Page 62 - vl_46
P. 62

și Buontalenti. Grădina este înălțată pe un deal și are trei mari
                                          niveluri. De jos se vede doar unul și pare ușor de ajuns sus, dar
                                          după  primul  nivel,  urmează  o  platformă  cu  un  bazin  și  o
                                          fântână arteziană în mijloc, cu bănci pentru relaxare, urmând
                                          încă două, aproape la fel de înalte ca primul. Urcarea până în
                                          vârf  necesită  ceva  efort.  Din  motive  de  securitate  și  de
                                          protejare a operelor autentice, toate statuile din parc, inclusiv
                                          cele de la fântâni, sunt copii fidele ale celor originale (care sunt
                                          păstrate în muzee, acolo unde nu există riscul vandalizării). Și
                                          în această splendidă grădină există unele locuri mai frumoase
                                          ca altele... mai deosebite. De obicei acelea au ceva în plus prin
                                          fântânile sau operele de artă care le ridică valoarea.
                  Astfel, Fântâna lui Bacchus (mic, gras și călare pe o broască țestoasă) și Fântâna lui Ocean
           sunt doar două dintre ele. Apoi sunt cele trei grote: Grota Madama, Grota Mare și Grota lui Vulcan. Nu
           puteam trece cu vederea Obeliscul Egiptean așezat la loc de cinste în centrul unei mari alei. Un lucru
           este sigur... ce am văzut acolo, sigur, nu este același lucru cu ce vedea familia Medici acum patru sute
           de ani…  După ce am urcat până sus în grădini, am ajuns în partea cea mai îndepărtată a grădinii pentru
           a vizita și Muzeul Porțelanului. Clădirea este una relativ modestă în comparație cu imensitatea
           palatului. În muzeu, așezate în zeci de vitrine sunt expuse servicii și vase din porțelan ce au aparținut
           familiei de Medici. Am admirat în egală măsură finețea pieselor și tăria cu care niște obiecte atât de
           delicate au scăpat de proba timpului.  Am încheiat vizita în palat cu Muzeul Argintului.
                                                    Aici  sunt  expuse  multe  alte  piese  deosebite:
                                            bijuterii,  cristaluri  și  minunate  ceasuri.  Impactul  a  fost
                                            teribil, căci sălile în sine și holurile sunt imense opere de
                                            artă. Din podea și până în tavan, cu tot cu tavan, totul este
                                            artă. Diferența fantastică între exteriorul auster și interiorul
                                            somptuos m-au făcut să văd încă o dată că, de când lumea şi
                                            pământul, cei foarte bogați încearcă să ascundă lumii fastul
                                            în care trăiesc.
                                                                           Carmen POPESCU
                                                           Bibliotecar, Compartimentul Informare
                                                                                bibliografică


            Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018                                               60
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67