Page 56 - vl_47
P. 56

Tot aici se află și statuia „Fecioara cu Pruncul” a lui Michelangelo, dar și statui ale Sfinților
           Cosma și Damian, protectori ai familiei Medici, executate de către elevi ai lui Michelangelo. Tratatele
           italiene de artă cataloghează aceste opere, realizate cu atâta măiestrie de către Michelangelo, ca fiind
           „capolavori  di  architettura  e  scultura  rinascimentale”  (capodopere  ale  arhitecturii  și  sculpturii
           renascentiste). În 1975, cu ocazia unor lucrări de restaurare au fost descoperite într-o sală secretă de
           sub Capela Medici mai multe desene, în cărbune, realizate de marele artist care a fost nevoit să se
           ascundă în acea cameră mică și subterană, timp de trei luni, în perioada atacului trupelor spaniole
           asupra orașului, în anul 1529. În stilul său ușor de recunoscut (musculatura, mișcare, forță), artistul a
           acoperit pereții camerei cu schițe, încercând să își stimuleze inspirația în vederea unor opere viitoare.
           Din păcate, această cameră este și va rămâne inaccesibilă turiștilor, din motive de securitate.
                  Pe lângă operele lui Michelangelo şi Brunelleschi, este de admirat și amvonul din bronz
           realizat de catre cunoscutul Donatello, fiind ultima lucrare a acestui artist renascentist, aici fiind și
           înmormântat; frizele şi basoreliefurile lucrate tot de catre Donatello; „retablul” lui Filippo Lippi și cele
           două morminte (al lui Giovanni Medici și al lui Piero Medici) din Vechea Sacristie, concepute de
           Verrocchio (maestrul la școala căruia s-a perfecționat Leonardo Da Vinci).
                  Foarte aproape de Capela Medici și de Biserica San Lorenzo este Palatul Medici Riccardi.
           Unul  din  multele  palate  ale  Florenței,  are  o  particularitate  anume,  aceea  de  a  fi  prima  clădire
           renascentistă din oraș.
                  Reședința  familiei  de  Medici  a  fost  ridicată  de  „înainte  mergătorul”  acesteia,  bătrânul
           Cosimo, cel care a comandat construirea unui palat precum o reședință regală, dar cu un aspect sobru,
           o linie simplă, pe placul florentinilor acelor vremi. Cosimo era foarte bogat, trebuia să-și etaleze
           valoarea în fața partenerilor săi de afaceri, dar în același timp era un om modest, așa cum apărea în fața
           locuitorilor orașului. Ca urmare, reședința sa trebuia să fie una care să etaleze ambele trăsături. Și acest
           lucru l-a realizat renumitul arhitect Michelozzo.
                   Prima impresie este că palatul pare mai degrabă
           o fortăreață. Și da, în acele vremi tulburi a fost și pe post
           de fortăreață, familia având numeroși dușmani.
                  Palatul este o clădire imensă, gri, rece, sumbră,
           o imensitate a cărei bază este formată din blocuri mari de
           gresie lipite între ele. Ferestrele sunt mici, prevăzute cu
           gratii pentru protecție și din loc în loc sunt încastrate
           niște dispozitive cu cârlig pentru priponit caii și pentru
           montat  făclii  de  luminat  noaptea.  Cele  două  nivele
           superioare  sunt  construite  din  cărămizi  netede,  cu
           ferestre în formă de arc, inspirate din arhitectura romană.   Palatul Medici Riccardi
           Cornișa este bogat ornamentată, dând totuși un aspect
           ceva  mai  elegant  întregului  ansamblu.  Michelozzo  a
           lucrat  la  acest  palat  aproape  20  ani.  Clădirea  este  de
           formă dreptunghiulară, ușile de intrare sunt foarte înalte,
           pentru a permite accesul trăsurilor în interior. Curțile și
           grădinile sale erau imense și adăposteau tot ce familia
           colecționa în materie de artă. Lorenzo avea oamenii săi
           care  cumpărau  ce  era  valoros  pe  piața  Europei,  unde
           grecii  fugiți  din  Constantinopolul  cucerit  de  turci
           vindeau valori pentru a se întreține. Palatul a fost locuit   Curte interioară a palatului
            Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018                                               54
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61