Page 52 - vl_47
P. 52

Florența - arta la superlativ (2)




                            n alt stabiliment notabil în termeni de colecţii de artă este Academia de Arte
                            Frumoase  (Accademia  di  Belle  Arti  Firenze  sau,  pe  scurt,  Galleria
                  Udell'Accademia). Istoria acestui edificiu începe în a doua jumătate a secolului al
           XVI-lea, când este fondată Academia de Desen de către Ammannati, Bronzino şi Vasari, şi peste care a
           fost suprapusă Academia de Arte Frumoase la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la ordinul Marelui Duce
           Pietro Leopoldo di Lorena. Colecţia adună o mare varietate de opere, provenite din perioade istorice
           cuprinse între secolele al XIII-lea şi al XVI-lea, probând fertilitatea şi culmile artei florentine. De
           departe, David al lui Michelangelo este motivul de mândrie al Academiei, alături de alte lucrări mai
           puţin cunoscute sau chiar neterminate ale lui Michelangelo.
                  Ceea  ce  nu  se  știe  foarte  bine  este  că
           Michelangelo a făcut un pariu cu sine însuși atunci când a
           acceptat să lucreze în bucata de marmură imensă, de un alb
           aproape  perfect. Aceasta  avea  o  crăpătură,  ceea  ce  i-a
           determinat pe toți ceilalți sculptori să refuze să lucreze pe
           ea,  dat  fiind  că  riscul  de  a  se  sparge  era  foarte  mare.
           Michelangelo  a  câștigat  pariul:  a  creat  ceea  ce  avea  să
           devină una dintre cele mai faimoase opere de artă din toată
           lumea. Ceea ce este mai puțin notabil e că mâna dreaptă a
           statuii este disproporționat de mare în comparație cu restul
           corpului deoarece, în Evul mediu, se credea că David a fi
           fost de „manu fortis” – puternic de mână.
                  La fel ca David, Fecioara cu Pruncul şi Fecioara   Academia de Arte Frumoase, David
           lângă Mare ale lui Botticelli, precum şi Răpirea Sabinelor a lui Giambologna sunt în centrul atenţiei
           din partea pricepuţilor în artă şi a oamenilor cu interese şi preocupări obişnuite deopotrivă. Academia
           mai expune şi lucrări aparţinând lui Perugino, Filippino Lippi şi Fra Bartolomeo della Porta, toate
           adunate în aşa-numita Salone del Colosso. Sălile Florentine (Sale Fiorentine), Sălile Bizantine (Sale
                                           Bizantine)  şi  Sala  Toscană  (Salone  delle  Toscane)
            Fontana del Porcellino         complinesc,  prin  exponatele  lor  specifice,  colecţia
                                           Academiei.
                                                  Printre numeroasele străduţe am ajuns în Mercato
                                           Nuovo. Atracția acestei piețe acoperite din centrul istoric al
                                           Florenței este Fontana del Porcellino sau Fântâna Porcului.
                                           Piaţeta este împânzită cu numeroase magazine în aer liber ce
                                           oferă  o  gama  largă  de  produse  din  piele,  ştiut  fiind  că
                                           florentinii  sunt  experți  în  prelucrarea  pieilor.  Statuia  din
                                           bronz care decorează această mică fântână este replica unei
                                           statui romane, la rândul ei o reproducere a statuii originale
                                           grecești. Pentru turiști, însă, acestea sunt doar detalii care
           pălesc în comparație cu legenda care spune că oricine atinge râtul porcului și pune o monedă în gura lui
           se va întoarce în Florența. Cu o condiție, totuși, și anume ca moneda să cadă din gura mistrețului în

            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               50
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57