Page 67 - vl_51
P. 67

Prin marile biblioteci ale lumii





            trecerii timpului încă din vremurile iezuiţilor.
                  Interiorul bibliotecii a rămas intact din secolul al XVIII-lea. Frescele remarcabile de pe tavan
            sunt opera lui Jan Hiebl şi reprezintă Templul Înţelepciunii. Pictorul s-a folosit de lumini şi umbre
            pentru a crea impresia unui dom şi, dat fiind că razele soarelui ajung prea puţin aici tocmai pentru a nu
            dăuna cărţilor, pictorul a reuşit să transpună prin opera sa iluzia luminii solare. Rafturile au fost
            realizate  dintr-un  lemn  închis
            la  culoare,  un  lemn  cu  o
            strălucire  aparte  chiar  şi  în
            lumina  relativ  slabă  de  aici,
            unele  coloane  dintre  rafturi
            fiind  sculptate  în  formă  de
            spirală,  cu  capiteluri  aurite.
            Deasupra  fiecărui  raft  sunt
            trecute,  în  chenare  aurite,
            numele unor iezuiţi de seamă
            care au contribuit de-a lungul
            a n i l o r   l a   d e z v o l t a r e a
            bibliotecii. Într-un capăt al sălii
            se găseşte portretul împăratului Josef al II-lea, cel care a ordonat ca toate volumele aparţinând
            mănăstirilor închise de pe teritoriul ţării să fie trimise aici. În centrul sălii se găsesc globuri pământeşti
                                          de mărimi diferite, din epoci diferite, putându-se observa cum
                                          s-a modificat percepţia oamenilor asupra lumii, mărimea şi
                                          forma continentelor schimbându-se de-a lungul anilor. Tot aici
                                          sunt aşezate şi mai multe globuri astronomice, care prezintă
                                          poziţia stelelor pe cer.
                                               În anul 1777, împărăteasa Maria Tereza a Austriei a
                                          declarat Biblioteca drept Publică şi Universitară. În anul 1781,
                                          directorul de atunci al bibliotecii, Karel Rafael Ungar, pune
                                          bazele unei colecţii de literatură în limba cehă, care poartă
                                          numele de Biblioteca Nationalis. Astfel ia naştere Biblioteca
                                          Naţională: şi în zilele noastre colecţia are acelaşi nume şi se
                                          găseşte aşezată în galeria din capătul sălii.  Cu toate acestea,
                                          biblioteca ajunge să capete numele de Biblioteca Naţională a
                                          Republicii Cehe de abia în anul 1990.
                                               Până  în  anul  2009,  aici  erau  găzduite,  pe  lângă
                                          Biblioteca Naţională, şi Bibliotecile Tehnică şi Universitară;
                                          acestea au fost mutate.

            Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019                                               64
   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71   72