Page 16 - vl_54

Aniversari, comemorari, evenimente
,
,

născuţi în Ribicioara şi purtau la naştere numele de Toma. Mai mult, ca un dat al existenţei
noastre, deşi s-a considerat totdeauna un om al lumii moţilor crişeni şi a iubit acest spaţiu fără
rezerve, Chimu era născut la Lupeni, acolo unde vremurile i-au dus pe părinţii săi, iar eu am
venit la zece ani de pe valea Crişului Alb la Lupeni, oraşul mineresc din Valea Jiului care rămâne
până astăzi locul cel mai aproape de sufletul meu.
M-a legat de Chimu şi spaţiul academic în care ne-am format, dar şi proiectele ştiinţifice
la care am colaborat, cel mai recent fiind frumoasa şi consistenta Monografie a satului Ţebea.
Dincolo de alte calităţi, Chimu a fost un altruist - şi eu am fost un beneficiar al acestui tip
de comportament - dând din plinul cunoştinţelor sale celor care au dorit să le primească, ajutând
pe destui în devenirea lor profesională şi ştiinţifică. Să ne amintim doar câţi tineri cercetători şi
nu numai au beneficiat de posibilitatea de a publica în „Sargetia”, revista Muzeului judeţean din
Deva, pe care Chimu a îngrijit-o timp de treizeci de ani.
Dar Chimu a fost, îmi permit să spun lucrul acesta, un om de ştiinţă, cu contribuţii
esenţiale la cunoaşterea istorică, mai ales a spaţiului hunedorean. A beneficiat de o pregătire
academică solidă, dar a avut capacitatea de a acumula permanent cunoaştere, pe care a dobândit-
o în timpul lung pe care l-a petrecut în biblioteci, dar mai ales în arhive. Toate acestea i-au permis
să îşi formeze păreri ferme, pe care le-a susţinut totdeauna cu argumente şi cu credinţa în
dreptatea cuvântului rostit, dar şi să realizeze o operă de o vastitate care impresionează. Iar toate
acestea au venit şi din pasiune pentru cercetarea ştiinţifică, dar şi dintr-o putere de muncă şi o
disciplină a muncii exemplare, dintr-o capacitate extraordinară de a valorifica informaţiile
dobândite.
În anul 2012, când Chimu a împlinit 70 de ani, am fost onorat de a-i putea face un
„Laudatio” şi am remarcat că până în acel moment opera sa scrisă însuma 140 de studii ştiinţifice
publicate în reviste de specialitate, volume colective sau ale unor simpozioane naţionale, 22 de
cărţi şi broşuri de prezentare. Pentru că a continuat să lucreze asiduu, în anii următori s-au
adăugat alte lucrări, şi am convingerea că în mintea lui existau noi proiecte pe care îşi propunea
să le ducă la capăt. Iar toată această operă a fost rodul propriului travaliu intelectual, dar şi al
capacităţii de a coordona proiecte ştiinţifice de mare cuprindere, şi mă gândesc doar la
impresionanta monografie în 5 volume a judeţului Hunedoara sau la Monografia Devei.
Şi dincolo de vastitatea operei, care
este de o calitate indubitabilă, impresionează
capacitatea de a aborda teme variate ale istoriei
hunedorene, sigur, circumscrise spaţiului
naţional românesc, iar contribuţia sa la
renaşterea genului monografic este esenţială,
ca să dăm doar un singur exemplu.
Acesta este în gândurile mele Chimu
Lazăr, un spirit viu, iubitor al vieţii de fiecare
zi, dar în aceeaşi măsură animat de focul
muncii şi al creaţiei.
Şi poate aşa a rămas în gândurile şi
sufletele tuturor celor care i-au fost adevăraţi
colegi şi prieteni.
Sit tibi terra levis!

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 14