Page 20 - vl_54

Atelier de creatie
,

Sintoma, cea care a fost timp de zece ani profesoară la acest colegiu. Cu o zi înainte, la Institutul
Cultural Italian din București, directorul Vito Grasso mi-a spus că a sugerat Ministerului
Afacerilor Externe să înființeze o catedră de discipline științifice și eu am fost cel care care a
inaugurat-o. Poate că știa bine istoria județului Hunedoara care, în 1835, a avut prima școală
tehnică minieră din Europa de Sud-Est, în Munții Apuseni, în apropiere de Brad, oraș cu un
monument al latinității și un Muzeu al Aurului. Cei doi colegi români menționați care m-au
întâmpinat la Deva ne-au însoțit la Colegiul Național
Sportiv „Cetate”, unde ne aștepta o cină bogată și o
odihnă binemeritată, oferită și șoferului cu care am
venit.
Am înțeles imediat că am venit în mijlocul
unor oameni foarte ospitalieri care m-au tratat cu
multă amabilitate. Am stat în pensiunea liceului
aproximativ trei luni și am avut prilejul să văd aici
sportivi foarte tineri din toată România alergând în
curte. În acea școală se antrenase Nadia Comăneci,
campioana olimpică din 1976, de la Montreal,
gimnasta de 15 ani care a fermecat lumea câștigând
trei medalii de aur la gimnastica artistică. Presa
vremii a scris despre ea: „Nadia Comăneci se mișcă
cu grația unui fluture, zboară ca o libelulă. Juriul i-a
acordat de 7 ori nota maximă, un zece rotund, perfect și limpede. Niciodată, nimeni înaintea ei.”
Un coleg, profesor de educație fizică de la Colegiul Tehnic „Transilvania”, Dan
Heredea, capabil să vorbească mai multe limbi, inclusiv maghiara, mi-a spus: „cu Nadia
Comăneci, gimnastica artistică s-a schimbat radical și a devenit armonioasă”. Același coleg a
organizat un simpozion internațional la Deva, în anul 2006, la Educația Fizică, și fiul meu, Luigi,
student la Științele Sportului la Universitatea din Padova, a luat parte la el din partea Italiei.
Deva mi s-a relevat ca un oraș special pe care am început să-l observ și să-l descopăr
curios ca un nou Ulise, un oraș aflat într-o țară misterioasă.
În dimineața de după sosirea mea, însoțit de doi colegi de școală am mers la
Inspectoratul Școlar ca să preiau noul
serviciu și să-l cunosc pe inspectorul
general al Județului Hunedoara. Pe
drum, am observat două statui care
mi-au stârnit curiozitatea: statuia lui
Traian lângă Primărie și Decebal pe
esplanada din fața Casei de Cultură.
Prima statuie exprima pax romana,
împăratul Traian ținea în mână un
pergament și nu sabia cuceritorului,
care în schimb era prezentă în mâna
dreaptă a lui Decebal care, în stânga,
avea o suliță cu totemul lupului în
vârful ei. Această din urmă statuie îl

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 18