Page 57 - vl_46

Florența - arta la superlativ (1)

ând spui Florenţa te gândeşti la artă, splendoare, Renaştere, familia Medici,
Michelangelo, clădiri, poduri, biserici. Aici am înţeles cât de important este
C creierul uman atunci când vrei să reţii totul, în amănunt, fiecare străduţă, fiecare
clădire, fiecare sculptură…, iar în Florenţa fiind cele mai multe opere de artă din Italia, este aproape
imposibil să le reţii pe toate. Dar rămân în minte emoţiile, atmosfera, ochii copilului meu care
admiră…
Epoca de strălucire maximă a Florenței a fost în secolele XIV - XVI, mai ales în timpul lui
Lorenzo Il Magnifico, membru al familiei Medici, mare iubitor de artă, care i-a adus la curtea lui pe
Brunelleschi, Boticelli, Donatello, Michelangelo şi Leonardo da Vinci. Deşi ceea ce făcea era mai
mult pentru fala personală, lucrările artiștilor menționați au făcut indirect ca orașul să se ridice peste
toate celelalte din acea perioadă, ca frumusețe și bogăție artistică.
Florența este dominată de turnurile multelor sale palate şi biserici, dar impresionant este
uriaşul Dom al Catedralei Santa Maria del Fiore, cu un exterior împodobit cu marmură de Carrara
(albă) de Prato (roșie) şi de Siena (verde). Cu numele oficial de Santa Maria del Fiore, dar fiind
recunoscut sub numele mult mai simplu de Duomo, a fost inițial proiectat în anul 1296 de Arnolfo di
Cambio, în stil gotic, luând locul bisericii Santa Reparata, o catedrală a cărei origine se situează
undeva la începutul Evului Mediu. Francesco Talenti, cel care a condus construcția catedralei după
1351, a extins-o și mai mult, mărind substanțial naosul și absidele. Filippo Brunelleschi, cel mai de
seamă arhitect al Renașterii timpurii, a proiectat cea mai impresionantă parte a Catedralei: domul.
Lucrările de construcție la Catedrala din Florența aveau să dureze până în 1436 când a fost
sfințită de Papa Eugen al IV-lea. Fațada în stil gotic ce făcea parte din planurile inițiale nu a mai fost
însă făcută. Plăcile care acoperă fațada în prezent au fost adăugate mult mai târziu, între anii 1871 și

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 55