Page 25 - HURUBA.cdr

Biobibliografie Dumitru Huruba ,

intermediul răspunsurilor sale.

Ce fel de om este Dumitru Hurubă?

Uay, ce întrebare!, dar, mă rog… Am momente când, cu un fel de entuziasm

inexplicabil, mă consider un ins normal, de-aici derivând toate celelalte componente
ale eului, nu? De fapt, în condiţiile de azi, când libertatea şi democraţia (ambele
autohton-originare) sunt la
modă, având şi rol şi rost de

paravan, ce înseamnă a te
caracteriza a fi normal? De
regulă, normalul meu se bate cap
în cap cu normalul societăţii şi

chiar al colectivităţii din care, cu
voia sau fără voia mea, fac parte.
Altfel, şi păstrând un anumit
respect şi sinceritate faţă de

mine, cred că mă caracterizează
un simţ al realului aproape
neverosimil, în orice caz, acut, ceea ce, cu voia ta, se răsfrânge şi asupra creaţiei
mele, cam în toate cele vreo 25 de volume de proză, versuri, eseu, teatru, cronică

literară… Aici, omul şi scriitorul care mă cred nu mai sunt două forţe antagoniste,
două entităţi total adverse, deşi se mai întâmplă conflicte, precum în orice
convieţuire, ci complementare. Şi am văzut că acest lucru este bun (v. Geneza).

De ce scrii, domnule Dumitru Hurubă?

Dintr-o grămadă de motive, între care pe primul loc se situează ideea-obsesie că
scrisul îmi ordonează gândirea şi exprimarea, ceea ce, zic eu, nu e puţin lucru pentru
mine. Şi-apoi, de la o vreme, ochiul format – <<deformaţie profesională?>> –

observă ceea ce scapă vederii mulţimii, este neinteresant, neproductiv (cunoaşteţi
vorba asta stupidă, nu?) şi, ca atare, nu este important. Şi-atunci, eu încerc să-l ajut
pe ins, prezumtivul meu cititor, că nu e aşa, că situaţia e, de fapt, altfel, că semnifică
altceva… În acest scop, cu ajutorul harului pe care mi l-a dat Dumnezeu, îmbrac
toată povestea – care e, de regulă, o frântură de viaţă – într-o broderie literar-artistică,

simplific cât pot de mult comunicarea, adică până acolo, încât cititorul să exclame: ia
uite, domnule, eu nu băgai de seamă!, şi nu: pfui, trăsni-m-ar, da' ce-o fi vrut să zâcă
nenea acesta, scriitoru'?…

Ce personaj este mai aproape de săgeţile tale?

De regulă, nu mi-l aleg ca să-mi fie mai drag sau mai urât, ci recurg la… marfa vrac.

23