Page 55 - vl_47
P. 55

schele  ridicate  pentru  restaurarea  edificiului!!
           Biserica San Lorenzo (Basilica di San Lorenzo) este
           singurul stabiliment religios din Florența care evocă
           colaborarea  strânsă  dintre  Michelangelo  şi  familia
           Medici, având în vedere că biserica a fost mult timp
           sub patronajul Medicilor, alături de Capela Medici şi
           de  Biblioteca  Laurenziana  (Biblioteca  Medicea
           Laurenziana).
                  În Sacristia Noua se găsesc patru morminte
           care  aparțin  lui  Lorenzo  Magnificul,  fratelui  său
           Giuliano, lui Lorenzo al II-lea (Duce de Urbino) și  lui
           Giuliano (Duce de Nemours). Între anii 1525 și 1527,
           „maestrul” a lucrat la sculpturile ce înfrumusețează
                                                       Ziua și Noaptea.
           mormântul lui Lorenzo (Duce de Urbino), statui ce
           întruchipează Amurgul și Aurora.
                  Deasupra lor se află statuia lui Lorenzo de
           Urbino ca simbol al „vietii contemplative” (statuia
           mai  este  cunoscută  și  sub  numele  „II  Pensieroso”
           adică  „Gânditorul”).  Între  anii  1526  și  1534,
           Michelangelo dă forma statuilor care înfrumusețează
           mormântul lui Giuliano (Duce de Nemours), statui ce
           întruchipează Ziua și Noaptea. Deasupra lor se află
           statuia lui Giuliano de Nemours ca simbol al „vieții
           active”.  Cele  patru  „alegorii”  ale  timpului  se
           întrepătrund în aceeași cameră mortuară, făcând din   Amurgul și Aurora
           acest  loc  cea  mai  căutată  cameră  a  întregului
           ansamblu al Bisericii San Lorenzo. Amurgul și Ziua
           au fețele neterminate, așteptându-l, încă pe marele Michelangelo să le redea adevăratele „chipuri
           cioplite”. Poate, artistul nu a mai avut timpul necesar pentru a le termina sau, poate că intenționat le-a
           lăsat fețele nefinisate, știut fiind faptul că lui Michelangelo îi plăceau secretele. Se spune că „Ziua”
           reprezintă psihicul diurn al omului, „Noaptea”, reprezintă inconștientul; „Aurora” reprezintă trupul
                                                   astral, iar „Amurgul” reprezintă trupul fizic. Cred
                                                   că ceea ce Michelangelo a vrut să exprime prin cele
                                                   patru statui va rămâne tot un secret al acestuia.
                                                   Aflandu-mă în fața lor, m-am putut bucura (nu în
                                                   prea mare liniște) de unicitatea lor. Ciudata ironie a
                                                   sorții  este  că  în  timp  ce  mediocrii  Giuliano  și
                                                   Lorenzo  au  parte  de  nemurire,  grație
                                                   emoționantelelor sculpturi ale lui Michelangelo,
                                                   maestrul are parte de un mormânt realizat de Vasari
                                                   și elevii lui, și asta pentru că rapid, la moartea sa,
                                                   toate  sculpturile  lui,  chiar  neterminate,  au  fost
                                                   sechestrate,  el  fiind  recunoscut  încă  din  timpul
           Fecioara cu Pruncul   și statuile  Sfinților Cosma și   vieții ca fiind cel mai mare artist al omenirii.
           Damian
            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               53
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60