Page 24 - HURUBA.cdr

Biobibliografie Dumitru Huruba ,

autenticităţii, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez şi noimă. Sigur,
există şi gratuităţi digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine şi

frivolitate. Autorul reuşeşte mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n
vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esenţă şi aparenţă,
adulterarea normelor etice şi înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra şi de a
relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt
prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural şi

eşantioane de limbaj politic fibrolemnos.
Ironia devine sarcasm când vine vorba de nesimţirea fetidă a vieţii de cuplu
pentru care D. Hurubă are aplecare specială în a-şi da pe faţă misoginismul. Piesa

de referinţă a volumului, Uraaa! Îmi refac viaţa, aduce în arenă un proaspăt
divorţat, tentat de a-şi analiza şi contextualiza noua poziţie, de a-şi evalua trecutul,
libertatea eului, viitorul, ca un existenţialist sadea. Dar vai, inevitabilul se petrece.
Lucidul şi avizatul nostru erou într-o banală dimineaţă, în cel mai prozaic decor,
are revelaţia <<femeii unice>>. După un scurt filaj, urmează atacul, adică

dialogul, ceva între Ionesco şi Băieşu. Rezultatul? Aveau o mulţime de puncte
comune: <<divorţaţi amândoi, soţul ei beţiv, microbist şi curvar, nevastă-mea, rea,
incultă şi avară; soţul ei din familie compromisă - un violator de octogenare, doi

hoţi de buzunare şi o soră cam prostituată...>> Hotărârea? Refacerea vieţii,
căsătorie urmată la trei săptămâni de divorţ. Episod dintr-o farsă fără sfârşit. În
care se cuprinde şi Concediul unui sentimental ratat, o satiră a sloganurilor
populiste şi patriotarde, dar şi a năravurilor şi moravurilor recente de pe litoral şi
nu numai: <<sfoara căreia în limbaj comercial i se spune bikini>>, celularizarea

vilegiaturiştilor, alba-neagra privatizării, ravagiile presei asupra minţii, inimii şi
literaturii Claustrinei ce-l confundă pe Ovidiu cu Ovidiu Grecea, promptitudinea
unei tipe de a-l cumpăra pentru Belgia pe micuţul pui de dac Şvarţenger Ion

Ronaldo, odrasla rătăcită a cuplului ş.a.m.d. Despre toate acestea ne relatează
scorpionul Dumitru Hurubă, cu mijloace specifice unui prozator demn de cauze
mai bune.”
Geo Vasile, Umor negru pentru zile negre,
„România literară”, Nr. 45, 2000

„După ce, decenii la rând, a muncit ca <<om cu funcţie>> în mai multe
instituţii din judeţ, în ultima vreme Dumitru Hurubă a putut aloca mai mult timp
pasiunii sale pentru scris. Deşi spune că scrie doar ca să-şi mai limpezească mintea,
operele sale au un umor original, dar şi o ironie usturătoare, reprezentând adevărate

sentinţe de condamnare pentru răutatea şi prostia contemporană. Vă invit, aşadar, în
săptămânile următoare, să-l cunoaşteţi mai bine pe Dumitru Hurubă, prin

22