Page 58 - vl_46

1887. Unele dintre statuile ce au fost inițial făcute pentru fațadă se află acum expuse la Museo
dell'Opera dell Duomo, un muzeu din apropiere ce este dedicat operelor de artă de la Catedrala din
Florența. Interiorul Catedralei este mai puțin colorat, iar decorațiunile sunt foarte sărace, excepție
fiind fresca de pe interiorul domului, pictată între anii 1572 și 1579 de Giorgio Vasari și Federico
Zuccari, ce înfățișează scena Judecății de Apoi. De remarcat este și podeaua din marmură cu modele
foarte complicate.
Cupola de la Duomo di Firenze a fost cea mai mare din lume la momentul finalizării lucrării
în anul 1436 și încă domină orașul. Felinarul din vârful Domului a fost adăugat mai târziu, în anul 1461
de Michelozzi Michelozzo. Domul, o adevărată minune inginerească, a fost proiectat de Brunelleschi
care a înaintat planurile sale după ce s-a dus la Roma pentru a studia Panteonul, ce deținuse pentru
multă vreme cel mai mare dom din lume. Brunelleschi a reușit să creeze această cupolă imensă fără
niciun sprijin, datorită unui design ingenios ce consta dintr-o carcasă interioară din cărămizi așezate în
formă de spic și dintr-o centură de piatră ce permitea reducerea presiunii și distribuirea egală a
greutății. Carcasa exterioară, mult mai mică, sprijină acoperișul și protejează carcasa interioară de
intemperii. Între carcasa internă și cea externă există o scară care duce turiștii spre o platformă
panoramică aflată la baza felinarului, urcând 463 de trepte. Priveliștea este magnifică asupra
Florenței.
Turnul în care se află clopotul Catedralei a fost inițial
proiectat în anul 1334 de Giotto di Bondone, care era în acea vreme
arhitectul șef al orașului. Turnul înalt de 85 de metri a fost terminat în
anul 1359. Fațada a fost acoperită cu marmură verde, roz și albă.
Decorațiunile în relief au fost create din teracotă de Andrea Pisano.
Turnul este accesibil vizitatorilor și oferă o priveliște excepțională
mai ales spre domul catedralei.
Baptisteriul este una dintre clădirile cele mai vechi, fiind mai
veche chiar decât catedrala. A fost construit peste o fundație romană,
posibil în jurul secolului al VI-lea. Interiorul datează din secolul al 13-
lea când mozaicurile de pe tavan – ce înfățisează scene biblice de la
Geneză până la ziua Judecății de Apoi – au fost create. Exteriorul din
plăci de marmură albă și verde a fost făcut cam în aceeași perioadă.
Fațada, foarte populară și binecunoscută, a devenit model pentru alte
baptisterii și fațade de biserici din Toscana.
După terminarea interiorului și a fațadei,
breasla comercianților de lână a decis să comande
și ușile de bronz. Primele au fost făcute în 1336
după un proiect în stil gotic al lui Andrea Pisano și
înfățișează o serie de scene ecleziastice. O serie de
dezastre, printre care și o epidemie de ciumă, au tot
amânat crearea celorlalte uși. Șapte artiști au
propus proiectele lor și în anul 1403 a fost ales
proiectul lui Ghiberti. Ghiberti a terminat ușile din
Nord în 1424, după care a început lucrul la cele din
Est care au fost terminate în 1452. Aceste ultime
două uși, ce înfățișează scene din Biblie, sunt
considerate cele mai bune opere ale lui Ghiberti,
Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 56