Page 115 - vl_52
P. 115

Tradiții și obiceiuri



           învățat de la vătaful călușarilor din Râu de Mori, Roman Lucaci. În același an, a luat
           ființă și formația de călușari din Clopotiva, având ca vătaf pe Ioan Petruc. În anii de
           după  război,  cele  trei  formații  de  călușari  și-au  desfășurat  activitatea  în  cadrul
           căminelor culturale, devenind prezențe vii în peisajul cultural-artistic al comunei.
               În anul 1973, cele două formații de călușari, din Clopotiva și Valea Dâljii, au
           participat la Festivalul „Călușarul”, ediția a IV-a, organizat la Deva unde au prezentat
           cele două părți ale jocului: partea întâi, jocul cu bâta și partea a doua, jocul fără bâtă.
               În anul 1974 comuna Râu de Mori a sărbătorit 50 de ani de la înființarea primei
           echipe de călușari. În momentul de față, singura formație care duce tradiția mai
           departe este formată din călușarii de la Clopotiva.
               În ajunul Crăciunului, feciorii din sat se adună la căminul cultural și fac repetiții
           pentru jocul călușarului. Cei nou veniți în formație învață jocul de la veteranii din
           formație și de la vătaf. Ei caută muzica (îi tocmesc pe muzicanți) și, împreună cu
           aceștia, fac repetiții.
               Cu ani în urmă, muzica era formată dintr-un tobaș (cel care bătea toba) și una sau
           două persoane care cântau la fluier. Din fericire, am prins și eu acele vremuri și tare
           frumoase erau. Îmi amintesc că a doua zi de Crăciun, pe ulițele satului se auzeau
           fluierul și toba care anunțau că vin călușarii. Copilă fiind, îmi amintesc că ai mei îi
           așteptau cu țuică fiartă și cu plăcintă coaptă în cuptor.
               După jocul călușarului, în curtea casei se încingea jocul, călușarii invitând la joc
           fetele nemăritate, după care intrau în joc și celelalte perechi care voiau să danseze. La
           sfârșitul jocului, ai mei cinsteau călușarii cu o bucată de pecină (carne de porc friptă)
           și o sticlă cu țuică.
               După ce tot satul era colindat, călușarii pregăteau a doua zi, seara, la căminul
           cultural, Balul Călușarilor, la bal fiind invitate fetele din sat. Din carnea ce o primeau,
           fetele pregăteau mâncarea, ca băutură având țuica primită.
               Astăzi, formațiile de călușari sunt cinstite cu bani. Gazda le cinstește cu 100 de
           lei sau cu cât dorește fiecare. Le urează:
                                       „Banii, bătuți pe dungă,
                                       Să fie cu spor la pungă.
                                     Bătuți în banca românească.
                                         Mulți ani trăiască!”





              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                           113
   110   111   112   113   114   115   116   117   118