Page 3 - 1909-23

O r a t o r u l .

Tocmai isprăvise de mâncat friptura când ca floarea mărului, când se aşeză în faţa
Ghiţă Năstrate, agentul, îi aduse o scrisoare. mesei se aprinse ca trandafirul, iar când
Conul Tase Filtoreanu desfăcu, domol, plicul ridică degetul, să facă linişte, obrajii i se
şi ceti: înflăcărară ca bujorul. Dar tăcerea se întinse
I u b i t e T a s e , peste capetele celor strânşi să audă, şi conul
în împrejurări grele, la cine să alergăm? Tase începu să vorbească. Cele dintâi cuvinte
Fireşte, la tine. Afaceri grabnice mă îi ieşiră din gură mai mult suflate decât spuse,
silesc să plec numaidecât. Şi astă seară, întotdeauna păţiâ aşa. Vorbele par’că se ’necau,
la 8 ceasuri, cred că ştii: sunt cele două se amestecau, se îmbulziau la poarta dinţilor,
întruniri, în despărţirile III. şi IV., la care pânăce, în sfârşit, stăpânirea de sine le rândui,
trebuia să vorbesc eu. Bizuit pe marele le făcfi să iasă una câte una, curate, înşirate
tău talent, plec mai mulţumit şi împăcat cu darul rar, pe care, într’adevăr, conul Tase
în mine însumi decât chiar dacă aşi fi îl avea. Turburarea ţinuse două-trei clipe
vorbit eu alegătorilor. Al tău îndatorat, doar; alegătorii cunoscură îndată glasul care,
Jean. şi acum, tună şi fulgera împotriva tuturor
P. S. Iartă-mă că-ţi scriu, aşa, pe fugă; acelor cari erau de alte păreri decât ale
mai am , / 3 de oră până să plece trenul. conului Tase Filtoreanu şi ale prietenilor săi.
Tocmai, — semnul cărţilor noastre de ...Conul Tase Filtoreanu şi tovarăşii săi fă­
alegător e C r u c e a . cuseră toate: ei orânduiseră ţara; ei alcă-
De multeori îi scrisese ş e f u l ; dar nici­ tuiseră legile cele înţelepte; ei ieftiniseră
odată nu-i aşternuse rânduri mai călduroase traiul; numai dela ei, toată suflarea, puteâ
ca aceste. Conul Tase eră încântat. înghiţi să aştepte îmbunătăţirile viitoare!...
o bucată de plăcintă în pripă, sorbi de două- Din când în când câte un glas răguşit
trei ori din cafea, şi porunci să-i aducă o strigă, vajnic: „Aşaa-i!“ Şi-atunci, ca o fur­
trăsură. Erau 7 ceasuri. îşi îmbrăcă redingota, tună, strigătele se ’ncâlciau, geamurile sbâr-
îşi îmbucă tabacherea cu tutun, iar coana năiau de vuet: „Aşa-i! Aşa-i! Aşa-i!“ Un om
Tica Filtoreanu îi puse în portofel vre-o două scurt, cocoţat pe-un scaun, lângă un stâlp
scobitori, căci se putea, după întrunire, soţul în fundul sălii, ridică mâna şi ţipă: „Jos,
dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii. Jos cu ei!“ apoi, clătinându-se, luă stâlpul
Peste câteva clipe trăsura lunecă, sprintenă, de care se sprijineâ, în braţe, să nu cadă.
spre sala „Jupiter", unde se ţinea întrunirea Atunci Năstrate făceâ linişte, — avântă bas­
despărţirei a IlI-a. La intrarea oratorului sala tonul deasupra capului şi porunciâ: „Tăcere!“
se cutremură de strigătele de bucurie ale Şi tăcerea se făceâ îndată.
alegătorilor; conul Tase Filtoreanu eră cu­ Apoi, vorbele conului Tase îşi luau iar
noscut şi răscunoscut ca mare vorbitor. Când şirul, unele după altele, ca nişte tovarăşe
păşi în sală, fata conului Tase se rumeni bune, cari ştiau ce-aveau de făcut...