Page 55 - vl_47
P. 55
schele ridicate pentru restaurarea edificiului!!
Biserica San Lorenzo (Basilica di San Lorenzo) este
singurul stabiliment religios din Florența care evocă
colaborarea strânsă dintre Michelangelo şi familia
Medici, având în vedere că biserica a fost mult timp
sub patronajul Medicilor, alături de Capela Medici şi
de Biblioteca Laurenziana (Biblioteca Medicea
Laurenziana).
În Sacristia Noua se găsesc patru morminte
care aparțin lui Lorenzo Magnificul, fratelui său
Giuliano, lui Lorenzo al II-lea (Duce de Urbino) și lui
Giuliano (Duce de Nemours). Între anii 1525 și 1527,
„maestrul” a lucrat la sculpturile ce înfrumusețează
Ziua și Noaptea.
mormântul lui Lorenzo (Duce de Urbino), statui ce
întruchipează Amurgul și Aurora.
Deasupra lor se află statuia lui Lorenzo de
Urbino ca simbol al „vietii contemplative” (statuia
mai este cunoscută și sub numele „II Pensieroso”
adică „Gânditorul”). Între anii 1526 și 1534,
Michelangelo dă forma statuilor care înfrumusețează
mormântul lui Giuliano (Duce de Nemours), statui ce
întruchipează Ziua și Noaptea. Deasupra lor se află
statuia lui Giuliano de Nemours ca simbol al „vieții
active”. Cele patru „alegorii” ale timpului se
întrepătrund în aceeași cameră mortuară, făcând din Amurgul și Aurora
acest loc cea mai căutată cameră a întregului
ansamblu al Bisericii San Lorenzo. Amurgul și Ziua
au fețele neterminate, așteptându-l, încă pe marele Michelangelo să le redea adevăratele „chipuri
cioplite”. Poate, artistul nu a mai avut timpul necesar pentru a le termina sau, poate că intenționat le-a
lăsat fețele nefinisate, știut fiind faptul că lui Michelangelo îi plăceau secretele. Se spune că „Ziua”
reprezintă psihicul diurn al omului, „Noaptea”, reprezintă inconștientul; „Aurora” reprezintă trupul
astral, iar „Amurgul” reprezintă trupul fizic. Cred
că ceea ce Michelangelo a vrut să exprime prin cele
patru statui va rămâne tot un secret al acestuia.
Aflandu-mă în fața lor, m-am putut bucura (nu în
prea mare liniște) de unicitatea lor. Ciudata ironie a
sorții este că în timp ce mediocrii Giuliano și
Lorenzo au parte de nemurire, grație
emoționantelelor sculpturi ale lui Michelangelo,
maestrul are parte de un mormânt realizat de Vasari
și elevii lui, și asta pentru că rapid, la moartea sa,
toate sculpturile lui, chiar neterminate, au fost
sechestrate, el fiind recunoscut încă din timpul
Fecioara cu Pruncul și statuile Sfinților Cosma și vieții ca fiind cel mai mare artist al omenirii.
Damian
Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 53