Page 20 - HURUBA.cdr
P. 20

Biobibliografie Dumitru Huruba                                              ,






                 explicit, dar voit personal pentru că autorul a dorit
                 să exprime ceva unic, ceva ce îi aparţine exclusiv:
                 gândul de fiecare zi, apoi gândul pe care îl poartă

                 de-a lungul timpului, ori gândul care i-a marcat
                 inima, gândul care l-a transformat.
                     În această carte autorul a adunat Tablete, în
                 prima  parte,  apoi  alte  scrieri,  în  partea  a  doua,
                 intitulate  ironic  Ş.A.  Sunt  tabletele  pe  care  le-a

                 risipit în ziarul «Oglinda» sau «Lumina», reuşind
                 astfel să-şi adune fiinţa în faţa marilor schimbări
                 sociale, să reziste valului de mentalităţi de toate

                 culorile, de toate orientările şi de toate eşecurile.
                 Dumitru  Hurubă  a  prezentat  în  tabletele  sale  o
                 istorie spirituală a României în anii 90, imediat
                 după evenimentele din decembrie 1989, cu încercările guvernaţilor de a da o
                 direcţie şi cu dezamăgirile populaţiei în faţa acestor schimbări, dovedind că

                 revoluţia s-a petrecut la televizor şi mai puţin în mintea oamenilor, rămaşi
                 captivi limitării proprii, sau unor mentalităţi comode, o lipsă de orizont evidentă
                 în sufletele oamenilor, dar şi puterea de a răbda, de a rezista între alegeri, umor şi

                 telenovelele zilnice.
                     Nu întâmplător scriitorul începe cu marea confuzie, continuând cu tablete
                 acide şi ironice despre o lume care speram să se fi topit în timpul anilor 1995-
                 1996, dar care a lăsat urme în vreme, persistente şi provocatoare. Acele scrieri
                 abordează probleme diverse din societate: semidocţii, cârtitorii, lingăii care

                                                    lingăi  au  fost,  lingăi  sunt  încă…  Ochiul
                                                    scriitorului  este  sensibil  la  temele  zilnice,  la
                                                    stăruinţa slujitorilor bisericeşti de a fi prezenţi

                                                    în urbe, fixaţi pe ritual, imprimând bucuria falsă
                                                    a  unei  sărbători  aproximative.  Hurubă  simte
                                                    frământarea  individului  în  faţa  indexărilor
                                                    repetate, a cupoanelor zise de privatizare, sau la
                                                    sportul  naţional  al  aruncării  pisicii,  ori  la

                                                    romanţa neterminată a câinilor din oraşul Deva,
                                                    la nesimţiţii de serviciu care ar trebui izolaţi pe
                                                    insula Sfânta Vineri, ca subspecie etc.

                                                        Partidele nu scapă de umorul autorului, sunt
                                                    abordaţi  oaspeţii  Guvernului,  respectiv
                                                    Belzebut, repede contracaraţi prin Evanghelia
                                                    lui Isărescu, de cozonaci, de cozi, de sport, de

                 18
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25