prin forme­ tru că trăieşte sentimentul unei rora munca de o viaţă le-a d
trul IOAN ZAMFIR şi pe ingine­ le şl condiţiile concrete ale mun­ încercări nedepăşite. cea mai frumoasă zestre — o co;
rul NICOLAE VONICA. Trei oa­ cii. Dar interlocutorii noştri au în „Cînd văd că am făcut o treabă ştiinţă nouă, socialistă.
meni care reprezintă principalele vedere conţinutul. Să-i ascultăm :
calificări, trei stadii ale unei struc­ M. Dop : Greu e cînd nu ne pu­
tem face sarcinile, cînd nu toţi
turi colective. Adresăm aceeaşi în­ factorii răspund la parametrii nor­
trebare i mali. Greu e cînd obstacolele par
— Munca este un drept sau o da­ mai mari decît sarcinile.
torie ? N. Vonica : Greul şi uşorul sînt
L Zamfir : înainte de toate, mun­ noţiuni relative. Nimic nu e uşor,
ca este o necesitate vitală. Omul nimic nu e greu. Totul este, cred,
nu poate trăi în afara ei. Celui să evaluezi cit mai exact potenţia­
care nu munceşte, Ii lipseşte sen­ lul cu care lucrezi şi complexita­
in abaLajele minei Vulcan, mina care şi-a ono­ sul vieţii, ciuma ei, ca să zic aşa. tea sarcinii. Aici intervine rela­
rat excelent postura de iniţiatoare a întrecerii so­ Nu cred că sentimentul goliciunii ţia răspundere-superficialitate. Da­
cialiste pe ramură asumată anul trecut, lucrează cu
dăruire şl brigada lui Fierea Betrişor. In foto­ şi inutilităţii îşi face loc mai bine că priveşti indiferent, fără sufici­
grafie — schimbul condus de Pavd Daniloiu. decît în omul inactiv. entă răspundere sarcina ce o ai de
M. Dop: Este o necesitate şi o îndeplinit, surpriza neplăcută îşi
mare datorie faţă de societate, fa­ face apariţia, pentru că munca nu
ţă de oamenii din jur, faţă de noi suportă jumătăţi de măsură.
înşine. Ne-am deplasat cu întrebarea la
Iată ce succesiune, ce ordine de mecanizatorul GHEORGIIE VLAŞ-
priorităţi ne dezvăluie furnalistul: CEANU, de la SJVI.A. Haţeg. El
societate, colectiv, individ. Pentru aşează greul şi uşorul în vecinăta­
o astfel de viziune generoasă so­ tea zonei afective : Dacă cunoşti
cietatea, naţiunea şi interesele lor bine meseria, dacă o îndrăgeşti, „Sîntem născuţi spre a gîndi şi tăm unul pe altul la discuţii,
sînt primele. nimic nu ţi se pare greu; totul a lupta pentru mai bine. Faptul că cîte nu aflăm şi nu învăţăm".
N. Vonica: Este şi un drept, cîş- pane firesc. nu vom atinge niciodată perfecţiu­ — însăşi viaţa îţi oferă exer
tigat, şi o datorie. Cred că ac­ — Cc credeţi despre căutare în nea ne îndeamnă mereu să ne plă­ piu de urmat, faţă de care i
centul cade mai greu pe datorie. procesul muncii ? tim viaţa prin muncă creatoare, poţi rămîne pasiv. Cerinţa e c
printr-o continuă căutare. E un lectivă, efortul colectiv, iar mi
Cind spun asta, mă gîndesc la Căutarea se conturează în viziu­ efort al meu, al lui, al fiecăruia ţumirea tot colectivă. Convinger
următorul lucru i după cum se nea interlocutorilor noştri ca cea dintre noi şi devenirea noastră e unuia dintre cei 19 000 de eroi s
ştie, in fiecare început de an noi mai densă zonă, care pune în miş­ rodul participării colective. „Con­ derurgişti hunedoreni — Nicol
ne luăm angajamente in privinţa care toate resorturile omului pen­ vingerile învăţătoarei ILEANA Vonica — e şi a prim-furnalistul
îndeplinirii sarcinilor de plan. Aşa tru îndeplinirea sarcinilor şi a an­ GOLDSTEIN, din Brad, le-am Marin Dop. El, furnalistul, ca
s-a născut şi angajamentul naţio­ gajamentelor, este arena înfrun­ întîlnit şi la energeticianul oţelarul, ca şi cocsarul, ca şi rr
tării capacităţii oamenilor cu com­
nal de îndeplinire a cincinalului PETRU POPA, care acordă nerul — oamenii celor — ^ gre
înainte de termen. Ce să fie asta plexitatea sarcinilor. perfecţionării în muncă locul munci — eroii de azi, j* u.
N. Vonica: Lucrez numai de
dacă nu transformarea în fapte vreo două luni în secţia de furna­ prim. „Dar de unul singur nu se mese acum eroi ai muncii Suci
de viaţă a sentimentului puternic poate face mult. Ai nevoie de cei liste, ştiu că ţara are nevoie pe;
al datoriei ? La noi, expresia este: le vechi ; înainte am lucrat la fur­ din jur, expui ideea, şi, dacă eşti tru realizarea destinului său c
depăşirea în fiecare lună a sarci­ nalele noi. E o deosebire impor­ încurajat, ea capătă aripi. Aşa munist de o continuă depăşire
tantă Intre cele două secţii, mai a-
nilor de plan cu 700 tone de fontă s-au născut inovaţiile mele care eforturilor, a împlinirilor. „i
de către fiecare schimb. Astfel les în privinţa dotărilor tehnice. apoi au fost generalizate in. mai putea, eu siguranţă, «ă f
stînd lucrurile, dreptul de a munci Aici, la furnalele vechi, s-au pus multe întreprinderi. Am decenii mai mult şi aş vrea m
şi se pun probleme de protecţie a
este implicat, presupus. de muncă în urmă, dar n-am a- mult; primele cercetări ale me
oamenilor şi instalaţiilor. Căutăm juns la un plafon, la un ultim etaj
Aşa cred oamenii şi aşa este i permanent soluţii de suplinire, le au avut rezultate foarte bune, c
Cu participarea electricianului Ioan Semeniuc, dreptul la muncă, asigurat prin găsim şi rezolvăm problemele. Re­ de unde să nu mai urc. Dragostea re m-au făcut să doresc şi să re
la secţia furnale a LV. Călan s-a conceput şi rea­ Constituţia ţării, prin planurile e- cent, furnalul 5 ne-a dat bătaie de faţă de muncă, de meserie te face lizez şi altele. Studiile privind p
lizat centralizarea unor instalaţii electrice în secţie, conomice şi sociale elaborate de cap — funcţiona inconstant şi cu să te ridici, să te perfecţionezi, sibilităţile de îmbunătăţire a cal
să cauţi aceasta zi de zi. Demon­
purln care s-au economisit anul trecut 300 000 kWh, partid, este ceva sacru. Dar noi rezultate slabe. Ne-am mobilizat straţia practică e o condiţie esen­ tăţii concentratelor de pirită u
iar anul acesta — 80 000 kWh. nu ne limităm la el, ci îl trans­ întregul colectiv în urmărirea gu­ ţială în devenirea ta. Nimic nu mează să se aplice industrial în .
formări în datorie. Datoria se a- rilor de vînt, a cauperelor, para­ cest an, cele privind recircuitari
şează deasupra, ca o însuşire cîş- metrilor la creuzet pentru a ob­ vine de la sine, dacă omul nu se apelor reziduale, de asemenea, i
zbate, nu creează, dacă nu e încu­
tigată de oameni prin poziţia lor ţine un mers constant Am ţinut rajat să creeze. Şi cine îţi dă a- cercetare, fără perfecţionare —
faţă de avutul naţional şi prin o legătură mai strînsă şi cu to­ cest curaj dacă nu cei în mijlo­ perfecţionare multilaterală — i
natura relaţiilor socialiste de pro­ varăşii de la aglomerator, de care cul cărora munceşti. Aici, cu prac­ se poate".
ducţie. Noţiunea de datorie capătă depinde funcţionarea furnalului, şi, tica, acasă eu studiul — în toate Printr-un îndelung efort de gî)
un sens definitoriu pentru relaţii- de curînd, lucrurile merg mai bine, domeniile, că altfel viaţa te depă­ dire, acolo în colectivul pe ca
ie noastre ; ea nu se raportează _ la furnalul are un mers constant şi şeşte. Ne-am obişnuit şi în fami­ şl l-a apropiat, alături de care
cineva dinafara noastră, ci chiar asta ne bucură. Cu alte cuvinte, lie — am trei fete — să ne invi­ simţit bucuria căutării, a efort
faţă de noi înşine, faţă de societa­ am căutat şl am găsit soluţiile.
tea alcătuită din noi înşine. Căutările noastre sînt permanente.
© Omul nu poate trăi fără
muncă. Viaţa fără ea n-are sens,
îeritMW v îRurcarilbr n-are cîrmă. (L Zamfir, maistru
fnrnalist).
© Munca îţi cere dăruire to­
tală, nu se mulţumeşte cu jumă­
tăţi de măsură. (Ileana Goldstein, nu are cum dovedi lumii că
învăţătoare). xistă. © OM e acela care îi
societăţii mai mult decît li c
@ Munca este un drept, dar
„A fost — spune inginerul Nico- dîrjirii cu care oamenii socialismu­ re, decît primeşte. (Mihai Gorb
lae Vonica, de la CjSJf. — o vre­ lui se avîncă în lupta cu greutăţi­ mai presus de orice este o da­ maistru forestier).
torie faţă de societate, de colec­
me cînd furnalul 5 mergea greu, le pe teritoriul încercărilor.
cu consumuri mari, cu zguri bazi­ Există greu în muncă 7 Neîndo­ tivitate, de tine. Munca este © Munca face parte din stri
ce ridicate, cu alte greutăţi Ne-am ielnic că există. Pentru depă­ transformarea în fapte de viaţă tura şt esenţa umană. © în i
mobilizat şi am urmărit parametrii şirea lui, oamenii îi mută centrul a sentimentului puternic de da­ rarhia valorilor umane, mus
Mîndria de a se putea socoti printre fruntaşii de funcţionare la creuzet, la gu­ de greutate în sfera gîndirii mun­ torie. (ing. Nicolae Vonica).
de pe şantierul Cased de cultură din Deva şi din rile de suflare. Toţi ne-am con­ cii. Şl astfel, maistrul MIHAI ocupă incontestabil primul li
T.C.IL îi stăpîneşte îndreptăţit pe zidarii Ion Mo- centrat şi am făcut ca furnalul să GORBOI, de la U.F.E.T. Petro­ ^ © Un om care nu munceşte, (Valentina Tarnovschi, cercetăto
golea, Ion Antal şi Alexandru Udroiu. meargă bine". Este în această măr­ şani, ajunge la această concluzie:
turisire dovada consecvenţei, a în- „Greu în muncă nu există dacă